CEC cu destinație specială

Foto: cec.md

Xenia Florea

În timp ce partidele ireconciliabile de stînga clarifică cine dintre ele, alături de autorități, trebuie să poarte răspunderea pentru viitoarele hotărîri ale Comisiei Electorale Centrale (adică PSRM și PCRM nici nu pun la îndoială faptul că vor fi fraude), experții vorbesc despre riscurile falsificării alegerilor prezidențiale din partea autorităților.

Potrivit lor, anume în acest scop a și fost ales o ASEMENEA componență a CEC.

Alegerile vor avea loc. Putem să ne „relaxăm”

Republica Moldova nu a ajuns pînă la antirecordul din Ucraina. Acolo, anul trecut, la momentul resetării Comisiei Electorale Centrale, mandatele membrilor ei deja de jumătate de an erau expirate. CEC-ul ”expirat” din Moldova a activat în regim de interimat puțin peste patru luni.

Parlamentul a amînat de patru ori numirea noii componențe a Comisiei Electorale Centrale, al cărei mandat a expirat încă pe 11 februarie. Experții au explicat acest fapt prin alegerile prezidențiale.

Pe 1 aprilie, legislativul a hotărît că alegerile generale ale președintelui vor avea loc pe 30 octombrie. Pe 11 aprilie, în Parlament a fost înregistrat proiectul cu numele candidaților în noua componență a CEC. Pe 14 aprilie, deputații au adoptat în prima lectură modificările la Codul electoral, ce reglementează organizarea și desfășurarea alegerilor generale ale președintelui, și au expediat imediat documentul pentru examinare Comisiei de la Veneția.

În aceeași zi, Parlamentul trebuia să numească și noii membri ai CEC. Însă au apărut „circumstanțe neprevăzute”.

Spre exemplu, s-a constatat că, în ajun, pe 13 aprilie, candidatul din partea ex-comuniștilor, fostul membru al SIS-ului și membru al CEC din decembrie 2011 Eduard Răducan a intrat într-o nouă funcție – cea de director al Centrului Național pentru Protecția Datelor Personale, iar Legea privind protecția datelor cu caracter personal spune că directorul Centrului, în afară de lucrul de bază, poate activa doar în calitate de profesor.

Apoi parlamentarii au așteptat mult încheierea SIS-ului pentru fiecare candidat la funcția de membru al Comisiei Electorale Centrale – așa cere procedura.

Pînă în iunie, situația arăta în felul următor: peste o lună trebuie să înceapă oficial perioada electorală, iar „infrastructura” preelectorală încă nu era gata.

Nu a fost numită noua componență a Comisiei Electorale Centrale, care pînă atunci nu doar trebuia să intre în esența lucrurilor, dar și să activeze intens asupra pregătirilor de alegerile generale prezidențiale. Nu au fost adoptate în lectură finală modificările la Codul electoral ce țin de procedura de alegere și demitere a președintelui, precum și principiile desfășurării campaniei electorale. Nu era aprobat bugetul de stat pentru anul 2016, ce prevedea alocarea a 100 de milioane de lei pentru desfășurarea alegerilor prezidențiale.

Acest fapt i-a determinat pe unii experți să presupună că coordonatorul executiv al coaliției de guvernămînt, Vladimir Plahotniuc, nu este interesat în desfășurarea alegerilor prezidențiale pe 30 octombrie și intenționează sau să le anuleze, sau să le amîne pînă în primăvara anului 2017.

Faptul că parlamentul a adoptat, în final, amendamentele la Codul electoral (parlamentarii majoritari nu au ținut cont de toate recomandările Comisiei de la Veneția, modificînd Codul electoral, ținînd cont de interesele lor) și pe 17 iunie a aprobat noua componență a Comisiei Electorale Centrale demonstrează că scenariul alegerilor prezidențiale a fost scris și aprobat, principalii actori au fost stabiliți, iar alegerile totuși vor avea loc pe 30 octombrie.

Who is who?

În februarie curent, reprezentantul Comisiei parlamentare juridice, numiri și imunități, democratul Sergiu Sîrbu a recunoscut că anumiți experți (cel mai probabil ai Consiliului Europei) au recomandat autorităților să cedeze controlul Comisiei Electorale Centrale opoziției. Adică să revină la formula din 2005, care a fost introdusă, apropo, la insistența partenerilor occidentali, cînd din nouă membri ai CEC cinci erau numiți din partea opoziției.

Însă autoritățile nu aveau de gînd să cedeze controlul asupra CEC, fapt despre care a și anunțat deputatul Sîrbu. „Experții ne recomandă, în mod obligatoriu, ca din această comisie să facă parte reprezentanții opoziției parlamentare. Posibil, opoziția nu va obține majoritatea în CEC, dar nu exclud că președinția CEC va fi a opoziției și vreau să spun că această funcție este una foarte importantă cu pîrghii semnificative în această instituție. Acesta va compensa faptul că opoziția nu va deține majoritatea la CEC”.

Algoritmul pentru CEC deja era gata – din opt locuri, ce constituie cota parlamentului (al nouălea membru al comisiei este desemnat de către președinte), cinci mandate revin majorității, iar trei – opoziției.

Pe 17 iunie, parlamentul a aprobat, în sfîrșit, noua componență a Comisiei Electorale Centrale. Totodată, fiind a doua fracțiune după mărime în Parlament (20 de mandate), democrații și-au rezervat imediat două locuri în Comisia Electorală Centrală, alocîndu-le socialiștilor (24 de mandate) doar un loc.

Reprezentanții majorității parlamentare la CEC:

1. Andrei Volentir (PDM) – secretarul componenței anterioare a CEC. Politologi. În februarie 2011 a fost numit la CEC prin hotărîrea spicherului Parlamentului Marian Lupu, ce exercita și funcția de președinte interimar. În perioada 2006-2009, a consultat fracțiunea parlamentară a PDM, precum și a reprezentat interesele Partidului Democrat la CEC în cadrul campaniilor electorale din 2009 și 2010.

2. Veaceslav Agrigoroaie (PDM) – vicepreședintele Centrului pentru Investigații Juridice și Apărarea Drepturilor Omului. Acest centru este condus de deputatul PDM Sergiu Sîrbu, care a fondat această organizație neguvernamentală în anii cînd era juristul PCRM. În 2011, Centrul pentru Investigații Juridice și Apărarea Drepturilor Omului colecta probe de falsificare a alegerilor locale din Chișinău.

3. Rodica Ciubotaru (de la PL) – jurist, fost broker. În prezent este șefă a Secției de cadre a companiei „Amber-Term”.

4. Vasile Gafton (din partea grupului foștilor liberal-democrați) – jurist. Unul dintre cei mai vechi membri ai CEC – deja al treilea mandat. În 2005 a fost propus la CEC din partea PDM condus de Dumitru Diacov, din care făcea partea atunci și viitorul lider al liberal-democraților Vladimir Filat. Tot atunci, Gafton a fost înaintat la postul de vicepreședinte al Comisiei, însă și-a retras candidatura. În 2011, a fost ales la CEC din partea fracțiunii parlamentare a PLDM.

5. Iurie Ciocan (din partea ex-comuniștilor, în locul lui Eduard Răducan) – doctor în politologie – a apărut pe lista candidaților la funcţia de membru al Comisiei Electorale Centrale în ultimul moment. Imediat a declarat că nu va pretinde nicio funcție de conducere în Comisie. Face parte din CEC din 2003. A ocupat funcțiile de secretar și președinte al CEC. De două ori a fost înaintat la CEC din partea fracțiunii PCRM, în 2011 – din partea PLDM, de data aceasta – din partea foștilor comuniști care au intrat în componența majorității parlamentare. Este cunoscut prin fraza: „Sistemul electoral din Moldova este bine organizat, de aceea alegerile nu pot fi falsificate”. Potrivit Centrului de Investigații Jurnalistice, declarațiile pe venit denotă faptul că el „și-a sporit substanțial averea pe timpul aflării sale la conducerea Comisiei”.

Reprezentanții opoziției:

6. Maxim Lebedinschi (din partea PSRM) – avocat, fost consilier în Consiliul municipal Chișinău din partea Partidului Socialiștilor. A reprezentat interesele PSRM în judecată cînd, după alegerile locale din 2015, PSRM a cerut anularea rezultatelor celui de-al doilea tur al alegerilor locale generale din Chișinău. A criticat modificarea procedurii de alegere a șefului statului, prevăzută în ultimele modificări la Codul electoral, în baza cărora acum el este nevoit să lucreze în calitate de membru al CEC.

7. Alina Russu (din partea PCRM) – președintele noului CEC. Jurist. A condus aparatul fostului președinte Vladimir Voronin. A fost reprezentantul PCRM la CEC în timpul alegerilor parlamentare din 2014 și al alegerilor locale din 2015. Ultimul post de muncă a fost cea de șef al aparatului președintelui fracțiunii parlamentare a PCRM.

8. Sergiu Gurduza (din partea PLDM) – jurist. Fost viceministru al justiției. Șef interimar al Direcției relații cu Parlamentul și Curtea Constituțională (2011-2013). Candidat la funcția de deputat din partea PLDM în 2009 și 2010. Reprezentantul PLDM la CEC la alegerile parlamentare din 2014.

Reprezentantul președintelui:

9. Vladimir Șarban – membru al Comisiei Electorale Centrale – fost consilier al șefului statului pentru dezvoltarea socială. Decretul respectiv a fost semnat de Nicolae Timofti pe 14 aprilie.

Fotoliul de președinte

Reprezentanții PDM, făcînd trimitere la structurile europene, au declarat din start că noua Comisie Electorală Centrală va fi condusă de reprezentantul minoritarilor. Precum a declarat în februarie Andrian Candu, ar fi foarte bine dacă CEC va fi condus de reprezentantul opoziției parlamentare.

O combinație sigură: pe de o parte parcă e democrația în acțiune, pe de alta – Comisia Electorală Centrală subordonată îndeplinește anumite sarcini „delicate”, iar toate cucuiele sînt în capul președintelui din partea opoziției.

La mijlocul lunii aprilie, a apărut i informație potrivit căreia reprezentanții majorității parlamentare s-au adresat neoficial conducerii Partidului Socialiștilor și i-au propus să-l înainteze drept candidat din partea PSRM la funcția de președinte al CEC pe Maxim Lebedinschi.

Liderul socialiștilor, Igor Dodon, a confirmat această informație. Însă socialiștii înțelegeau cît de anapoda va fi dacă după alegerile din 30 octombrie vor trebui să acuze CEC de falsificarea rezultatului scrutinului, iar candidatul lor va trebui să respingă acuzațiile sau să se justifice.

Propunerea de a conduce Comisia Electorală Centrală le-a fost înaintată și comuniștilor, care, oficial, la fel, se află în opoziție. În cele din urmă, reprezentanta lor, Alina Russu, a fost aleasă președinte al CEC.

Socialiștii s-au grăbit să acuze PCRM de înțelegere cu „regimul”. Igor Dodon a numit pe pagina sa de Facebook alegerea Alinei Russu în funcția de președinte al CEC drept dovadă a faptului că „comuniștii sînt un apendice al guvernării, care joacă rolul de opoziție de buzunar”, iar pentru „slujba politică ascultătoare și comodă ei sînt răsplătiți periodic cu funcții și alte beneficii și avantaje”. În opinia liderului PSRM, noua componență a Comisiei Electorale Centrale va funcționa ca și anterior, încălcînd legea și aplecîndu-se sub actualul regim.

Reacția comuniștilor nu s-a lăsat așteptată. Președintele fracțiunii parlamentare a PCRM, Inna Șupac, (tot pe rețelele sociale) a amintit că anume fracțiunea comuniștilor a fost singura care nu a votat pentru actuala componență a Comisiei Electorale Centrale, spre deosebire de socialiști. De aceea, „răspunderea pentru viitoarele hotărîri ale majorității din CEC socialiștii vor trebui să o suporte de rînd cu guvernarea”.

Iar Comisia Electorală Centrală a fost calificată de Inna Șupac drept instituție capturată: „O dovadă în plus a fost revenirea ’surprinzătoare’ a lui Iurie Ciocan în rîndurile CEC. Totodată, nimeni nu ne-a putut spune în ce bază și după ce criterii cetățeanul Ciocan a ajuns din nou la CEC”.

Președintele fracțiunii PCRM a numit alegerea Alinei Russu drept o „surpriză pentru mine și fracțiunea noastră”. A amintit că președintele CEC nu deține competențe speciale și că votul lui este egal cu votul oricărui membru al Сomisiei. Și a promis că, „în cazul tentativelor puterii și ale majorității parlamentare controlate de ea la CEC de a acționa împotriva legii, de a falsifica alegerile și de a efectua alte acțiuni de capturare, Alina Russu, ca un jurist profesionist, dar și ca un simplu cetățean cumsecade, nu va tăcea și insista asupra opiniei sale separate”.

Misiunea lui Ciocan

În timp ce PCRM și PSRM încearcă să afle cine dintre ei urmează să împartă cu puterea responsabilitatea pentru hotărîrile adoptate de Comisia Electorală Centrală, experții presupun că rolul principal în noua componență a CEC îl va juca nu conducerea aleasă, ci tandemul Ciocan-Volentir.

Apariția lui Iurie Ciocan, a cărui demisie a fost solicitată de actualele partide ale puterii „pentru complicitate la falsificarea alegerilor din 5 aprilie 2009”, iar ulterior (după fiecare perioadă electorală) și actuala opoziție, a devenit surprinzătoare pentru mulți. Însă o surpriză explicabilă.

„Domnul Ciocan este o persoană cu experiență, care a participat la diferite alegeri, iar situația în ajunul alegerilor prezidențiale este de așa natură, că trebuie controlată”, a declarat pentru NOI.md politologul Corneliu Ciurea.

Cînd în ajunul alegerilor parlamentare din 2014, Iurie Ciocan spunea că sistemul electoral din Moldova este bine pus la punct, de aceea alegerile nu pot fi falsificate, teoretic, el avea dreptate – dacă pornim doar de la calculele matematice.

Însă falsificarea alegerilor este o noțiune mult mai extinsă. Și nu e obligatoriu ceea ce se întîmplă în ziua alegerilor și este controlat de CEC.

Aceasta este și cumpărarea alegătorilor, la care CEC deseori închide ochii, și folosirea resursei administrative (se afirmă că cu ajutorul acesteia concurenții electorali pot obține pînă la 10% mai mult). Și falsificarea documentelor la fața locului. Și sufletele moarte incluse pe listele electorale. Și lipsa pazei sacilor cu buletine (or, polițiștii pot ieși pentru necesitățile lor), iar în rezultat, acestea dispar fără urmă. Și votarea multiplă: alegătorul votează inițial la secția de votare din România, apoi în țară etc.

Comisia Electorală Centrală, încă în faza preelectorală – poate interveni pentru a obține rezultatele dorite. De exemplu, sub un pretext inventat, să scoată din cursă un concurent indezirabil. Așa cum s-a întîmplat cu Renato Usatîi și partidul „Patria” în timpul alegerilor parlamentare din 2014.

Există și alte metode de control al listei candidaților și de neutralizare a concurenților indezirabili. De exemplu, la colectarea semnăturilor pentru participarea candidaților la alegerile prezidențiale se interzice ca unul și același cetățean să semneze pentru înaintarea diferitor candidați, altfel semnăturile sînt declarate nevalabile de către CEC.

Potențialii candidați la funcția de președinte și membrii grupurilor lor de inițiativă nu au posibilitatea de a urmări „colectarea autografelor”, de aceea, la această etapă sînt posibile anumite manipulări, după care în joc intră Comisia Electorală Centrală, care poate depista și un șir de alte încălcări în listele prezentate.

Astfel, Comisia Electorală Centrală are suficiente posibilități pentru îndeplinirea „anumitor sarcini”. În acest scop, în ajunul alegerilor prezidențiale, CEC are nevoie de oameni cu experiență.