Ministerul Muncii a elaborat și va propune Guvernului spre aprobare Strategia pentru asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pe anii 2017-2021 și a planului de acțiuni.
Ministerul afirmă că la baza elaborării proiectului respectiv au stat documente internaţionale de referinţă la care Moldova este parte:
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948); Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (1952); Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (1966); Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (1979); Platforma şi Planul de Acţiuni de la Beijing (1995); Convenţiile relevante ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului; Constituţia Republicii Moldova, care proclamă egalitatea femeilor şi bărbaţilor în faţa legii; Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
Exact aceleași documente au stat și la elaborarea programelor anterioare la această temă pentru anii 2006-2009 și 2010-2015.
Fără a intra în detalii despre măsurile din planurile anterioare și cele expuse în proiectul planului pentru anii 2016-2021, apare o întrebare principială – DE CE din 2006, PE PARCURSUL A 10 ANI, NU S-A REUȘIT asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova?
E foarte posibil că necesitatea unui nou plan este impusă de noua Agendă de Dezvoltare Durabilă – 2030, adoptată la Summitul privind Dezvoltarea Durabilă din 25 septembrie 2015, care propune statelor membre deja o nouă traiectorie globală, ce include un set de 17 obiective de dezvoltare durabilă și 169 de noi acțiuni pentru a pune capăt deja nu numai inegalității de gen, ci și sărăciei, pentru a lupta cu inegalitatea și injustiția, asigurînd o paritate în drepturi și oportunități pentru femei și bărbați, și pentru soluționarea problemelor ce țin de schimbările climatice pînă în anul 2030. Dar și Angajamentul strategic UE pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru anii 2016-2019, prin care iarăși se marchează o nouă etapă în eforturile de a promova egalitatea între femei și bărbați
Însă, dacă e să elucidăm cauza necesității unui nou plan la tema respectivă, expusă în mod onest de Ministerul Muncii, situația este clară. Ministerul afirmă cu sinceritate că programul propus are drept scop mobilizarea eforturilor și realizarea măsurilor urgente necesare pentru a asigura implementarea de facto a egalității de gen. Deci se recunoaște că pînă în prezent, pe parcursul a 10 ani, nu s-a reușit nimic – de facto nu au fost executate măsurile din planurile respective existente anterior și, principalul, nu a fost asigurată executarea cerințelor Constituției și a Legii nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
Multe paranteze deschide Ministerul Muncii prin propunerea de finanţare a activităţilor de implementare a prezentei strategii naţionale. Ministerul consideră că toate acțiunile preconizate se vor efectua din contul şi în limitele mijloacelor financiare prevăzute anual în bugetele respective ale autorităţilor publice relevante şi din alte surse, conform legislaţiei.
Deci se propune o finanțare dispersată, nu va fi o finanțare direcționată și complexă pentru executarea noilor măsuri, propuse pentru anii 2016-2021. Iar aceasta poate fi (va fi) cauza care, evident, va duce neexecutarea planului de măsuri propus și la elaborarea ulterior a altui plan inutil.
Poate e timpul ca responsabilii să se oprească, să analizeze calm situația și cauzele ignoranței, neexecutării prevederilor Constituției și legislației relevante?
Adăuga comentariu