Cea de-a 401-a metodă relativ onestă de sustragere a banilor

Foto: jurnal.md

Anghelina Taran

Mediul de afaceri ar putea pierde milioane de lei dacă într-un proiect de lege va fi adăugat doar un singur cuvînt. În țara noastră multe ilegalități se comit pe fundalul unor scandaluri, adică, parcă problema este abordată corect, însă, în paralel, se adoptă și ceva nu tocmai legal. De exemplu, recent, președintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, a cerut examinarea în Parlament a activității organizațiilor de microcreditare, în legătură cu faptul că lacunele din legislație le permit să-i jefuiască pe cetățeni .

Situația trebuie schimbată

Într-adevăr, Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF), care, conform legislației, monitorizează activitatea organizațiilor de microfinanțare, a scăpat din vedere că clienții acestora au rămas neprotejați. Deși una dintre sarcinile de bază a CNPF este „prevenirea manipulării pe piața financiară nebancară”.

Inițial, datorită apariției Legii privind organizațiile de microfinanțare, adoptate în 2004, se planifica extinderea accesului populației, întreprinzătorilor individuali, întreprinderilor mici și mijlocii la resursele de finanțare. Însă, în ultimul timp, au devenit tot mai frecvente cazurile cînd persoana semnează contractul fără a cunoaște rata efectivă (completă) de creditare, care uneori este pur și simplu jefuitoare (în unele cazuri, 2% pe zi). De aceea, relațiile dintre aceste organizații și beneficiarii de servicii necesită o reglementare clară, pentru a proteja cealaltă parte.

Această problemă a fost abordată de către deputați. În special, Ștefan Creangă, fiind încă în componența PLDM, a propus un proiect de hotărîre a Parlamentului privind raportul de activitate a CNPF și funcționarea pieței financiare nebancare în 2014. Parlamentul a adoptat hotărîrea pe 17 decembrie (decizia a intrat în vigoare din data adoptării) și a prescris CNPF-ului să elaboreze împreună cu Guvernul timp de trei luni proiectele de lege ce țin de reglementarea supravegherii activității organizațiilor de microfinanțare și leasing.

Pînă pe 1 iulie 2016, în Parlament urmează a fi prezentate proiectul Strategiei de dezvoltare a pieței financiare nebancare pentru 2016-2020 și Planul de acțiuni pentru implementarea acesteia. Totodată, urmează a fi prezentate propunerile de modificare a legislației în scopul stimulării dezvoltării tuturor segmentelor pieței financiare nebancare, în special, a pieței de capital, și pentru asigurarea surselor alternative de finanțare a agenților economici.

„De-a valma …”

Executînd hotărîrea Parlamentului, CNPF a elaborat proiectul de Lege privind organizațiile nebancare de creditare, iar odată cu intrarea în vigoare a acesteia urmează a fi anulată Legea privind organizațiile microfinanciare. În principiu, e foarte bine că CNPF a pregătit atît de repede proiectul de lege, deoarece cetățenii trebuie protejați de înșelătoriile ce înfloresc în organizațiile care oferă credite rapide fără gaj.

Săptămîna trecută, Comisia și-a prezentat proiectul de lege spre dezbatere mediului de afaceri, invintînd la ședință organizațiile de microcreditare și companiile de leasing. Reprezentanții ultimelor organizații nu au înțeles de ce au fost chemați, deoarece companiile de leasing nu se referă la piața financiară nebancară. Totodată, noțiunea de leasing nu a fost inclusă în proiectul de lege.

Drept scop al noii legi este menționată asigurarea stabilității financiare și dezvoltarea sectorului financiar nebancar, prevenirea riscurilor excesive în sistem, sporirea accesului la resursele financiare a persoanelor fizice și juridice. Însă companiile de leasing nu participă la acest proces, deoarece nu oferă credite și în general, nu oferă împrumuturi.

E interesant că în articolul în care sînt enumerate tipurile de activitate ale organizațiilor nebancare de creditare, este menționat și leasingul financiar, de rînd cu oferirea creditelor, inclusiv microcreditele și ipotecile. Poate organizațiile de microfinanțare vor presta servicii de leasing, însă companiile ce se ocupă doar de leasing nu vor putea oferi credite – aceasta nu este sfera lor de activitate.

Două mari diferențe

Să precizăm ce înseamnă leasing. „Leasing”, în traducere din engleză înseamnă „arendă”. „Leasingul constă dintr-un complex de relații economice și organizatorice legate de transmiterea locatorului în folosință a patrimoniului – tehnică, utilaj, mașini, procurate de locator de la producător”.

Leasingul se clasifică în leasing financiar și operațional. În primul caz este o arendă financiară cu dreptul de răscumpărare, însă nu e o microcreditare. În al doilea – este o arendă pe termen lung, cînd marfa nu este răscumpărată (în Moldova nu există acest tip de leasing).

De ce atunci această activitate urmează a fi reglementată de Legea privind organizațiile financiare nebancare? Pentru asta există Legea privind leasingul.

De asemenea, apare întrebarea – de ce acest domeniu de afaceri este inclus în zona de control împreună cu organizațiile financiare nebancare? În țara noastră și în Occident noțiunea de „administrare” diferă foarte mult. Dacă în Occident aceasta presupune pur și simplu supraveghere, pentru evitarea problemelor, la noi presupune licențiere, raportare și o componentă de corupție obligatorie, deoarece, deseori, pentru aceasta și este creată. În toată lumea, leasingul nu este administrat în așa mod, încît tot companiile de leasing să mai achite niște plăți.

Costul problemei – peste 1 milion de lei pe an

Aici începe partea cea mai captivantă. Potrivit modificărilor propuse la Legea cu privire la Comisia Națională a Pieței Financiare, în care, apropo, printre participanții la piața financiară nebancară nu sînt companii de leasing, dar totuși este stabilită o taxă pe care ele urmează să o achite – pînă la 0,1% din volumul mediu anual al soldului leasingului financiar înregistrat.

Vorba e că CNPF este finanțată exclusiv din contul acestor taxe percepute de la participanții pieței (în bugetul ei, pentru 2016 sînt prevăzute cheltuieli în valoare de 20 de milioane 639,9 mii de lei).

Potrivit datelor CNPF, în 2015, volumul vînzărilor în domeniul leasingului a constituit peste 1 miliard de lei. Plata în mărime de 0,1% din această sumă va constitui 1 milion de lei. Pentru ce? Ce lucrări intenționează să efectueze Comisia Națională a Pieței Financiare în valoare de peste 1 milion de lei pentru companiile de leasing?

Aici mai este o nuanță importantă – contractul de leasing, de regulă, este încheiat nu pe un an, ci pe trei. Adică, de la un contract pe trei ani, compania va trebui să achite CNPF de trei ori cîte 0,1%.

Companiile mari au un portofoliu anual de pînă la 10 milioane de euro, adică, chiar după niște calcule modeste, un asemenea operator va trebui să achite peste 200 de mii de lei pe an. Practic, pe loc drept.

Antreprenorii noștri s-au obișnuit cu faptul că sînt taxați permanent, încît pentru unii dintre ei această nouă regulă nici nu a generat întrebări. Singurul lucru la care au reacționat – de ce atît de mult? Și de ce trebuie să achităm ceva suplimentar, în afara impozitelor? În Legea cu privire la leasing nu se spune nimic despre aceasta.

În opinia unor oameni de afaceri, cineva vrea să uzurpe o parte a pieței financiare, care nu trebuie să facă parte din aceasta, pentru a colecta bani. „Noi avem riscuri diferite de cele ale organizațiilor de creditare, noi nu luăm nimic în gaj. Companiile de leasing își oferă patrimoniul spre folosință, cu dreptul de răscumpărare. Vrei – răscumpără, nu – nu răscumpăra. Pur și simplu, pe fundalul scandalului de escrocherie apărut în legătură cu microcreditarea rapidă, cineva a decis să mai scoată niște bani de la companiile ce prestează servicii de leasing”, a spus conducătorul unei companii.

Cînd într-un întreg proiect de lege, în care leasingul este menționat în treacăt, majoritatea deputaților nu va intra în esență și va vota, deoarece trebuie soluționată problema cu organizațiile de microcreditare și protejați clienții. Iar aceste detalii vor costa alt business milioane de lei.

Apropo, despre detalii

Un exemplu în acest sens. Cu mulți ani în urmă, la ședința Consiliului economic de pe lîngă premierul Vasile Tarlev, era examinată problema scutirii echipamentului și tehnicii de TVA. Cel care a citit lista tehnicii agricole, a ajuns pînă la tăvăluguri. Acesta s-a oprit și a întrebat: „Ce e asta?”. Cineva a spus că această tehnică este utilizată pentru terenurile de fotbal. „Și acestea trebuie scutite de TVA? Excludem”, a spus raportorul. Apoi s-a dovedit că acest utilaj, într-adevăr, este folosit în agricultură, pentru netezirea terenurilor înainte de însămînțare. Astfel, aceste tăvăluguri, și peste 10 ani rămîn excluse din lista scutirilor.