UE i-a dat undă verde Tiraspolului pentru propria cale spre zona de liber schimb

Foto: mail.ru

Anghelina Taran

Din 1 ianuarie 2016, a încetat acţiunea regimului preferinţelor autonome comerciale cu UE pentru Transnistria.

Şi au intrat în vigoare regulile Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) între Moldova şi UE, ce se aplică pe malul drept al Nistrului din 1 septembrie 2014. Însă pe site-ul ministerului dezvoltării economice din Transnistria nu este nici un cuvînt despre condiţiile în care se desfăşoară exportul transnistrean în Uniunea Europeană, deşi sînt prezentate datele privind comerţul exterior pe ţări.

Paradox

Pe 18 decembrie trecut, în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” a fost publicată hotărîrea Consiliului de Asociere UE-RM privind aplicarea capitolului V („Comerţul şi alte aspecte legate de comerţ”) al Acordului de Asociere dintre UE şi RM pe întreg teritoriul Moldovei, începînd cu 1 ianuarie 2016. Însă în Acord se arată că acest document sau capitolul V este aplicat în raioanele, unde Guvernul RM nu poate exercita un control eficient, doar atunci cînd Moldova va asigura aplicarea şi respectarea prezentului Acord sau a capitolului V pe întregul teritoriu.

Politologul Corneliu Ciurea, care a studiat această problemă, a menţionat că la fsfîrşitul anului 2015, guvernul moldovean a informat Comisia Europeană despre faptul că va putea asigura aplicarea şi respectarea prevederilor capitolului V al Acordului pe întreg teritoriul ţării de la începutul anului 2016. Datorită acestui fapt, pentru Transnistria este aplicat regimul de liber schimb cu UE (fără achitarea taxelor vamale pentru mărfurile transnistrene, deşi, în realitate, guvernul moldovean nu asigură şi nu garantează nimic acolo).

Totuşi, în opinia expertului, toţi au rămas mulţumiţi. Autorităţile de la Chişinău susţin ideea că garantează aplicarea capitolului V al Acordului de asociere pe întreg teritoriul ţării. Or, forma, dacă Transnistria acceptă condiţiile DCFTA, înseamnă că această regiune devine parte a Acordului de asociere UE-RM şi recunoaşte legislaţia moldovenească.

Tiraspolul a obţinut posibilitatea de a-şi reduce pierderile economice, generate de „blocada” regiunii din partea Ucrainei. Însă autorităţile transnistrene, folosindu-se de preferinţele comerciale, se distanţează de Chişinău. Obţinînd facilităţi în comerţul cu UE, acestea afirmă că Tiraspolul nu a aderat la Acordul de Asociere UE-RM, deoarece nu au semnat nici un document şi îşi stabilesc relaţiile cu Bruxellles-ul ocolind Chişinăul.

Pe fundalul relaţiilor tensionate cu Rusia, Bruxelles-ul a găsit o formulă de a include Transnistria în DCFTA şi i-a oferi acces pe piaţa sa fără crearea unui antagonism la adresa Rusiei şi fără a înstrăina Chişinăul.

Nimic în afară de politică

Experţii din Chişinău, Tiraspol şi Uniunea Europeană (în special, compania de consultign Berlin Economics”, care a studiat economia „RMN”), care au examinat implementarea DCFTA în Transnistria, consideră că regiunea transnistreană nu poate să beneficieze la infinit de regimul preferinţelor autonome comerciale, pentru că UE nu poate accepta două regimuri comerciale într-o singură ţară.

De aceea, Transnistria a obţinut un regim asimetric, în care Tiraspolul aplică taxele vamale, iar exportul transnistrean ajunge pe piaţa UE fără taxe. Potrivit estimărilor specialiştilor, aplicarea zonei de liber schimb cu UE îi va permite economiei transnistrene să crească cu 3-4%, Totodată, dacă acesta nu va fi aplicat, atunci va fi înregistrat un declin de 5%.

Însă autorităţile Transnistrie nu doresc să se implice serios în negocierile privind Acordul de asociere UE-RM, delegînd doar un observator. Aceasta a înrăutăţit poziţiile Tiraspolului, care a ratat posibilitatea de a obţine unele avantaje financiare.

Iar Chişinăul califică includerea Transnistriei în DCFTA ca un aspect al unui scop mai important – reîntregirea ţării. În acest sens, a fost lansată chiar o ipoteză că o integrare economică mai intensă a Moldovei cu UE va permite soluţionarea conflictului transnistrean. Însă potrivit altei opinii, e posibilă o tensionare a situaţiei, dacă pentru Transnistria vor înceta să funcţioneze preferinţele comerciale autonome (ATP), iar DCFTA va fi aplicată doar pentru partea dreaptă a Nistrului.

În cadrul unei conferinţe de presă, la care şi-a prezentat studiul „Extinderea aplicării Acordului de Asociere şi a Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) în regiunea transnistreană: realităţi, impedimente şi posibilităţi”, Corneliu Ciurea a menţionat că din acest motiv Chişinăul nu şi-a formulat o poziţie clară. Moldova doreşte aderarea completă a Transnistriei la Acordul de Asociere UE-RM, deoarece raioanele din stînga Nistrului fac parte din Moldova, dar, totodată, autorităţile moldovene sînt îngrijorate de faptul că Tiraspolul ar putea refuza să se supună. În aceste condiţii, Chişinăul a preferat politica struţului, cedînd iniţiativa Bruxelles-ului.

”Foaia de parcurs” secretă

Analistul politic a comunicat că anul trecut, la Chişinău, împreună cu structurile europene, a fost elaborată o „Foaie de parcurs” pentru facilitarea comerţului dintre Transnistria şi Uniunea Europeană. Însă acest document nu a fost publicat. El prevedea necesitatea înregistrării întreprinderilor transnistrene pe malul drept, egalarea taxelor vamale pe ambele maluri, realizarea inspecţiilor comune ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) şi structurilor din UE la întreprinderile exportatoare de producţie agricolă în UE; acceptarea inspecţiilor la întreprinderile de pe malul stîng din partea Serviciului Vamal al RM; conformarea întreprinderilor transnistrene cerinţelor privind provenienţa mărfurilor, regulilor sanitare şi fitosanitare, aplicate pe malul drept al Nistrului.

Experţii europeni promovează o poziţie pur tehnică, ignorînd problema politică privind reintegrarea Moldovei. Ei nu insistă asupra aplicării în Transnistria a legilor moldoveneşti, ci doar la corespunderea legilor transnistrene cerinţelor DCFTA. Astfel se admite o cale separată de participare a Tiraspolului la acordul DCFTA, diferită de cea a Chişinăului. Poziţia mai conciliantă a UE faţă de Transnistria, probabil, se explică prin nedorinţa de a intra în conflict cu Rusia din cauza blocadei exporturilor din această regiune în Uniunea Europeană.

UE a renunţat aplicarea faţă de Transnistria a regulilor clare din Acordul de asociere (după principiul „totul sau nimic”). Bruxelles-ul era gata să accepte soluţii intermediare, ce nu se bazează pe necesitatea îndeplinirii întocmai a cerinţelor DCFTA.

Tiraspolul consideră Acordul de asociere UE-RM şi partea ei – DCFTA drept un document politic, ce va aduce Transnistria sub controlul Occidentului, ceea ce se ascunde sub termenul zonă de liber schimb „aprofundat şi cuprinzător”, în timp ce aceasta are un vector de dezvoltare opus.

Autorităţile transnistrene doresc să semneze cu Bruxelles-ul un document separat privind comerţul în regim preferenţial cu UE, fără participarea Chişinăului. În opinia lor, documentul bilateral va reflecta mai bine relaţiile economice ale „RMN” cu Uniunea Europeană, pe de o parte, şi cu Moldova, de alta. De asemenea, Tiraspolul consideră necesară crearea unei zone separate de liber schimb dintre Transnistria şi Moldova.

În cadrul Conferinţei anuale privind măsurile de fortificare a încrederii în procesul de reglementare moldo-transnistreană, organizată de OSCE şi guvernul Germaniei (din 29-30 octombrie, la Rottah-Egern), a fost adoptată o decizie privind aplicarea DCFTA în Transnistria, însă despre aceasta nu a fost comunicat. Această decizie politică a fost ţinută în secret pînă la publicarea în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”. Tot atunci, la Rottah-Egern, a fost atinsă o înţelegere privind elaborarea „Foii de parcurs”.

Ulterior, pe 12 noiembrie, Ministerul Economiei al RM a prezentat Direcţiei generale comerţ a Comisiei Europene (DG Trade) un pachet de măsuri pentru ameliorarea comerţului regiunii transnistrene cu EU, coordonate cu Tiraspol. Pe 18 decembrie acesta a fost semnat de preşedintele Consiliului de asociere UE-RM, premierul interimar Gheorghe Brega. Acesta a fost publicat în aceeaşi zi.

Care sînt consecinţele?

Experţii germani au calificat consecinţele aplicării zonei de liber schimb cu UE asupra economiei Transnistriei. Potrivit estimărilor lor, în urma reducerii taxei de import, bugetul transnistrean putea pierde în 2016 4,3% din venituri, sau 1,3% din PIB. Pentru compensarea acestor pierderi se propune implementarea reformei fiscale şi introducerea noilor surse de venit. În special, aplicarea TVA (care ar înlocui, treptat, impozitul din vînzări), la prima etapă, faţă de companiile mari. Totodată, acest fapt îi va scuti pe exportatori de dubla impozitare.

Analiştii de la „Berlin Economics” au propus, pentru început, stabilirea unei TVA de 7%, ceea ce va permite în 2016 acumularea veniturilor de $26.

Potrivit „Expert-Grup”, este necesară o perioadă de tranziţie mai lungă pentru anumite ramuri ale economiei regiunii – producţia textilelor şi pielii, animalelor vii şi produselor de origine animalieră.

Potrivit Ministerului Economiei al RM, autorităţile transnistrene s-au obligat să asigure, în anumite termene, un acces preferenţial pe piaţă pentru mărfurile şi serviciile din UE şi să opereze modificări la legislaţie, în partea ce ţine de comerţ şi impozite. În caz de necesitate, acestea ar putea primi şi asistenţă pentru implementarea măsurilor.

Însă publicul nu a fost anunţat ce va întreprinde Tiraspolul pentru implementarea DCFTA. Iar cetăţenii şi reprezentanţii mediului de afaceri de pe malul sîng al Nistrului lansează deja critici.

Cel mai important lucru, pe care trebuie să-l facă autorităţile transnistrene – să renunţe la taxele de import, pînă în 2018, în două etape. Prima începe în 2017, iar aceasta înseamnă că Tiraspolul a primit un răgaz de un an. De asemenea, Transnistria s-a obligat să implementeze reforma fiscală, ce include TVA, precum şi să implementeze standardele sanitare şi fitosanitare ale UE, reglementarea procedurilor vamale. Ce-i drept, pentru aceasta nu au fost stabilite termene concrete.

Nu se ştie, în ce măsură autorităţile de la Tiraspol sînt de acord să coopereze cu structurile din dreapta Nistrului în problemele ce ţin de eliberarea certificatelor de provenienţă, de procedurile vamale etc. Totodată, Chişinăul s-a obligat să nu creeze piedici la exportul din „RMN”, dacă întreprinderile din regiune vor respecta toate cerinţele. Pentru studierea situaţiilor de conflict, urmează a fi creat un comitet sub preşedinţia UE, cu participarea reprezentanţilor Chişinăului şi Tiraspolului.

Unde se duce exportul transnistrean?

În 2015, potrivit datelor oficiale ale Tiraspolului, au fost exportate mărfuri şi servicii în valoare de $611 milioane (cu 14,7% mai puţin faţă de 2014).

Principalul partener comercial a fost partea dreaptă a Nistrului, ponderea căreia a constituit 49,1% din exportul transnistrean, sau $299,9 milioane (+7,6% faţă de 2014).

Urmează România cu ponderea de 15,5% sau $94,8 milioane (+16,8%), Ucraina– 8,4%, sau $51 milioane (+8,1%). Rusia s-a plasat doar pe locul patru cu 7,8%, sau $47,4 milioane (-52,7%).

De asemenea, un partener important este Italia - 6,5%, sau $39,6 milioane (+27,4%) şi Germania– 5%, sau $30,4 milioane (-1,6%).

Pentru comparaţie: din Moldova au fost importate mărfuri în valoare de $77 milioane (în 2014 г. - $116,7 milioane, sau cu 34% mai puţin).

În general, volumul comerţului dintre cele două maluri ale Nistrului, în ultimii şapte ani, a crescut de la $217,2 milioane în 2009 pînă la $395,5 milioane în 2014. Ce-i drept, în 2015 a fost înregistrată o scădere pînă la $376,9 milioane.

Chişinău poate insista

Corneliu Ciurea a făcut şi cîteva recomandări în studiul său. În special, potrivit lui, Chişinăul trebuie să-şi bazeze politica comercială cu „RMN” în baza următoarelor principii:

-deoarece Transnistria rămîne un stat nerecunoscut, Chişinăul trebuie să insiste asupra conceptului de „spaţiul comun”, ce prevede aplicarea Acordului de asociere pe malul stîng al Nistrului;

- comerţul cu „RMN” face parte din comerţul intern al Moldovei. Crearea unei zone regionale de liber schimb contravine principiilor de funcţionare a statului suveran şi influenţează cursul de integrare europeană a ţării. Comerţul cu Transnistria este posibil doar în contextul implementării Acordului de asociere UE-RM;

-Chişinăul trebuie să insiste asupra faptului că toate înţelegerile, convenite la sfîrşitul anului 2015, oferă un regim preferenţial separat pentru Transnistria, iar acesta este parte a Acordului de asociere UE-RM;

- Autorităţile din dreapta Nistrului trebuie să insiste ca Tiraspolul să aplice toate prevederile Acordului de asociere, dar nu doar capitolul V, deoarece acest fapt este prevăzut în „Foaia de parcurs”, ce-i drept, fără indicarea unor termene;

-Moldova trebuie să obţine un control extins asupra procesului de implementare a Acordurilor de asociere în Transnistria, pentru a garanta executarea Acordului;

- Chişinăul îşi poate explicat poziţia privind armonizarea legislaţiei transnistrene la standardele europene prin aplicarea legislaţiei moldoveneşti.

Nu pe toate punctele Tiraspolul poate spune „nu”. Şi Chişinăul ştie acest lucru. De aceea, deocamdată, toţi se bucură de obţinerea unui compromis temporar.