Licitație dubioasă cu sisteme antiaeriene la Aeroportul Mărculești

Foto: kp.md

Cele trei com­plexe de rachete anti­a­e­riene comer­ci­a­li­zate de Minis­te­rul Apă­ră­rii prin inter­me­diul Aero­por­tu­lui Inter­na­ţio­nal Măr­cu­leşti în luna febru­a­rie 2016 au ajuns la o firmă off-shore din Marea Bri­ta­nie, con­dusă de per­so­naje cu impli­cări obs­cure. În Ucraina, această com­pa­nie a făcut tranza­cţii cu sta­tul, pro­cu­rând arma­ment la preţuri mult mai mici decât cele de piaţă, pen­tru ca ulte­rior să-l revândă giganţi­lor din dome­niu de două ori mai scump.

Lici­ta­ţia orga­ni­zată de Aero­por­tul Inter­na­ţio­nal Măr­cu­leşti lasă mai multe semne de între­bare vis-a-vis de corec­ti­tu­di­nea aces­tei tranza­cţii, în timp ce per­soane din dome­niu con­si­deră că sta­tul ar fi fost pre­ju­di­ciat cu mili­oane de USD.

Joi, 10 decem­brie 2015, Ana­to­lie Şalaru, minis­trul Apă­ră­rii, semna un ordin prin care obliga şeful Mare­lui Stat Major al Arma­tei Naţio­nale ca în peri­oada 14 — 24 decem­brie 2015 să orga­ni­zeze trans­mi­te­rea din ges­tiu­nea Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii (MA) către Aero­por­tul Inter­na­ţio­nal Măr­cu­leşti a trei com­plexe de rachete anti­a­e­riene „S-125 M1 Neva” „în sco­pul for­ti­fi­că­rii bazei mate­ri­ale” a între­prin­de­rii. Peste cinci zile, pe 15 decem­brie 2015, printr-o dis­po­zi­ţie sem­nată de Igor Cutie, locţi­i­to­rul Mare­lui Stat Major al Arma­tei Naţio­nale, a fost insti­tu­ită o comi­sie care a orga­ni­zat pre­da­rea bunu­ri­lor mate­ri­ale de la balanţa MA la balanţa ÎS „Aero­por­tul Inter­na­ţio­nal Măr­cu­leşti”.

Prima licitaţie, anulată la cererea preşedintelui

Deşi în ordi­nul anunt monitorul oficial1minis­tru­lui Apă­ră­rii se pre­ciza că cele trei rachete sunt trans­mise Aero­por­tu­lui Măr­cu­leşti „în sco­pul for­ti­fi­că­rii bazei mate­ri­ale”, deja pe 25 decem­brie 2015, între­prin­de­rea anu­nţa în Moni­to­rul Ofi­cial (MO) al R. Mol­dova că la 12 ianu­a­rie 2016 va avea loc o lici­ta­ţie cu „stri­gare”, fiind expuse cele trei com­plexe de rachete la preţul de 600 de mii USD, echi­va­len­tul a 11,7 mili­oane de lei. Între­prin­de­rea anu­nţa că la lici­ta­ţie pot par­ti­cipa rezi­denţi şi nere­zi­denţi ai R. Mol­dova, deşi anu­nţul era publi­cat doar în limba română şi doar în MO din R. Mol­dova, iar dori­to­rii urmau să achite o taxă de par­ti­ci­pare de 300 USD, să pre­zinte un cont cu 10% din preţul ini­ţial al bunu­ri­lor lici­tate, dar şi licenţă şi auto­ri­za­ţie care con­firmă fap­tul că ar avea drep­tul de a activa în dome­niul vân­ză­rii arma­men­tu­lui.

Pe 12 ianu­a­rie 2016, însă, lici­ta­ţia pre­co­ni­zată nu a mai avut loc, fiind ulte­rior anu­lată, fapt con­sem­nat printr-un alt anunţ publi­cat în MO la data de 15 ianu­a­rie 2016. Ion Pădu­raru, secre­ta­rul gene­ral al Apa­ra­tu­lui Preşe­din­te­lui R. Mol­dova, con­firmă că acea lici­ta­ţie nu a mai avut loc la insis­tenţele şefu­lui sta­tu­lui. „Atunci nu era Guvern. Aero­por­tul Măr­cu­leşti e în ges­tiu­nea MA, iar atunci era un minis­tru în exer­ci­ţiu. Şi într-adevăr, lici­ta­ţia a fost anu­lată la insis­tenţele şefu­lui sta­tu­lui”, pre­ci­zează Pădu­raru, adă­u­gând că „preşe­din­tele a fost cri­tic la tot acest pro­ces”.

Licitaţia cu o singură firmă şi comunicatul post-factum

La scurt timp după 561-anunt-licitatie-reluatavota­rea nou­lui Guvern, s-a reve­nit la lici­ta­rea rache­te­lor. De această dată, printr-un anunţ scurt, for­mat din două pro­po­zi­ţii, în MO din 29 ianu­a­rie 2016, se anu­nţa că „lici­ta­ţia… sus­pen­dată la 12 ianu­a­rie 2016 va fi relu­ată la 16 febru­a­rie 2016, ora 12.00”, deşi ante­rior se pre­ciza, tot în MO, că lici­ta­ţia nu fusese sus­pen­dată, ci anu­lată. La data sta­bi­lită, lici­ta­ţia a avut loc, la ea par­ti­ci­pând o sin­gură firmă, „S-Profit” LTD, cu sediul în Marea Bri­ta­nie. Ea a şi câş­ti­gat lici­ta­ţia, ofe­rind pen­tru cele trei com­plexe de rachete 660 de mii USD, echi­va­len­tul a 12,9 mili­oane de lei. Anu­nţul des­pre firma câş­ti­gă­toare, însă, nu a apă­rut nică­ieri. La o zi de la desfă­şu­ra­rea lici­ta­ţiei, MA revine la subiect, cu un prim comu­ni­cat de presă, prin care anu­nţa că insti­tu­ţia „scapă de arma­men­tul sovi­e­tic înve­chit şi ieşit din uz”, deşi ante­rior îl declara bun „de for­ti­fi­care”.

Prin ace­laşi comu­ni­cat Minis­te­rul vor­bea des­pre trans­mi­te­rea către Aero­por­tul Măr­cu­leşti a celor trei com­plexe de rachete anti­a­e­riene, fără muni­ţie. „Aces­tea, fiind pro­duse în anul 1974, au un grad de uzură de 100%, sunt nefun­cţio­nale şi gene­rează doar chel­tu­ieli în plus pen­tru men­te­nanţă. Deci­zia de a trans­mite com­ple­xele de rachete de tip S-125 M1, fără muni­ţie, pen­tru a fi vân­dute a fost făcută în baza Hotă­rârii de Par­la­ment nr.458-XX din 30.06. 2001 şi a con­tro­lu­lui de lega­li­tate efec­tuat de Pro­cu­ra­tură, care a con­sta­tat că pro­ce­dura este efec­tu­ată în con­for­mi­tate cu toate cerinţele legale”, se pre­ciza în comu­ni­cat. MA anu­nţa că a iden­ti­fi­cat un potenţial cum­pă­ră­tor, iar pen­tru fina­li­za­rea pro­ce­du­ri­lor de lici­ta­ţie, Comi­sia inter­de­par­ta­men­tală asu­pra expor­tu­ri­lor, reex­por­tu­ri­lor, impor­tu­lui şi tranzi­tu­lui de măr­furi stra­te­gice pre­zi­dată de Minis­te­rul Eco­no­miei (ME) urmează să acorde avi­zul pen­tru comer­ci­a­li­zare. MA nu pre­ciza însă suma obţi­nută, dar nici numele „potenţi­a­lu­lui cum­pă­ră­tor”.

Firmă din Marea Britanie cu director şi tranzacţii suspecte în Ucraina

Firma „S-Profit”, cea care s-a ofe­rit să plă­tească cei 660 mii USD pen­tru cele trei com­plexe de rachete este fon­dată în iulie 2011 în Marea Bri­ta­nie, cu adresa juri­dică în ora­şul Lon­dra, str. Bed­ford, ofi­ciul 11, având un capi­tal social de doar o mie de lire. Direc­to­rul com­pa­niei este cetă­ţea­nul ucrai­nean Artem Zabora, astăzi în vâr­stă de 34 de ani. Un alt direc­tor al aces­tei com­pa­nii care figu­rează în acte este Ian Tay­lor, un per­so­naj cunos­cut pen­tru busi­ne­s­sul pe care l-a creat prin înfi­inţa­rea de firme off-shore pen­tru cei care doresc să-şi camu­fleze iden­ti­ta­tea. Numele com­pa­ni­i­lor fon­date de Tay­lor, care este de fapt doar un inter­me­diar, a figu­rat în scan­da­luri legate de crima orga­ni­zată, tero­rism, eva­ziune fis­cală sau tra­fic de arma­ment. De exem­plu, în decem­brie 2009, un avion care a deco­lat din Coreea de Nord spre Iran a ate­ri­zat în Ban­gkok, iar forţele spe­ci­ale thai­lan­deze au des­co­pe­rit în aero­navă 35 de tone de rachete anti­a­e­riene şi lan­sa­toare diri­ja­bile cu aju­to­rul cal­cu­la­to­ru­lui. O com­pa­nie înre­gis­trată de Tay­lor a fost cea care a închi­riat acel avion. Tot­o­dată, mai multe firme off-shore din Mol­dova au fost legate de numele lui Tay­lor.

Firma „S-Profit” admi­nis­trată de Artem Zabora, cel care a reprezentant-o şi la lici­ta­ţia orga­ni­zată de Aero­por­tul Măr­cu­leşti, este cunos­cută şi pe teri­to­riul Ucrai­nei. În 2014, presa din ţara vecină, citându-l pe Ana­to­lii Mai­bo­roda, fos­tul direc­tor al între­prin­de­rii de stat Ukrin­maş, spe­cia­li­zată în impor­tul şi expor­tul arma­men­tu­lui şi teh­ni­cii mili­tare, menţiona că între­prin­de­rea de stat apela la inter­me­di­a­rul „S-Profit” pen­tru a vinde arma­ment în Suda­nul de Sud. Ast­fel, între­prin­de­rea de stat vin­dea arme fir­mei cu sediul în Marea Bri­ta­nie la un preţ de două ori mai mic faţă de preţul de piaţă, pen­tru ca ulte­rior „S-Profit” să-l vândă, la des­ti­na­ţie, cu preţul real, acu­mulând ast­fel veni­turi fabu­loase. Presa din Ucraina scrie că sta­tul ar fi pier­dut 150 de mili­oane USD de pe urma tranza­cţi­i­lor inter­me­di­ate de off-shore-ul bri­ta­nic.

Şalaru: „Cei de la Mărculeşti să se justifice…”

ZdG a soli­ci­tat, ofi­cial, de la admi­nis­tra­ţia Aero­por­tu­lui Măr­cu­leşti, iar ulte­rior, de la MA, infor­ma­ţii des­pre firma care a câş­ti­gat lici­ta­ţia. Ini­ţial, repre­zen­tanţii Aero­por­tu­lui Măr­cu­leşti au refu­zat să dis­cute la subiect, redirecţionându-ne la MA. La Minis­ter ni s-a cerut să tri­mi­tem între­bări în scris, ca peste două zile să fim infor­maţi că putem afla aceste date doar de la admi­nis­tra­ţia Aero­por­tu­lui.

„Nu Minis­te­rul Apă­ră­rii a vân­dut com­ple­xul de rachete, ci Aero­por­tul Măr­cu­leşti. Cum au făcut ei, mai departe, cei de la Măr­cu­leşti, să se jus­ti­fice, dacă au încăl­cat ceva. Cum au făcut ei, îi pri­veşte pe ei. Este con­trol la Pro­cu­ra­tură, CNA-ul îi con­tro­lează. Încă nu s-au vân­dut, urmează Comi­sia de la Guvern să sta­bi­lească corec­ti­tu­di­nea tranza­cţiei şi dacă sunt toate actele în regulă şi s-au res­pec­tat şi dacă ei au licenţă inter­na­ţio­nală, aşa cum pre­vede legi­sla­ţia şi acor­du­rile la care este parte Mol­dova… Dacă nu, o să se mai facă o dată lici­ta­ţia”, zice Şalaru.

Ion Dediu, pro­cu­ror în cadrul Pro­cu­ra­tu­rii Mili­tare, susţine că a fost veri­fi­cată lega­li­ta­tea scoa­te­rii la vân­zare a celor trei com­plexe de rachete, nu şi pro­ce­dura prin care aces­tea au fost vân­dute. „Noi am făcut con­tro­lul. Pro­ce­dura este res­pec­tată. Prin­ci­pa­lul act juri­dic este hotă­rârea Par­la­men­tu­lui. Care con­firmă că ele au fost scoase la vân­zare în 2001. De ce acum vân­dute? Când tre­buia să se întâm­ple? Au găsit acum cine să le cum­pere. Ce, armata tre­buie să aştepte să putre­zească aici, dacă ele au fost scoase la vân­zare printr-o hotă­râre de Par­la­ment? Ce ar tre­bui să facă MA? Să se uite la ele?”, întreabă pro­cu­ro­rul. „Nu ne inte­re­sează firma. Eu am con­tro­lat doar pro­ce­dura de scoa­tere la comer­ci­a­li­zare. Preţul era cu mult mai mic în hotă­rârea de Par­la­ment. Dacă ei l-au vân­dut mai cu pro­fit, e bine pen­tru ţară sau nu?”, întreabă acesta.

Untură: „Întrebaţi-i pe ei cum au aflat despre anunţ…”

După mai multe încer­cări, am reu­şit să dis­cu­tăm, la tele­fo­nul său mobil, cu Dan Untură, care din 4 ianu­a­rie 2016 este admi­nis­tra­to­rul între­prin­de­rii de stat Aero­por­tul Măr­cu­leşti. Acesta, prac­tic, s-a impli­cat din mers în orga­ni­za­rea lici­ta­ţiei, anu­nţa­rea ei, alte deta­lii fiind sta­bi­lite de pre­de­ce­so­rul său, Ser­giu Cio­banu, care a ple­cat din fun­cţie în luna decem­brie 2015. Ini­ţial, Untură a încer­cat să ne redi­re­cţio­neze din nou către MA, însă ulte­rior, a accep­tat o dis­cu­ţie des­pre lici­ta­ţie. Acesta a con­fir­mat infor­ma­ţia că firma „S-Profit” cu sediul în Marea Bri­ta­nie a câş­ti­gat lici­ta­ţia, fiind sin­gu­rul par­ti­ci­pant. Untură însă nu a putut să ne spună cum a aflat acest agent eco­no­mic „englez” des­pre desfă­şu­ra­rea lici­ta­ţiei dintr-un sim­plu anunţ, pos­tat în limba română, în Moni­to­rul Ofi­cial al R. Mol­dova. „Întrebaţi-i pe ei cum au aflat des­pre anu­nţul din MO. El este public…”

Şeful Aero­por­tu­lui Măr­cu­leşti ne-a mai zis că preţul de 200 mii USD pen­tru un com­plex de rachete (600 mii pen­tru trei uni­tăţi) a fost sta­bi­lit de către Camera de Comerţ şi Indus­trie (CIE) a R. Mol­dova, con­fir­mând şi fap­tul că preţul lor final, pen­tru care au fost vân­dute, a fost de 660 mii USD. Untură ne-a mai zis că pro­ce­dura de vân­zare a celor trei com­plexe de rachete este abia la mij­loc şi că firma câş­ti­gă­toare tre­buie să pre­zinte mai multe acte.

Nico­lae Gaibu, şeful Depar­ta­men­tu­lui ser­vi­cii de exper­tiză, cer­ti­fi­care şi suport afa­ceri din cadrul CIE, ne-a spus că tre­buie să se docu­men­teze pen­tru a ne oferi deta­lii des­pre cum au fost eva­lu­ate cele trei com­plexe de rachete la suma de 600 mii USD. Mier­curi, acesta ne-a cerut să reve­nim peste o oră, apoi nu a mai răs­puns la tele­fon.

La înce­pu­tul lunii mar­tie 2016, câţiva vete­rani ai Arma­tei Naţio­nale au orga­ni­zat o con­fe­rinţă de presă, în care au vor­bit inclu­siv des­pre acest caz, pre­ci­zând că prin vân­za­rea celor trei com­plexe de rachete ar fi fost pre­ju­di­ciat buge­tul de stat cu apro­xi­ma­tiv 30 mili­oane USD, dar şi peri­cli­tată capa­ci­ta­tea de apă­rare a ţării. Un ase­me­nea com­plex de rachete anti­a­e­riene, nou, costă astăzi apro­xi­ma­tiv 20 de mili­oane USD. Unul vechi, dar fun­cţio­nal, ar valora, afirmă expe­rţi mili­tari, în jur de 10 mili­oane, în timp ce pen­tru rea­du­ce­rea la viaţă a unui com­plex vân­dut de R. Mol­dova ar fi nevoie de 3-5 mili­oane USD. R. Mol­dova a rămas cu un sin­gur com­plex de rachete anti­a­e­riene.