Franța și Europa: cugetări despre identitatea națională, trecut și viitor. P. 3.

Turbulențele în Franța din ultimele luni atrag atenția milioanelor de oameni în lumea întreagă. Acțiunile de protest împotriva reformei pensiilor s-au transformat în dezordini în masă, incendieri, acte de vandalism. Cu ce se vor termina și cine are nevoie de ele?

Ultimul război?

Identitatea franceză, crucială pentru viitorul acestei mari națiuni, trosnește din încheieturi. Afluxul de emigranți, experimentele cu liberalismul radical, cu structura socială a națiunii, cu economia ei, duc țara într-o stare tristă. Se creează impresia, că lumea occidentală a ales această țară drept poligon pentru experimente sociale.

Am scris deja despre evenimentul tragic din Paris în a. 2019, pe care îl credem fatidic și semnificativ.

Să revenim la soarta Catedralei Notre Dame. Incendiul în această catedrală măreață și de importanță istorică este un act eschatologic grav. Acest incendiu a fost o lovitură, dată de forțele întunecate rămășițelor lumii tradițiilor, ultimilor structuri conservatoare mistice ale Europei. Concomitent, el a însemnat începutul unui război sacru, a ultimului război între forțele binelui și a răului. Pentru toate cercurile politice,oculte și mistice el este vestea că au început vremile de pe urmă, că de facto a fost anunțat începutul ultimei bătălii , care ori va întoarce lumea spre izvoarele luminoase, ori va pune punct în istoria actualei generații. În această confruntare Franța este un teren de luptă grandios.

Care este actuala situație în lumea intelectuală și politică a Franței? Azi Franța, ca bastion al lumii liberale, este ruptă în bucăți. Există ideologia dominantă și filozofia politică. Ea este construită pe principii cunoscute tuturor. Pentru mulți ele-s de neclintit. Proslăvirea valorilor de piață, a capitalismului burghez. În esență, democrația liberală este baza societății, iar lumea occidentală cu toate defectele ei este cel mai bun lucru, creat de om. Așa cred unii.

Pe de altă parte – mișcările și ideologiile de extremă stîngă, care azi se reincarnează intens, pătrund în păturile defavorizate ale societății franceze. Asta în timp ce acele cercuri, care stau în spatele acestui proiect , fac parte din păturile respectabile ale societății.

Iată politica elitelor franceze și europene în deceniile din urmă: pe de o parte un nivel de trai înalt, pe de alta – presiunea elitelor libertine, scopul cărora a fost formulat de profesorii școlii din Frankfurt: distrugerea religiilor, a tradițiilor, a vechilor ordini sociale și, bineînțeles, a familiei. Desigur, acest proces este motivat și bine pus la punct. Lozinca lui ar putea fi vorbele teoreticianului marxist Gyord Lukacs, care într-o singură frază a sonorizat isteric planul de distrugere a Europei: «Cine ne va elibera de jugul civilizației occidentale?» De bună seamă, în anii 60 ai sec. ХХ a început valul de atacuri teroriste și teoretice asupra tradițiilor, moralei, eticii și esteticii civilizației europene. Cercurile extreme de stînga au năvălit în lumea vechiului continent cu lozinci revoluționare. Azi ele pregătesc Franța și întreaga Europă de zguduiri colosale! Evenimentele acestor luni o confirmă .

În acest context îl vom cita pe filozoful italian Antonio Gramsci, care credea că revoluționarii ar face bine să modifice cultura și morala, nu să facă revoluții, atunci puterea le va cădea singură în brațe. El îi sfătuia pe marxiști să se unească cu intelectualii care au început confruntarea cu creștinismul. El scria: «Se apropie o revoluție! Ea se va deosebi de toate cele din trecut. Ea se va adresa omului, și nu claselor, și va atinge cultura». Ar fi bine să fie așa, dare este evident că acum are loc revenirea la revoluționarul an 1968. Este începutul sfîrșitului. Zdruncinarea sistemului politic, a valorilor lui. Elitele însă tac. Este evident, că Marele Orient al Franței nu le-a ordonat să reacționeze la evenimentele care au loc.

«Patria este în pericol»

Dar nu toți acceptă evenimentele din țară. Spre exemplu, încă acum doi ani a fost sonorizată declarația generalilor francezi privind starea societății franceze.

Scrisoarea deschisă a generalilor francezi, care au chemat «să salvam țara de dezbinare », a tulburat opinia publică din Franța. În paginile revistei Valeurs actuelles, militarii chemau să fie oprită erodarea valorilor tradiționale.

Potrivit lor, Franța este amenințată de «un pericol de moarte». Scrisoarea a fost semnată de 25 de generali pensionați, precum și de o sută de ofițeri superiori și o mie și jumătate de militari. Generalii au folosit termenul «délitement» (ruină) în raport cu situația creată în Franța. Potrivit lor, «patria este în pericol, a bătut ora acțiunilor». În text este pomenit «războiul rasial», impus de «hoardele fanaticilor care urăsc Franța, stabilite în suburbii ». Sensul scrisorii este foarte clar: «noii francezi» — musulmanii și originarii din Africa și Orientul Apropiat — amenință nu numai valorile «republicane», dar și pe cele creștine și europene ale țării. Franța nu mai este ce a fost, mai ales în orașele mari, în care francezii get-beget devin tot mai puțini, în schimb peste tot vedem tineret musulman. Generalii au condamnat «inacțiunea criminală a autorităților» în situația creată. În genere, situația îi sperie chiar și pe cei care, cu voință de ofițer, ar putea privi calm evenimentele care au loc.

Chiar și Papa Francisc s-a expus la această temă: «Azi în fața Europei și a Franței, în particular, stau două provocări. Prima - multipolaritatea, a doua – transversalitatea. Multipolaritatea generează globalizarea multilaterală a respectului reciproc. Transversalitatea generează necesitatea dialogului tuturor părților ».

Are oare Franța nevoie de UE?

Situația din Franța este elucidată de declarațiile liderei de extremă dreapta Marin Le Pen. Ea crede că viitorul ține de trezirea forțelor de dreapta, național-protectoare.

Lidera Frontului național spune: «Poporul suveran și-a exprimat voința, clar și răspicat, ca în toate momentele cruciale ale istoriei. Coalițiile celor care nu cred în Franța și cred că francezii nu mai merită să fie liberi și suverani, poporul a declarat că intenționează să-și ea din nou soarta în propriile mîini. Poporul nostru cere o singură politică: politica francezilor, pentru francezi, cu francezi. El nu mai dorește să primească indicații din afară, să se supună legilor pentru care nu a votat și comisarilor care nu au fost aleși prin vot general. Azi francezii au trasat o nouă etapă a acestui marș îndelungat și necesar spre libertate, care le va permite să recapete suveranitatea, să se elibereze de jugul politicii și al economiei dure, să-și restabilească identitatea. Azi francezii au încredințat Frontului național responsabilitatea punerii în aplicare a alegerii făcute de ei. Este o mare onoare. Noi vom face totul pentru a fi demni de îndeplinirea acestei misiuni».

Cu venirea Marin Le Pen, pe harta politică a Franței a apărut un nou politician puternic. Ea are idei originale, dure, care nu-s marginale. Spre deosebire de tatăl său, Marin Le Pen nu stă pe poziții antisemite. Nu expune idei neobișnuite despre al doilea Război Mondial, dar se opune ferm migrației, a mișcărilor islamice fundamentaliste, critică excesele democrației occidentale și nihilismul culturii transatlantice. În ultimul timp, ea privește mult mai ferm influența SUA asupra Europei. Atacurile ei anti-atlantice dure sună provocator. În opinia noastră, Marin Le Pen pare o politiciană europeană obiectivă, serioasă, ideile căreia reflectă aspirațiile unei părți semnificative a societății și electoratului francez. De aceea îndemnăm cititorul să studieze aceste idei mai profund.

Așa dar, ce spune Marin Le Pen și în ce constă lipiciul ei, originalitatea ei politică? Marin Le Pen susține că Europa unită, întregul ei sistem politic, este greșit. Potrivit ei, aceasta a fost expres creată pe ideologia păguboasă a globalizării. Cu referire la Europa modernă, Le Pen spune următoarele: «Trebuie să o distrugem și să creăm o Europă liberă, ai cărei membre să fie state cu adevărat suverane». Lidera FP se pronunță pentru ieșirea Franței din Uniunea Europeană și desfășurarea unui referendum «pentru ca francezii să răspundă la întrebarea dacă doresc să iasă din UE ».

În opinia politicianei franceze, Federația Europeană este ceva de groază, căci ea distruge statele naționale, sistemele lor politice, rădăcinile conservatoare ale vechiului continent, ea nimicește tradițiile sociale și distruge modelul social, stabilit de decenii, saturează Europa cu un element etnic străin. Cel mai important, în opinia sa, este că sistemul de la Bruxelles distruge tradițiile culturale franceze și europene. Aceasta este mai mult ca periculos - vechiul continent își poate pierde definitiv identitatea, căci prin distrugerea tradițiilor vechii Europe, a stratului ei cultural conservator, în cultura europeană vor fi implantate elementele străine ale ideilor radicale și fundamentaliste. Asta va marginaliza total tabloul politic și cultural al Franței și al Europei în general. O va coborî la nivelul țărilor în curs de dezvoltare din lumea a treia, la nivelul sistemelor sociale feudale. Migrarea din Africa , lumea islamică va consolida acest feudalism și îi va oferi bazele radicalismului religios adus dintr-un mediu social și etnic străin.

Concomitent, va avea loc destrămarea axei spirituale, a vieții spirituale a Europei și în lipsa unor standarde morale și culturale înalte, europenii riscă să obțină un continent al haosului și nelegiuirii, ceea ce în condițiile crizei economice din lumea atlantică este egal cu moartea.

Azi sistemele de stat mai pot încă face ordine, căci au resurse financiare, dar ce va fi în viitor, reieșind din faptul că întregul Occident este tot mai afectat de criza economică? După căderea moralei va cădea și temelia social-politică a Europei.

Marin Le Pen trage o concluzie destul de pesimistă: așa cum arată azi, UE seamănă cu Uniunea Sovietică. «Scopul meu este transformarea totală a Europei, și deci – demontarea UE. Întrebarea de bază este dacă Uniunea Europeană poate fi îmbunătățită, perfecționată. Eu nu cred în asta», - spune Le Pen. Ea are opoziție clară și în problemele economice, și în cele ale sistemului financiar al Europei. «Eu nu cred că ea este fiabilă. Și pentru că nu este așa, noi mereu o tot «salvăm».Noi mereu o peticim, și de fiecare dată acest lucru devine mai costisitor, – spune Le Pen. – Contul numără deja zeci de miliarde de euro ».

Criza Franței moderne este și criza Europei, dar și a democrației europene. Începe etapa revoluționară de dezvoltare. Vedem că Franța este ruptă în bucăți de extrema stîngă, de liberalii populiști și de dreapta, și de stînga. Dar cel mai mare pericol vine din partea celor care pregătesc pentru această țară și pentru Europa în întregime o revoluție mare, care probabil va deveni ultima revoluție eschatologică.

Soluționarea definitivă a problemei sacre

Un alt plan, conform căruia are loc confruntarea care rupe Franța, este lupta mistică a diferitor forțe conspirologice.

La nivel masonic obișnuit, această este bătălia dintre Marele Orient al Franței, care stă în spatele forțelor politice și intelectuale de stînga și liberale, și Marea Lojă a Franței, care supraveghează întregul pol de dreapta și de centru-dreapta. Marele Orient al Franței este cel mai mare ordin al masoneriei liberale. În prezent, MOF formează propria rețea de contacte internaționale. În a. 2000 MOF împreună cu Marea Lojă tradițională simbolică «Opera», a fondat Confederația Marilor Loje Unite ale Europei. În a.2013 CMLUE a fost redenumită Confederația Internațională a marilor loje unite. La aceasta a aderat și Marea Lojă națională a Franței, care este orientată spre SUA. Aceasta este Marea Lojă regulară franceză. Ea are recunoaștere reciprocă cu Marea Lojă Unită a Angliei și cu peste 150 de lojă regulare mari din lume.

Dar aceasta este doar o secțiune externă a situației conspirologice în Franța și în Europa. Nivelul ei superior este confruntarea dintre Guvernul mondial și Ordinul Sionului, care include principalele familii aristocratice , asociate cu vechea dinastie merovingiană, care ar fi purtătoarea sîngelui lui Hristos. Această forță mișcă ideea Marelui Monarh al Franței, care conform conceptului va uni sub sceptrul său întreaga Europă modernă, inclusiv Uralul. Această forță este reprezentată cel mai serios în cercurile politice de dreapta și cele de extremă dreaptă din Franța. De facto, Lojele masonice nu participă la această luptă serioasă, ele fiind preocupate de disputele intelectuale.

Între timp, între Ordinul Sionului și Guvernul mondial are loc o luptă invizibilă, dar acerbă. Uneori acest război iese la iveală, și atunci întreaga lume urmărește îngrozită cum arde Catedrala Notre Dame. Acesta este un ultimatumul pus Ordinului Sionului de anumite cercuri ale guvernului mondial . El este actual în contextul ieșirii Britaniei din UE și a viitorului război total în Orientul Apropiat.

În ajunul acestor evenimente, elita neagră a lumii a impus Ordinului condiții. Ori proiectul lor, ori proiectul Monarhului Europei, însă acesta, conform avertizării lor, duce la un mare război. Acel război, care va deveni începutul vremurilor eschatologice și al treilea Război Mondial, însă nu pentru reconfigurarea lumii, da pentru soluționarea definitivă a problemei sacre. A problemei atribuirii puterii totale uneia dintre forțe. A problemei mesianice și sacro-monarhice în esență. A problemei ce ține de a doua venire a lui Hristos sau a oponentului său Antihrist. Viitorul cel mai apropiat va arăta dacă Ordinul Sionului va capitula în fața învingătorului, sau va accepta provocarea. Simbolul provocării a fost incendiul din catedrala pariziană. Simbolul răspunsului va deveni începerea revenirii proiectului «Europa națiunilor».

Conceptul de opoziție al proiectului «Europa națiunilor» reiese din aceea, că națiunea este temelia firească, de neclintit a construcției statale. Națiunea este personalitatea, întruchipată în tradiția statului și originalitatea lui culturală. Credința și limba doar consolidează uniunea dintre principiul puterii și personalitatea istorică colectivă. Nimic mai suprem ca această personalitate. În forme mai modernizate, națiunea este întruchiparea colectivă a voinței unor cetățeni aparte, vălul lor sacru. Aici deja etnicul nu este mai presus ca personalul, el este partea lui cea mai sublimată.

Proiectul «Europa națiunilor» presupune o independență mai mare a statelor naționale. Păstrarea rolului primordial al elitelor și economiilor naționale. Centrul doar coordonează și reglementează procesele, el reprezintă piramidele politice naționale în măsura în care ele, conștient și benevol, i-au încredințat anumite instituții. De facto, «Europa națiunilor» este o formă contractuală de existență a civilizației europene, în care temelia principală va fi baza națională în forma unei rețele care structurează continentul. În viziunea noastră, nucleul acestui proiect va fi marea Francă renăscută, care va deschide lumii cea mai înaltă moștenire a culturii sale politice umane și a tradiției spirituale. Dar așa va fi numai în cazul în care această țară, sistemul ei politic și social, va reuși să răstoarne planurile monstruoase ale revoluției europene, care a pus la îndoială viitorul continentului vechi și măreț.

Veaceslav Matveev