Cine se face vinovat de respingerea înregistrării iniţiativei organizării referendumului?

Foto: independent.md

La 1 aprilie în Parlament preşedintele CEC a afirmat, că dânsul este liniştit, dat fiind că a executat întocmai litera Constituţiei, iar în toate ce s-au întâmplat se fac vinovaţi deputaţii, care la timp nu au revăzut cerinţile din Constituţie despre necesitatea acumulării minimum 20 mii de semnături din fiecare minimum jumate de raioane ale ţării.

Cu aceasta şi s-au dispărţit. Toţi satisfăcuţi de sine şi toţi în afaceri. Oare aşa şi este de fapt?

Dacă să studiem chestia respectivă puţin mai detaliat, atunci motivul într-adevăr se află în Parlament. De ce? În conformitate cu art.50 din Legea nr.780 din 2001 «Сu privire la actele legislative», TOATE legile în vigoare urmează obligatoriu a fi reexaminate şi analizatе pentru evaluarea eficienţei juridice a lor cel puţin o dată la doi ani. Iată ce prevede concret legea:

Art. 50. Reexaminarea actelor legislative

(1) Reexaminarea actelor legislative constă în analiza conţinutului lor pentru EVALUAREA EFICIENȚEI JURIDICE la etapa respectivă de dezvoltare a relaţiilor sociale.

(2) Periodicitatea reexaminării actelor legislative este de CEL PUŢIN O DATĂ LA 2 ANI.

(3) Reexaminarea se efectuează de către organele de specialitate ale Parlamentului şi de alte organe responsabile de sistematizarea legislaţiei.

(4) În urma reexaminării, pot fi înaintate propuneri de modificare şi completare a actelor legislative ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII LOR.

Asemenea procedură obligatore parlamentul şi şecretariatul NU O EFECTUIAZĂ. De ce? Despre aceasta mai bines să-i întrebaţi pe dânşii. Iar dacă şi efectuiază asemenea reexaminări, despre aceasta lipseşte careva informaţie sau rezultate. Referitor la transparenţă în activitate Parlamentul este cel mai mare violator al cerințelor respectivei legi. Totul se ascunde. Dacă toate structurile de stat de rău de bine mai sânt cumva transparente în activitate, atunci Parlamentul s-a închis. Lipsesc telefoanele Secretariatului, nu-i o adresă electronică. Este doar un număr de fax. şi cazul examinat recent, - este o solidă dovadă.

De rând cu parlamentul şi secretariatul vina o poartă (ar trebiu să o poarte) şi Ministerul Justiţiei, precum şi Curtea Constituţională. Deja demult se cere necesitatea de a pune în obligativitatea CCRM ca şi din propria lor iniţiativă să efectuieze revizii, macar ale legilor de bază. Doar înainte de 4 martie, când a fost dezvăluit verdictul despre obligativitatea revenirii la alegile preşedintelui de către popor, toţi perfect cunoșteau, că este în derulare procedura de acumulare a semnăturilor pentru iniţierea unui referendum cu tema – revizuirea Constituţiei pentru alegerea directă a preşedintelui.

Era oare atât de complicat să te pricepi şi să examinezi chestia alegerii preşedintelui în complex, de tălmăcit şi art.141 din Constituţie cu privire la iniţierea revizuirii Constituţiei? Doar întrebarea a fost UNA ŞI ACEEAŞI – alegerea preşedintelui. Dat fiind că este o situaţie cu totul nenormală, pe când în 2/3 din raioane locuiesc doar câte 1-2,5% populaţie, din cei 3,555 mln, iar maturii (care potenţial se făceau semnatari pentru referendum) sânt şi mai puţini – doar câte 28-70 mii. şi cu asemenea structuri administrativ-teritoriale pitici avem diverse organe administrative şi multiplii lor şefi-manageri. În asemenea manieră, cerinţa din Constituţie cu cele 20 mii de semnături este o vădită capcană pentru doritorii de a iniţia cândva şi careva referendumuri.

Nu cred că având atâşea juriţti în Parlament şi Secretariat, magistri la Curtea Constituţională, care încă nu au înţeles, nu au conştientizat necesitatea executării stricte a legilor. şi nu doar să le execute dânşii, dar şi să impună executarea lor de către TOŢI. Şi încă STRICT.

Şi ultimul: dacă la 4 martie deja s-a decis că preşedintele va fi ales de popor, că data alegerilor va fi curând stabilită (şi deja este numită data de 30 noiembrie 2016), nu era logic şi corect ca CEC să recunoască că respingerea iniţiativei unui referendum să fie făcută, în primul rând, anume din acest motiv, şi nu din cauza lipsei celor 20 mii de semnături din jumate de raioane? Doar de fapt necesitaea iniţierii unui referendum cu privire la alegerea preşedintelui a decăzut. De ce a fost necesar de aprins nemulţumirea şi pasiunea populaţiei din considerente antidemocratice ale CEC, de cerut lămuriri la Parlament? Trebuiea doar de adus scuze celor 400 mii de semnatari, care s-au semnat pentru un referendum. Cu atât mai mult în ajunul Paştelui, când toţi îşi cer iertare unul la altul.

Pe mine personal începe să mă deranjeze, când de nenumarate ori în articolele sale (la mai mult, cu părere de rău, nu am posibilitatea) aduc aminte despre necesitatea stimării legilor şi periodic să fie reexaminate şi analizate. Şi în primul rând aceasta se referă la parlamentari. Doar TOŢI ar trebui (sânt obligaţi) să execute aceasta conform legislaţiei.

Rămâne doar să sperăm la bunul lor simţ sau a altora, care vor veni apoi.