Oamenii au încetat să mai accepte încercările și greutățile vieții, iar din acest motiv aleg să plece în străinătate.
Este părerea îndrăgitei interprete de muzică populară Doina Arsene, care, plecînd deseori peste hotare să le cînte moldovenilor stabiliţi acolo, spune că se simţea străină şi ardea de nerăbdare să revină acasă, acolo unde se simte în apele sale.
De ce nu se poate despărţi nici astăzi de Republica Moldova şi de ce îşi doreşte să nu mai cînte piese de jale despre moldovenii plecaţi în afara ţării, aflaţi din interviul de urmează.
În continuare puteți citi textul înterviului:
Nu știu dacă aș accepta vreodată să mă duc în altă parte, pentru că mie mi-e drag aici, acasă. Mi-e drag să aud graiul nostru, să merg pe jos prin mulțime și să aud cum oamenii vorbesc, cum se ceartă sau cum polemizează.
De ce mai ești astăzi în Republica Moldova?
Ori acolo, ori aici, oricum există probleme. Omul pleacă, își schimbă locul, dar problemele le ia cu sine sau chiar îi apar altele noi. Eu am stat o perioadă în afara țării, dar m-am întors acasă. Atunci mă gîndeam că nu eram pregătită pentru străinătate. Peste ani, m-am întors peste hotare și am stat cîteva săptămîni într-o zonă muntoasă și extrem de frumoasă din Europa, dar simțeam că ceva nu-mi ajunge, mă sufocam acolo unde era atît de mult oxigen. Și am înțeles din avion, în momentul cînd decolam, că mie-mi lipsesc cărărușele noastre. Poate cineva o să rîdă, dar eu am înțeles atunci că îmi lipsesc cărărușele noastre și cînd le-am văzut de sus, am zis: „Iată ce-mi lipsește mie acolo – perfecțiunea drumurilor, a pomilor!”. Recunosc că și cîntecul a avut rolul său și m-a adus acasă, pentru că a cînta muzică populară în afara țării este ca și cum ai aduce un banan și l-ai planta aici. El crește, dar nu are farmecul pe care-l are în țara lui de origine.
Ai susținut multe concerte peste hotare de-a lungul carierei. Cum te simțeai atunci? Nu ți-ai dorit vreodată să rămîi acolo?
Ori de cîte ori m-am dus cu spectacole și concerte, am întîlnit publicuri foarte receptive, dar de fiecare dată aveam impresia că publicul cela cu tot cu mine și cu tot cu cîntec sînt rupte de acasă și așa și era, pentru că locul unde concertam nu era acasă. Tot ce scria în jur era în limba respectivă și se discuta într-o altă limbă, nu într-a noastră și simțeam acele lucruri înstrăinate.
De ce, în opinia ta, moldovenii aleg să plece peste hotare?
Nu este ușor nicăieri. Cel care muncește, care caută și nu doarme noaptea, are greutăți oriunde – și acolo, și aici. Pentru că viața în sine este o luptă. Dacă nu faci nimic, este ușor oriunde, te pui la umbra copacului și nu mai faci nimic și aștepți să cadă para din copac. Dacă încerci să faci cîte ceva, este complicat oriunde. Dar dacă vrei și ai un scop bine determinat și ai și ambiție și ești și harnic, nu ești nici prost și nici leneș, atunci reușești oriunde, inclusiv acasă.
E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?
Acasă este acasă, din toate punctele de vedere. Unele cunoștințe de-ale mele și chiar rude au plecat dincolo de ocean. Poate exagerez, dar eu uneori echivalez lipsa lor cu trecerea în neființă, pentru mine nu există acei oameni, mie mi se pare că ei au murit. Ei vin acasă o dată în cinci sau șapte ani și în rest – pe rețelele de socializare ca și cum te-ai uita la televizor. Așa nu vezi omul, nu-l pipăi, nu-l miroși, nu-l îmbrățișezi, nu poți să-i spui că îl iubești privindu-l în ochi, pentru că ecranul amăgește.
De ce crezi că unii moldoveni aleg să se mute cu traiul în afara țării?
Eu cred că este și un trend. Oamenii au încetat să mai accepte încercările și greutățile vieții. Acestea întotdeauna au existat, chiar și pe timpul bunicilor noștri. Niciodată nu a fost ușor. Acum oamenii caută căi mult mai ușoare și bănuiesc că, din acest motiv, mulți încearcă să-și facă un rost în altă parte, ca unii dintre ei să se îmtoarcă acasă foarte repede sau peste o perioadă.
Ce te ține acasă?
Tot ceea ce am, lumea mea. Aici sînt eu însămi, acolo nu sînt nimeni. Aici am un mediu de oameni dragi – vecini, prieteni, cunoștințe, un serviciu la care țin, o activitate artistică dragă mie, curtea mea, căsuța mea, tot ce este aici, acasă.
Crezi că moldovenii plecați peste hotare ar trebui să revină acasă?
Cred că da. Nu știu dacă e cazul să ne deranjăm sau să ne alarmăm în această privință. Acum oamenii au posibilitatea să circule în întreaga lume. Ai noștri pleacă acolo, mulți vin la noi în țară, iar acest lucru nu este o noutate. Chiar europeni, și nu numai, vin și se stabilesc cu traiul în Republica Moldova, pentru că vor o viață mai liniștită, mai tihnită.
Unde te vezi peste 10 ani?
Aș vrea să cred că peste 10 ani voi fi într-o stare bună sufletească și mintală și să mă bucur de tot ce mi-a oferit viața. Sînt un om împlinit, pînă la urmă, vreau să mă mențin, să mă dezvolt, să cînt în continuare, să aduc cîntece frumoase, să mă inspir din lucrurile pozitive. Îmi doresc să cîntăm mai puțin cîntece de genul „moldoveni, veniți acasă”, pentru că aș vrea ca toți să fie acasă și să nu mai plece nimeni, să nu mai rămînă copii care să plîngă după părinții lor sau părinți bătrîni care să nu-și vadă fiii și fiicele perioade îndelungate.
În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email [email protected], iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.
Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu