Sîmbăta lui Lazăr, anticiparea Învierii Domnului

27 apr. 10:30 Societate

1551 0

Ultima sîmbătă din Postul Mare este una deosebită pentru credincioşii creştin-ortodocşii. Este numita Sîmbăta lui Lazar. Aceasta este şi ultima zi din Postul Mare în care se fac pomeni pentru sufletul rudelor răposate.

Sîmbăta lui Lazăr precede Duminica Floriilor. În această zi, Iisus Hristos a săvîrşit o nouă minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr semnifică învierea viitoare a neamului omenesc.

În această sîmbătă dinaintea Floriilor, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvîrşite de Iisus Hristos în viaţa pămînteană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfînta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.

După această minune, mulţimile strînse la porţile cetăţii l-au întîmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mîntuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sîmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate, potrivit rînduielii obișnuite, după Săptămîna Luminată.

Despre Lazăr circulă mai multe legende, acestea fiind diferite de la o regiune la alta. În una dintre acestea se zice că Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.

Astfel, în Sîmbăta lui Lazăr numită şi Moșii de Florii sau Sîmbăta Morților, se obişnuieşte ca femeile să-i facă plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană. În sîmbăta lui Lazăr, la sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pămînt.

Sîmbăta lui Lazăr şi Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim (Floriile) sînt cele două zile care constituie împreună hotarul şi puntea de legătură între Postul Paştilor şi Săptămîna Patimilor — două zile de sărbătoare care anticipează bucuria pe care o va aduce, peste o săptămînă, Învierea lui Hristos — biruinţă asupra morţii.