Patru scenarii ale viitorului

Pluripolaritatea nu mai este văzută ca unică soluție de remodelare a relațiilor politico-economice mondiale. Discuțiile internaționale demonstrează, că globalizarea are cel puțin trei alternative.

Prima lovitură globalizării a dat-o pandemia. În a. 2020 lumea a descoperit, că cele cinci libertăți de bază, oferite de modelul aparent lipsit de alternativă, pot fi «deconectate» literalmente în 10 zile. A încetat circulația liberă a mărfurilor și a resurselor de muncă, după care spațiile mai înguste – regiunile și clusterele, au fost reorientate investițiile, tehnologiile și banii. Drept urmare, multe state au descoperit forțe și posibilități interne noi. Dar a fost și un alt rezultat: lumea a conștientizat definitiv inechitatea și imperfecțiunea actualei ordini mondiale.

A reieșit, că aceasta împiedica dezvoltarea. Și doar a economiilor slabe sau de tranziție, ci și pe cele de frunte. Demersul SUA împotriva OMS și a Acordului de la Paris privind clima în perioada președinției lui Trump face parte din șirul reacțiilor firești la decalajul dintre sistemele globale de management și realitate.

Anume atunci, în discursul internațional s-au impus declarațiile despre eroziunea instituțiilor mondiale, deformarea sistemelor globale de administrare și reglementare. Totuși, nimeni nu a încercat să infirme modelul general de conviețuire. Pe atunci, se mai încerca perfecționarea lui.

Lumea a devenit «pulverulentă» după februarie, 2022. Atunci 31 de state au sancționat Rusia, unul dintre subiecții de bază în sistemul schimbului comercial-economic, s-a produs efectul domino. Pentru că deciziile SUA și ale UE au dus la acutizarea uneia dintre cele mai grave probleme ale planetei – criza alimentelor. Rusia – principalul furnizor de îngrășăminte, și țările care hrănesc locuitorii planetei, cum este Brazilia, cel mai mare exportator de carne de vită și pasăre, portocale, zahăr și cafea, sau cele care asigură lumea cu resurse – spre exemplu, Arabia Saudită, la început au preferat să nu fie de acord cu centrele de luare a deciziilor geopolitice, apoi – să se pronunțe împotriva acestora.

A, avut ocazia s-ă nimeresc în miezul acestui discurs critic. Curiozitatea profesională m-a dus la Forumul economic internațional de la Petersburg (FEIP). El se desfășoară din a. 1997 și are reputația unei platforme internaționale cu autoritate, pe care reprezentanții cercurilor de afaceri discută principalele probleme economice care stau în fața Rusiei, a piețelor în curs de dezvoltare și a lumii în întregime. Anul acesta FEIP a adunat 17 mii de participanți - mai mult ca alte ediții ale lui, la care în capitala nordică a Rusiei veneau 13-14 mii de musafiri. E și firesc: interesul sporit a fost provocat de complexitatea și importanța proceselor care au loc în lume.

S-a schimbat și geografia țărilor reprezentate. Numărul lor a rămas același– 130, dar au lipsit reprezentanții oficiali ai statelor europene și nord-americane, în timp ce oaspeți din alte regiuni au fost mai mulți. Și aceasta corespunde logicii proceselor în desfășurare. O reflectă bine sloganul FEIP -2023: «Dezvoltarea suverană – temelia lumii moderne». Puțin probabil ca acest motto să-i adune pe fondatorii și adepții globalizării.

La for, s-a văzut clar că lumea globală nu mai există. Dar răspunsul final la întrebarea ce anume o va înlocui nu a răsunat. FEIP a devenit o platformă mare de discuții privind esența și cauzele schimbărilor care au loc și a perspectivelor care se deschid. Nu doar eu, ci și mulți reprezentanți ai businessului au putut vedea vectorii și scenariile posibile de dezvoltare a viitorului.

«Nu economia globală, ci cea interconectată – iată de ce este nevoie, - a opinat Arvind Gupta, șeful Digital India Foundation. – Noi am oferit o putere prea mare unor structuri, dar nu le-am cerut darea de seamă. În rezultat, nu este clar ce obținem în schimb. Deseori ne manipulează. Corporațiile mari, care și-au asumat deciziile privind viața noastră, nici nu funcționează în regiunile noastre. Societățile noastre nu obțin nimic de la acest sistem de administrare. Corporațiile tehnologice mari participă la proiecte geopolitice, care devin arme ale anumitor cercuri politice. Nu doar tehnologiile, dar și banii deseori lucrează împotriva anumitor țări».

Alocuțiunea lui Arvind Gupta a permis înțelegerea factorilor de bază care determină scenariile viitorului. Este securitatea alimentară, suveranitatea tehnologică și transformarea digitală. «Datele constituie componenta extrem de importantă a lumii durabile, dar în ce scop azi este utilizată inteligența artificială, datele și tehnologiile? Pentru profit, pentru urmărire? Cine și în ce scop a creat deficitul de semiconductori? Cine și de ce încearcă să creeze lanțuri de aprovizionare nenaturale?Cine și de ce încearcă să creeze lanțuri de aprovizionare nenaturale?

Кто пытается создать неестественные цепочки поставок и почему?

Cine și de ce încearcă să creeze lanțuri nenaturale de aprovizionare?

Кто пытается создать неестественные цепочки поставок и почему?

Не удалось загрузить все результаты.

Повторить

Повторная попытка…

Geopolitica intră în joc și multe guverne se comportă iresponsabil. Așa că sistemele tehnologice, financiare și altele trebuie să devină independente și responsabile doar față de societate. E necesar să ne înțelegem cu privire la standarde. E timpul să începem această discuție la un nivel serios », - a îndemnat șeful Digital India Foundation.

De altfel, conceptul securității naționale bazate pe suveranitatea economică

Prinde deja forță, a menționat Gong Jiong, vicepreședintele Universității Chineze de Afaceri Internaționale și Economie . «Ideologia se implică grav în relațiile economice, - a constatat el. – SUA și alte tratează asta ca pe o luptă între democrație și regimurile dictatoriale. În rezultat, opt din zece țări care livrează volumul de bază de alimente și îngrășăminte au fost supuse sancțiunilor, iar relațiile economice reciproce capătă un caracter foarte complicat. Și toate la un loc impun o schimbare a lumii. Reorganizarea comerțului global este un fapt împlinit, acum țările-partenere muncesc asupra sistemelor de decontare în monedele naționale».

Profesorul Gong Jiong a prezis o și mai mare confruntare între SUA și China, consolidarea orbitelor comerciale de alternativă și sporirea numărului de monede mondiale.

Apropo, la crearea sistemelor alternative de decontare lucrează nu doar grupul de țări BRICS, în care inițiatoarea creării ,propriei monede a fost Brazilia. Dar și țările ASEAN (Association of Southeast Asian Nations). Cum s-a exprimat Benedict Viirasena Samarasena, directorul științific al Centrului de analiză Bait Al Amanah, «deocamdată discuția privind Fondul Monetar Asiatic este anevoioasă, dar deja există înțelegerea clară a necesității unei uniuni financiare pentru a asigura cu lichidități țările care au nevoie de ele. Deocamdată, în timp ce țările ASEAN se mișcă în direcția consolidării suveranității și independenței, este posibilă utilizarea yuanului chinezesc pe post de monedă de decontare ».

Și țările Africii își doresc propria monedă și fond monetar. Din spusele Președintelui Băncii Africane de Export-Import Benedict Okey Orama, «în a. 2018 60 de țări africane au semnat un acord privind zona comerțului liber pe continent, și acum creează un sistem integrat de decontări și plăți cu trecerea ulterioară la moneda unică ».

Voi menționa,că exemplul Africii a devenit i confirmare grăitoare a caracterului iluzoriu al sistemului globalismului și paternalismului. Pe parcursul întregii perioade post-coloniale, țările acestui continent așași nu s-au debarasat de dependența de exportul materiei prime. Africii îi revin 60% din terenurile arabile ale lumii, dar ea încă nu se poate hrăni singură. Doar acum ea se simte în stare să iasă pe arena internațională și să-și modifice structura comerțului extern.

Realitatea prezentului: multe țări au înțeles că suveranitatea poate și trebuie monetizată. Ele au înțeles caracterul constructiv al multilateralismului: el reduce cheltuielile. Și a început boom-ul integrării. De facto, sub ochii noștri în lume apare o nouă ordine – integrală, care vine să o înlocuiască pe cea imperială. Și în acest sistem de relații în rețea suveranitatea devine un factor extrem de important, dat fiind că vocea fiecărui stat lucrează nu numai pentru el, dar și pentru durabilitatea sistemului.

Toate cele expuse determină patru scenarii posibile ale viitorului. Pluripolaritatea, despre care recent a vorbit Rusia, nu mai este tratată ca unica alternativă globalismului. Mai mult, acest sistem este revizuit. În special, pentru că este bazat pe echilibrul de forțe. Iar asta presupune rigiditate și cruzime a competiției, cu o mare probabilitate de noi războaie și conflicte. Chiar dacă există un mediator. Participanții la discuția despre posibilitatea unui atare scenariu înclină să utilizeze mai des termenul pluricentralism și cu toții au fost de acord, că e puțin probabil ca, așa cum a fost ea formulată în anii 70 ai secolului trecut, concepția pluripolarității să poată contribui la crearea unui viitor durabil nou.

Al doilea scenariu este o nouă globalizare. Ideologii occidentali deja lucrează activ asupra ei. Ei propun aceleași centre și periferii, configurația cluburilor închise și a protejării, dar într-un ambalaj nou – cel al responsabilității în fața generațiilor viitoare.

Al treilea scenariu – regionalizarea. Ea include formarea unor economii noi, construirea periferiilor în jurul centrelor formate, integrarea în continuare a integrărilor. Semnele unei așa integrări există, dar să vorbim despre faptul că anume acest scenariu este decisiv e prematur. Țările caută noi posibilități comercial-economice, are loc apropierea, dar o discuție la obiect privind principiile și standardele, așa numitele protocoale de interacțiune, încă nu a început.

Există și al patrulea scenariu. Participanții la forum l-au numit «puncte de reper într-o lume a haosului». Acest scenariu promite furtuni în sud și în est, cu crearea de etaloane imaginare și ca urmare noile valuri de sărăcie și migrație, comparate cu cele de după războaiele din Siria și Ucraina, vor părea floare la ureche.

Care dintre aceste scenarii ne poate oferi o viață mai confortabilă? Eu cred că niciunul. Cel mai probabil viitorul însuși va transforma aceste versiuni într-un al cincilea scenariu, care va deveni un amalgam de posibilități. Iar experimentele vizionare s o bună metodă de a înțelege prezentul și a-ți găsi propriul loc în lumea care se schimbă.

Natalia Uzun