Cine sînt ”femeile politice drăguțe” și de ce sînt necesare cote pentru femei în politică?

Cotele pentru reprezentarea femeilor la putere trebuie păstrate, dar este important de creat și organizații politice separate pentru femei, care să permită femeilor în viitor să nu fie doar persoane politice drăguțe, ci să vorbească cu adevărat despre ceea ce le îngrijorează, pentru a rezolva probleme sociale importante.

O astfel de opinie a exprimat fondatoarea feminologiei istorice și a istoriei de gen în știința sovietică și rusă, antropolog, istoric rus, Natalia Pușkareva, vorbind în cadrul emisiunii "Mecanismul de acțiune cu Elena Levițkaia-Pahomova" de pe postul de televiziune NTV-Moldova, transmite Noi.md.

"Eu mă declar în favoarea menținerii cotelor pentru reprezentarea femeilor la guvernare și cred că acest sistem s-a justificat, contrar a ceea ce mi se spune, referindu-se la exemple din istoria sovietică și menționînd că, în ciuda cerinței obligatorie ca femeile să fie prezente în proporție de 30% în Consiliul Suprem și la toate nivelurile, nu a părut nici o figură politică feminină strălucitoare. În perioada perestroikăi, acest sistem de cote a fost eliminat. Bărbații care au venit la putere au spus că acum femeile trebuie să demonstreze că sînt la fel de egale și pot gestiona totul, că mulțimea le vor înainta ca pe adevărate activiste politice, pe care le va urma cineva", a remarcat Natalia Pușkareva.

Potrivit ei, problema este că, dacă femeile sînt prezente la guvernare, cel puțin care ascultă și discută condiționat și nominal anumite legi, prezența lor oricum umanizează discuția.

"Desigur, de obicei femeile susțin partidele pe care le reprezintă. Adică, putem spune despre ele că sunt niște persoane politice atît de drăguțe. Are Cehov o nuvelă care se numește ”Душечка” ("Draga"), în care se spune că una și aceeași femeie, fiind ba soția unui bărbat, ba a altuia, ea continuă ideile acestuia. Dacă era soția unui comerciant de cherestea, atunci ea vorbea despre prețurile lemnului. Cînd era soția unui pictor, vorbea despre culori, tonuri și semitonuri. Adică, ea doar continua fără a avea o proprie opinie, doar susținea ceea ce vorbeau soții ei importanți de lîngă ea. La fel și femeile noastre în politică sînt astfel de drăguțe politice. Ele continuă să vorbească despre ce vorbește partidul lor", a spus fondatoarea feminologiei istorice și al istoriei de gen în știința sovietică și rusă.

În același timp, în opinia ei, problema constă în altceva și este necesar de creat organizații politice ale femeilor, ceea ce va permite femeilor în viitor să vorbească despre ceea ce le îngrijorează, dar nu despre partidele pe care le reprezintă și datorită cărora au ajuns la putere.