În 1952, o ceață densă și persistentă invada străzile Londrei.
Era cea mai gravă poluare atmosferică din întreaga istorie europeană, dar cercetătorii au dezlegat misterul abia în zilele noastre.
E vineri, 5 decembrie 1952. Londra. O ceață densă învăluie capitala britanică. Locuitorii nu se îngrijorează, au mai văzut astfel de fenomene. Dar zilele trec și condițiile devin tot mai rele. Londra se află sub o pătură cețoasă de o amploare fără precedent, care se răspîndește și se îngroașă cu o viteză uluitoare. Cerul devine efectiv negru. Vizibilitatea se reduce la cîțiva metri, să conduci o mașină este imposibil. Transporturile în comun nu mai funcționează. E un lung coșmar, care durează cinci zile, în cursul cărora 150.000 de persoane sînt spitalizate. Dintre cei bolnavi, mor 4.000, potrivit primelor estimări. În total au fost de fapt 12.000, arată studii britanice recente. În majoritatea cazurilor a fost vorba de infecții ale căilor respiratorii. Această ceață ucigașă este și astăzi considerată cel mai grav episod de poluare a aerului din istoria europeană. Dar cum se explică această catastrofă?
Joi, 4 decembrie 1952. Un anticiclon se instalează deasupra Londrei, fără nicio boare de vînt, provocînd o schimbare bruscă de temperatură. Se face groaznic de frig. Locuitorii își alimentează sobele cu cărbune pentru a se încălzi. Coșurile se pun pe fumegat.
Existau apoi centralele electrice ale Londrei, toate alimentare cu cărbune. Contribuie și ele la creșterea nivelului de poluare. Cerul, deja acoperit, se transformă într-un „big smoke” (fum uriaș). De altfel, denumirea de „smog”, atribuită evenimentului, reprezintă îmbinarea dintre cuvintele englezești „smoke” (fum) și „fog” (ceață).
Vina aparține, deci, sobelor sau mai degrabă unei combinații toxice: cărbunele de după război, de o calitate mediocră, conținea o anumită proporție de sulf, ceea ce a sporit cantitatea de dioxid de sulf prezent în fumul degajat. Anticiclonul, care a împiedicat dispersia gazelor poluante, și temperatura scăzută, care a favorizat condensarea vaporilor de apă, au agravat situația.
Un proces chimic
Dar ce proces chimic a putut produce această ceață ucigașă? Este întrebarea pe care și-a pus-o o echipă internațională de chimiști. Studiul lor a fost publicat recent pe site-ul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), revista care publică studiile Academiei americane de Științe.
Dacă timp de decenii cauza exactă a ceții a rămas necunoscută, cercetătorii cred că acum au depistat adevărul. Știau că sulful contribuise la crearea ceții și că particulele ce conțineau acid sulfuric aveau legătură cu decesele. Dar nimeni nu reușea să explice originea acestui acid sulfuric. Ei bine, tocmai au dezlegat acest mister. „Vinovat” este dioxidul de azot, un alt subprodus rezultat din combustia cărbunelui. În amestec cu dioxidul de sulf creează acidul sulfuric și provoacă „ceața”.
Adăuga comentariu