Ce au in comun Trump și Putin

Foto: people.com

Impresionanta ascensiune a lui Donald Trump pe arena politică a SUA este însoțită de exclamații de genul „Așa ceva numai în America se poate întîmpla!”

Dar fenomenul Trump poate fi mai ușor înțeles analizat fiind ca parte a unui trend global: revenirea "liderilor puternici" pe scena internaționala, scrie Financial Times.

Iar din acest punct de vedere, Statele Unite nu au inventat nimic nou, ci merg pe urmele altora. Cîndva, anul 2012 va fi catalogat, probabil, drept un punct de cotitură. In luna mai a acelui an, Vladimir Putin s-a întors la Kremlin ca președinte al Rusiei. La scurt timp, Xi Jinping a devenit secretar general al partidului comunist al Chinei.

Atît Putin, cît și Jinping au înlocuit lideri lipsiți de carismă: Dmitri Medvedev și Hu Jintao. Și imediat au trecut la crearea unui nou stil de conducere a țării. Un trend care s-a răspîndit rapid și în alte tari. In iulie 2013, Egiptul a fost teatrul unei lovituri de stat, care a adus în fruntea statului un lider puternic, fost sef al statului major general al armatei.

Un an mai tîriu, în Turcia, după ce a fost 11 ani premier, Recep Tayyip Erdogan devine președinte. El a purces de îndată la consolidarea puterii prezidențiale și marginalizarea altor politicieni de seamă. În același timp, el a început un adevărat război împotriva presei libere. In opinia FT, fenomenul Erdogan demonstrează că o democrație nu exclude lideri puternici. In Ungaria, spre exemplu, premierul Viktor Orban dovedește serioase tendințe de autoritarism.

Pe acest fundal apare și Donald Trump. Poate că americanilor nu le convine faptul ca politicienii lor sînt comparați cu cei ruși. Dar un lucru este cert: cu fiecare apariție, Donald Trump nu face decît să confirme că prezintă trăsături ale cohortei de lideri puternici: Putin, Xi Jinping, Erdogan, Orban. Toți promit renașterea națională a țării lor, toți sînt gata să ignore regulile liberale de comportament.

Astfel de lideri sînt, de regula, foarte sensibili la critici. Președințiile lui Vladimir Putin și Xi Jinping sînt însoțite de reprimarea presei libere. Trump nu încetează să insulte presa și ziariștii, declarînd că și-ar dori să modifice legea, astfel încît politicienilor sa le fie mai simplu sa-i dea pe jurnaliști în judecată.

Un lider puternic tipic își construiește popularitatea exploatînd anumite sentimente, precum frica, neputința și vulnerabilitatea. Putin și Erdogan prezintă Rusia și Turcia drept țări înconjurate de dușmani. Președintele egiptean promite să salveze statul de terorism. Xi Jinping a ales să joace moneda nemulțumirii cetățenilor față de corupție și de inegalitățile tot mai evidente din interiorul societății. Campania lui Trump, apreciază FR, cuprinde toate aceste elemente.