Guvernarea demult anunţa că va elabora o nouă lege cu privire la Serviciul Fiscal de Stat (SFS).
Iată că proiectul de lege a apărut, iar acesta este evaluat într-un interviu de către fostul şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (1995-1998 şi 2013-2016), Ion Prisăcaru.
Partea II. Moldova ar trebui să instituie un organ de stat, ca consiliul fiscal, care s-ar supune parlamentului
I.: Era previzibil faptul că Ministerul Afacerilor Interne se va opune noilor atribuţii ale SFS. În ultimul sfert de veac, în Moldova a devenit o modă – cu cît mai multe atribuţii ai, cu atît mai important ministru eşti! Dar cine stă în spatele opunerii de a reforma SFS într-o instituţie bugetară unificată?
I.P.: Vă recomand să căutaţi răspuns la această întrebare la Ministerul Finanţelor. Pe cînd eram şef la IFPS, colegiul Ministerului Finanţelor a susţinut crearea SFS ca persoană juridică bugetară unificată. Analogic, precum astăzi sînt şi alte instituţii statale similare.
I.: Cum atunci Guvernul a putut aproba proiectul de lege, care se deosebeşte de redacţia iniţială propusă, dacă nu au fost niciun fel de dezbateri în acest sens?
I.P.: Consider că proiectul de lege a fost acceptat de ministerele abilitate înainte de începerea şedinţei Guvernului. În caz contrar, această chestiune pur şi simplu nu ar fi fost inclusă pe ordinea de zi. Prin urmare, Ministerul Finanţelor a coordonat această redacţie şi este evident că noul colegiu al ministerului a ajuns la această variantă.
I.: Se prevede ca directorul SFS să fie numit analogic unui funcţionar de rînd. Cum apreciaţi acest lucru?
I.P.: Sînt categoric împotriva unei asemenea abordări! Acest lucru contravine, de asemenea, practicii internaţionale şi recomandărilor instituţiilor financiare internaţionale. Conform acestora, directorul SFS trebuie să fie numit pe o perioadă de 5-7 ani şi se poate afla în această funcţie cel mult două mandate. Pînă la preluarea funcţiei, la desfăşurarea concursului prin care trebuie să fie numit directorul SFS, candidatul trebuie să-şi expună viziunea referitoare la faptul cum vede eficientizarea administrării fiscale în programul prezentat, care trebuie să fie atractiv practic şi nicidecum declarativ. În acest caz va învinge cel mai bun candidat.
I.: Toate ca toate, dar să "spunem poveşti" de-a lungul anilor de independenţă noi ne-am învăţat.
I.P.: Candidatul la funcţia de director al SFS nu trebuie să spună poveşti, dar să propună acţiuni concrete care vor conduce la majorarea bazei de impozitare, de exemplu, pentru taxa pe valoare adăugată sau pentru impozitul pe venit din activitatea antreprenorială, care vor eficientiza în general activitatea instituţiei de administrare fiscală din ţară.
I.: Fără a fi producători de bunuri şi servicii, inspectorii fiscali pot să extindă aceste baze?
I.P.: Da. Spre exemplu din contul depistării persoanelor ce efectuează activităţi economice ilegale şi aducerii acestora în spaţiul legal. De aceea este important ca persoana candidat să spună în ce mod va realiza acest lucru. Iar pentru ca promisiunile să fie îndeplinite, cu directorul SFS trebuie încheiat un contract individual de muncă în care să fie stabiliţi şi indicatori corespunzători de rezultat, care ulterior să fie revizuiţi nu mai puţin de o dată pe an. În cazul în care în activitate nu se vor înregistra rezultate pozitive, acest lucru poate deveni motiv pentru rezilierea anticipată a contractului, din cauza lipsei de profesionalism, dar nu din considerente politice.
I.: Atunci ministrul Finanţelor, care a fost numit pe criterii politice şi care ar dori ca în funcţia de director al SFS să fie "omul său", cum să procedeze?
I.P.: Ministrul trebuie să lucreze cu echipa care există şi care trebuie să asigure continuitatea activităţii instituţiei. În situaţia în care îşi doreşte să numească "omul său", acesta va trebui să demonstreze că actualul director este neprofesionist. Dar, luînd în considerare că acesta a fost angajat în bază de concurs şi are încheiat contract individual de muncă în care sînt stabilite obiectivele profesionale necesare, demiterea nu va fi uşoară. E necesar să fie imposibil să numeşti în funcţie o persoană mai puţin profesionistă, atît din punct de vedere legislativ, cît şi din punct de vedere moral. Dacă ministrul va constata că directorul SFS nu este capabil să îndeplinească obligaţiunile prevăzute în contract, el îl poate demite din funcţie oricînd, dar pe bază legală.
I.: Serviciul Fiscal de Stat poate fi o entitate antreprenorială sau organizaţie obştească?
I.P.: SFS poate fi doar o structură de stat!
I.: Atunci de ce în denumirea lui este prezent cuvîntul "stat"? Serviciul Vamal nu este numit astfel.
I.P.: În situaţia în care Guvernul a prevăzut că directorul SFS trebuie numit analogic unui funcţionar de execuţie, nu văd sensul să vorbim despre tautologia din denumire.
I.: Ce se poate întreprinde pentru ca Legea bugetului de stat să nu fie adoptată înainte de politica bugetar-fiscală, pentru ca legile ordinare şi ramurale să nu contravină Codului fiscal, dar mai ales să nu stopeze acţiunea anumitor prevederi?
I.P.: Foarte multe. Însă, în primul rînd, după exemplul ţărilor europene, trebuie să instituim un nou organ de stat, şi anume, Consiliul fiscal – instituţie independentă, subordonată Parlamentului, ai cărui membri să fie numiţi pe un termen de 7 ani, după practica internaţională. Una dintre atribuţiile Consiliului va consta în faptul ca acesta să expertizeze pachetele de legi anuale privind politica bugetar-fiscală, să nu admită ca acestea să contravină concepţiilor pe termen mediu. De asemenea, va asigura ca Legea bugetului să nu contravină Codului fiscal şi politicii bugetar-fiscale, ca proiectele de legi referitoare la normele fiscale să fie adoptate cu jumătate de an pînă la începerea anului fiscal, dar nu la mijlocul anului în curs. La sfîrşitul anului, Consiliul fiscal va efectua o analiză amplă şi va informa societatea cum a fost realizat în fapt acest lucru, inclusiv va evalua eficienţa administrării fiscale în anul financiar corespunzător.
I.: Propuneţi să fie creată o nouă structură birocratică? De executarea acestor funcţii nu se poate ocupa Comisia parlamentară economie, buget şi finanţe?
I.P.: Categoric, nu! În primul rînd, Consiliul fiscal nu este o structură de stat voluminoasă. În al doilea rînd, comisia parlamentară are o altă destinaţie. În al treilea rînd, astfel de consilii au fost create în toate ţările europene şi şi-au demonstrat eficienţa şi necesitatea. În al patrulea rînd, instituirea acestuia este, de asemenea, recomandarea FMI şi BM.
Generalizînd cele expuse, vreau să vin către factorii de decizie cu o recomandare referitoare la subiectele abordate. La toate aspectele ce au fost discutate nu trebuie să reinventăm roata. Ea demult a fost inventată. Trebuie să preluăm din legislaţia similară din alte ţări tot ceea ce e mai bun, ceea ce în practică a demonstrat eficienţa în activitatea instituţiilor publice şi în interesul cetăţeanului.
Adăuga comentariu