Vilnius: Dependenţa în schimbul menţinerii la putere

Foto: noi.md

Xenia Florea

„Vreau să transmit un mesaj Europei: chiar dacă voi nu ne vreţi şi nu ne iubiţi, noi vă iubim şi vă vrem” – această frază ambiguă aruncată de Vlad Filat la mitingul din 3 noiembrie a fost pe larg comentată. Anume ea ilustrează cel mai bine actualul caracter al relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Chişinăul, ca şi eroina unui scheci umoristic, este gata să facă totul doar ca să fie ”luat”.

Potrivit unui fost înalt funcţionar, în timpul negocierilor cu Uniunea Europeană pe marginea Acordului de asociere, care include şi Acordul de liber schimb, partea moldovenească a convenit cu europenii cu privire la intrarea temporară în vigoare a documentului.

Aceasta înseamnă că imediat ce Acordul de asociere cu UE va fi ratificat de către Parlamentul Republicii Moldova (timp de o lună de la semnare), acesta va intra în vigoare. Drept urmare, Moldova va fi obligată să implementeze circa 300 de regulamente şi directive ale Uniunii Europene, cedînd astfel o parte semnificativă a suveranităţii şi trăind exclusiv la indicaţiile Bruxelles-ului. Totodată, termenele de ratificare a Acordului de asociere cu Moldova de către parlamentarii ţărilor-membre ale Uniunii Europene nu au un rol foarte important. Chiar dacă ei în general nu-l vor ratifica, documentul oricum va fi în vigoare.

Diavolul se ascunde în detalii

Vor reuşi oare producătorii autohtoni să implementeze directivele UE privind standardele înainte ca să fie sugrumaţi de importul european calitativ, care va deveni cu mult mai ieftin, după anularea taxelor de import? Or, cînd va începe să funcționeze ZLS cu UE, pe piaţa internă vor fi aplicate cerinţe unice europene faţă de toată producţia comercializată în interiorul ţării, atît la export, cît şi la import. Acesta este proiectul de cerinţe minime ale UE.

Experţii ucraineni îşi exprimă indignarea: dacă noii membri ai UE au introdus standardele UE pe banii UE şi în schimb au obţinut calitatea de membru deplin al Uniunii Europene, atunci în cazul acordului de asociere Ucraina (precum şi Moldova) va fi nevoită să implementeze toate normele şi regulamentele UE pe cont propriu, fără o perspectivă clară de aderare la Uniunea Europeană.

Apropo despre calitatea de membru. Potrivit versiunii ucrainene a documentului, care a fost deja publicată, Ucraina, la fel ca şi Moldova, nu are perspective de integrare în UE. În document este scris negru pe alb – „acest acord nu stabileşte în prealabil şi lasă deschisă evoluţia relaţiilor Ucraina-UE”. Adică parafarea şi semnarea Acordului de asociere nu oferă nicio perspectivă de aderare ulterioară a Ucrainei (respectiv şi a Moldovei) la Uniunea Europeană sau, cel puţin, de obţinere a statutului de ţară-candidat.

La o analiză mai atentă a Acordului de asociere dintre Ucraina şi UE, devine clar că condiţiile de liber schimb sînt stipulate în general pentru Uniunea Europeană, iar pentru Ucraina acordul stabileşte, în mare parte, doar restricţii. Iar o parte considerabilă a documentului o constituie un set de condiţii de racordare a legislaţiei ucrainene la cea europeană. Este puţin probabil ca textul acordului moldovenesc să difere foarte mult de cel ucrainean.

Potrivit unui expert local, pentru Chişinău, principalul motiv pentru începerea negocierilor cu Uniunea Europeană a fost nu atît conţinutul acordurilor, cît însuşi faptul parafării lor şi a semnării ulterioare. Asta pentru că aceste documente trebuie să devină „cele mai semnificative realizări ale puterii timp de cinci ani de guvernare, datorită cărora, la alegerile de la finele anului 2014 electoratul, aşa cum speră autorităţile, le va acorda din nou voturile”.

„Potrivit informaţiilor noastre, Uniunea Europeană a ţinut cont pe deplin de această motivaţie a autorităţilor moldoveneşti. Avînd experienţa semnării unor asemenea acorduri în ultimii 15 ani cu ţările din Balcani şi Europa de Est, UE a eliminat toate neajunsurile şi a introdus în acordul cu Moldova prevederi extrem de neavantajoase pentru ţara noastră.

În special, noi ne lipsim de posibilitatea de a reglementa tarifele, impozitele, subvenţiile, legislaţia în domeniul calităţii, regulamentele tehnice pentru producţie, finanţe, business, protecţie socială etc. Occidentul (în cazul dat, UE) nu va face niciodată vreun pas în detrimentul său, ascunzînd frumos acest lucru după paravanul declaraţiilor de dragoste faţă de moldoveni şi aruncîndu-le anumite sume”.

Cum să hrănim toată Europa

„Moldova este gata să hrănească Europa cu produse gustoase şi să o servească cu vin bun”, a declarat marţi, într-un interviu pentru postul “Euronews” premierul Iurie Leancă, pe fundalul imaginilor de la „Marşul proeuropean al zîmbetelor” din 3 noiembrie. Seamănă cu un mesaj din anii 90, ce abundă în promisiuni euforice de a invada toată Europa cu roşii şi de a construi pe Nistru o a doua Elveţie.

Producătorii autohtoni de „produse gustoase şi vin bun” nu împărtăşesc însă optimismul premierului. La fel ca şi încrederea ministrului economiei, Valeriu Lazăr, că regimul de liber schimb cu UE va crea un mediu concurenţial sănătos, care îi lipseşte atît de mult economiei noastre. Producătorii susţin că dacă cineva va concura pe piaţa moldovenească, atunci aceştia vor fi producătorii străini.

Experţii prognozează că după ce Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană va începe de funcţioneze, în R.Moldova, ca şi în multe alte ţări europene din fostul bloc socialist, vor dispărea mai multe ramuri – de la zootehnie, unde nici nu miroase a standarde europene, iar „autorităţile nu se grăbesc” să schimbe situaţia, pînă la horticultură şi chiar viticultură.

Deoarece, timp de 10 ani vom trebui să renunţăm treptat la toate taxele de import, bugetul de stat la capitolul „taxe vamale la import” se va lipsi de circa 200-300 de milioane de lei. Iar acest fapt va conduce la reducerea volumului de plăţi sociale. „Fără îndoială, consumatorii noştri vor avea acces la produse mult mai ieftine şi mai calitative din Uniunea Europeană. Dar dacă noi pierdem competitivitatea producătorului local, atunci, unde şi cum vom căştiga bani pentru procurarea mărfurilor şi serviciilor?”, a declarat economistul ucrainean Iurii Makogon, cu referire la Ucraina.

Neocolonialism în stil european

În cadrul unei conferinţe internaţionale, desfăşurată săptămîna trecută la Chişinău, doctorul habilitat în istorie Leonid Mosiononjnik a menţionat că Europa nu este nici pe departe atît de bună şi dezinteresată, cum vor să o prezinte funcţionarii europeni şi autorităţile moldoveneşti.

Actuala politică unică a UE faţă de ţările din Est, potrivit lui, urmăreşte trei scopuri: protejarea intereselor principalelor ţări ale UE, crearea unei centuri de ţări mici şi dependente pentru acoperirea centrelor vitale din ţările-lidere, precum şi acapararea pieţelor de desfacere, protejate de concurenţi. Iar necesitatea în asemenea pieţe este în creştere în perioadele de criză, aşa ca în prezent.

„Condiţia obligatorie a pieţei comune este comerţul liber (free trade). Această lozincă a fost înaintată încă în sec. XVIII şi deja a reuşit să-şi arate consecinţele în practică. Pentru o economie slabă, comerţul liber înseamnă moarte. Producţia unei asemenea economii devine necompetitivă chiar pe piaţa internă, iar întreprinderile sau se închid, sau trec în mîinile proprietarilor străini, care nu sînt preocupaţi de politica socială într-o ţară slab dezvoltată”, a declarat Leonid Mosionjnik. Iar în calitate de exemplu el a adus America Latină, istoria căreia din ultimi 200 de ani este o ilustrare strigătoare la cer a acestei teze. Istoria de subjugare a fiecărei ţări latinoamericane, a trecerii ei sub gestionare externă se începe de la recunoaşterea principiului de comerţ liber cu Anglia, care e cu mult mai dezvoltată”.

„Pentru capitalism este firesc că pe piaţă învinge cel mai puternic, că producţia ramurilor tehnologizate este mai scumpă decît cea agrară şi că comerţul în aceste condiţii conduce la pomparea capitalului din ţările mai sărace în cele mai bogate. A acelui capital care ulterior este returnat „generos” ţărilor sărace deja sub formă de credite. Mai mult, pentru o economie liberală în aceasta şi constă echitatea, or, esenţa liberalismului este egalitatea drepturilor fără egalitatea posibilităţilor”, a declarat savantul.

Profesorul polonez, renumitul specialist în managementul şi dezvoltarea ţărilor, Witold Kejun, a declarat recent că Polonia este acum un obiect al neocolonizării din partea ţărilor lidere ale UE şi că „acest concept a fost realizat în toată Europa Centrală şi de Est”. Totul este simplu: iniţial se lansează reformele, scopul cărora este „o societate deschisă şi o piaţă deschisă”. Sub acest paravan se începe procesul de lichidare a întreprinderilor locale, lichidarea gospodăriilor agricole şi începe fluxul de import.

Începe lichidarea conştientă a concurenţilor polonezi. “Siemens” cumpără întreprinderea poloneză ZWUT, care pe atunci avea dreptul exclusiv de livrare a telefoanelor în Uniunea Europeană. Nemţii le oferă angajaţilor o îndemnizaţie de concediu pentru nouă luni. Toţi sînt mulţumiţi. După care se distruge clădirea, toată aparatura este scoasă în Germania şi sînt preluate toate legăturile cu Rusia. Apoi sînt răscumpărate uzinele de ciment, fabricile de zahăr, întreprinderile industriei de hîrtie. Iar banii obţinuţi noi îi mîncăm”, a declara într-un interviu pentru o publicaţie poloneză Witold Kejun. Toate acestea au condus la majorarea datoriei publice şi a datoriilor private ale Poloniei, ce acum depăşesc nivelul PIB.

În celelalte ţări ”mai puțin importante” din Uniunea Europeană are loc acelaşi lucru. „Un exemplu clasic este Letonia, ţara unde suicidul economic a fost realizat deja. Statul, care în euforia de credite a încetat să mai producă ceva şi cu propriile mîini, sub presiunea Uniunii Europene, şi-a distrus industria zahărului şi alte sectoare ale economiei naţionale. Şprotul din Riga era cîndva visul gurmanzilor sovietici. Dar a venit Uniunea Europeană şi a introdus cote dure la prinderea peştelui, invocînd protecţia mediului. În anul 2008, în Letonia a început implementarea aşa-zisului „plan de echilibrare a flotei de pescuit în perioada 2008-2013”. Potrivit acestui document, pînă în anul 2013, 70 de nave au fost trimise la fier uzat.

Potrivit Consiliului leton, pînă la 30% din bogăţiile Letoniei – pădurile – astăzi se află în mîinile cetăţenilor străini. A cincea parte din pămîntul Letoniei, inclusiv cele mai bune terenuri agricole, aparţin persoanelor străine sau structurilor controlate de aceştia. Companiile străine controlează complet piaţa telecomunicaţiilor. Iar sistemul financiar al ţării aparţine băncilor scandinave. În ceea ce priveşte prosperităţii şi asigurarea bătrîneţilor, promise de autorităţile moldovene odată cu aderarea la UE, atunci, potrivit datelor oficiale ale Direcţiei centrale statistice a Letoniei, în anul 2012, 82% din gospodăriile casnice întîmpinau dificultăţi la plata facturilor curente, inclusiv pentru serviciile comunale, şcoli, grădiniţe, produse alimentare. În prezent, în Letonia fiecare a treia persoană aptă de muncă nu are un loc de muncă.

Precum spun letonii, aderînd la Uniunea Europeană, Letonia a pierdut cel mai important lucru – suveranitatea de stat. Ei glumesc, spunînd că democraţia în ţară este efectuată prin fax. Letonia trăieşte, în proporţie de 80-90%, conform directivelor de la Bruxelles. Iată doar un exemplu: în ultimii ani, Letonia a preluat peste 22 de mii de legi europene, iar singură a adoptat numai 1050 de acte legislative. Ceva de genul pierderii considerabile a suveranităţii şi dictatului normativ-legislativ dur din partea Bruxelles-ului o aşteaptă şi pe Moldova peste aproximativ un an. Iar noi, deocamdată, nici nu sîntem ţară-candidat la aderarea la UE.

Adio, suveranitate!

„Principala valoare, aproape singura, pe care o avem astăzi, este suveranitatea. Aceasta reprezintă o imensă bogăţie, de care dispun doar circa 200 de naţiuni (din peste 4500). O gestiune corectă a statului ar putea aduce ţării, societăţii şi oamenilor sute de miliarde de dolari într-o perioadă istorică scurtă”, a declarat într-un interviu pentru NOI.md unul dintre analiştii economici.

În ce mod? De exemplu, oferind condiţii facilitare pentru dezvoltarea afacerilor financiare, înlocuirea importului şi teritoriilor; elaborînd o legislaţie ecologică puternică, ce va pune o barieră în faţa fluxului de medicamente nocive, de produse alimentare şi altor mărfuri populare în Occident.

„Acest fapt va permite dezvoltarea propriei producţii de mărfuri ecologic pure, folositoare pentru oameni, elaborarea unei oferte atractive pentru turiştii străini etc. Însă după semnarea acordurilor la Vilnius, Occidentul nu ne va da voie să facem acest lucru. Drept exemplu poate servi taxa pe venit de 12%, stabilită sub presiunea UE, asta în timp ce în multe ţări din Europa de Est aceasta este cu mult mai mică. Nouă ni se impune ceva ce este bine pentru Europa de Vest, dar asta nu înseamnă că este benefic pentru Republica Moldova”, a declarat interlocutorul nostru.

Deoarece majoritatea ţărilor europene au sisteme dezvoltate de protecţie socială, economie, finanţe şi infrastructură bine puse la punct, capitaluri istorice în familii şi business, un bagaj intelectual acumulat şi în domeniul ştiinţei şi învăţămîntului. Legislaţia europeană, pe care Uniunea Europeană o impune R.Moldova, se bazează anume pe acestea, iar Moldova nu le are. De aceea, pentru ea „legislaţia în domeniul economiei şi finanţelor este absolut nepotrivită”.

„Cînd părţile semnează un acord, ele, după idee, fac unele cedări, lipsindu-se de ceva în numele avantajelor comune ce vor fi obţinute în urma semnării documentului. Uniunea Europeană nu a renunţat la nimic, ea pur şi simplu ne-a impus regulile ei. Dar oare acestea sînt perfecte? Ţin cont de necesităţile noastre, realitatea şi mentalitatea noastră? Să ne amintim de minorităţile sexuale, menţionarea cărora în legislaţia moldovenească este atît de importantă pentru UE”.
După parafare, iar apoi şi semnarea acordurilor, Moldova va pierde o parte considerabilă din suveranitate, consideră interlocutorul nostru. „Pentru ce? Pentru ca actualii guvernanţi să se menţină la putere? Şi gata? Oare domnii aflaţi la putere îşi urăsc într-atît ţara şi poporul, încît îi lipsesc de perspectivele istorice în favoarea intereselor personale? Sau ei nu au suficientă experienţă şi suficiente cunoştinţe? Atunci nu merită să ne grăbim şi trebuie să ne uităm încotro mergem. Noi sîntem grăbiţi de rătăcirile actualei puteri şi ale UE, care abia aşteaptă să se pricopsească cu încă un vasal, cu toate consecinţele pentru acesta”.

„Poate eu greşesc şi după summitul de la Vilnius Moldova într-adevăr va obţine posibilităţi enorme pentru dezvoltare, dar cum să înţelegem noi aceasta? Arătaţi-ne documentele. Dar nu, ni se refuză şi acest lucru. De fapt, ne au drept o turmă de necuvîntătoare. Dacă ar fi vorba doar de ai noştri – noi deja ne-am obişnuit cu aceasta timp de 20 de ani. Dar Europa democratică şi tolerantă foloseşte aceleaşi metode. Este o atitudine tipică faţă de un vasal, care UE speră să-l obţină în persoana Moldovei, în rezultatul obţinerii statutului de aşa-zis membru asociat”.