Codul Calimachi a fost un cod civil al Moldovei, alcătuit de Cristian Flechtenmacher şi A. Cuzanos, cu ajutorul lui Andronache Donici, Damaschin Bojincă şi al altor jurişti, şi promulgat de domnitorul Scarlat Callimachi în 1817.
Aplicarea lui a devenit mai consecventă abia după 1833, cînd s-a definitivat, prin traducere, redactarea în limba moldovenească a codului, începută odată cu cea greacă.
La alcătuirea acestui cod s-a urmărit să se îmbine dreptul local, bazat pe obicei, cu dreptul bizantin, folosindu-se totodată în fapt, ca model principal, codul civil austriac. Păstrînd trăsături feudale, el conţinea şi norme de drept burghez, ceea ce reflecta începuturile descompunerii orînduirii feudale şi ale formării în Moldova a relaţiilor bazate pe proprietatea privată şi pe capital. Codul Calimachi a fost aplicat pînă la 1 decembrie 1865, cînd a fost abrogat şi înlocuit cu Codul civil, valabil pe tot cuprinsul Principatelor Unite.
Cele 2.032 de articole ale Codului sînt structurate în trei părţi, precedate de o introducere de 24 de articole. Condica ţivilă sau politicească a Principatului Moldovei, cum era numit codul, a însemnat consfinţirea dreptului natural prin care „tot omul are drituri fireşti", cu toate că robia a continuat să fie tolerată, însă fără ca stăpînul să aibă drept asupra vieţii robului. El a mai stabilit şi capacitatea juridică, de la care erau excluşi copiii, femeile sau robii. A pus bazele figurii persoanei juridice şi a delimitat şi reglementat clar asociaţiile. Astfel, erau considerate persoane juridice „negustoreştile tovărăşii", breslele meşterilor, mănăstirile şi bisericile.
Adăuga comentariu