Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Alexandru cel Bun a construit prima mănăstire în Moldoviţa pe malurile rîului cu acelaşi nume, la începutul secolului al XV-lea. Locul ales era departe de sate, în mijlocul pădurii. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1402. Totuşi, nu există nici o atestare care să arate cînd sau cum a fost distrusă mănăstirea, dar este posibil ca un cutremur să o fi nimicit la începutul secolului al XVI-lea.
Doar ruine ale pietrelor de la bază au rămas din prima biserică. Aceasta a fost zidită din mari blocuri de piatră, urmînd un plan triconc, cu trei arcade. La început avea doar altarul, naosul şi un îngust pronaos. Cînd comunitatea monahală s-a mărit, un al doilea pronaos, mult mai mare, a fost construit la capătul vestic al edificiului. Ca şi în cazul altor mănăstiri construite în timpul primului veac al existenţei Moldovei, cum ar fi Probota și Humor, Moldoviţa a fost fondată din nou de Petru Rareş. Noua biserică a fost ridicată în 1532, într-un alt loc, la cîteva sute de metri mai sus de rîu.
Continuarea articolului o puteţi citi pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu