Ce urmăreşte opoziţia protestatară

Foto: sputnik.md

Irina Astahova

Aprobarea fulminantă („mai rapidă decît prepararea unei cafele”) şi ilegală, din punctul de vedere al opoziţiei, a guvernului, săptămîna viitoare, a generat un nou val de proteste în masă la Chişinău. Aceste acţiuni au developat nişte particularităţi ce nu au fost observate pînă acum, de la independenţa Moldovei. Mulţi dintre participanţii şi observatorii protestelor au început să vorbească despre crearea, în sfîrşit, pe piaţa centrală a Chişinăului a naţiunii civice moldoveneşti.

Pentru prima dată, manifestanţii se aflau în aceleaşi rînduri, indiferent de orientarea lor politică dau geopolitică. La acţiuni au participat cot la cot atît adepţii Platformei DA, ai PSRM, condus de Igor Dodon, ai Partidului Nostru, al lui Renato Usatîi, ai partidului în formare PAS, al Maiei Sandu, cît şi cetăţeni simpli ai Moldovei. Pe reţelele de socializare, drept o manifestare a unităţii protestatarilor, este distribuită o istorioară despre faptul cum un „ocupant” rus l-a salvat pe „unionistul” Mihai Ghimpu de foştii susţinători ai liberalului.

Cea de-a patra acţiune de protest din săptămîna trecută împotriva noului guvern, desfăşurată pe 24 ianuarie, s-a încheiat cu anunţul despre crearea Consiliului Salvării Naţionale şi cu adoptarea unei declaraţii. Principalul mesaj al rezoluţiei este singura cale de salvare a democraţiei şi a statului Republica Moldova este înlocuirea clasei politice în rezultatul alegerilor anticipate.

Manifestanţii cer demisia conducerii CEC, a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, a „Teleradio-Moldova”, a Procuraturii Generale, a Centrului Naţional Anticorupţie, a Serviciului de Informaţii şi Securitate, a Băncii Naţionale, a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi dizolvarea Parlamentului, fixarea datei alegerilor pînă în luna mai 2016 şi crearea premiselor legislative pentru alegerea directă a şefului statului.

Totodată, participanţii la proteste cer sistarea intimidărilor politice şi eliberarea deţinuţilor politici, inclusiv a grupului Petrenco, înregistrarea urgentă a Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, demisia imediată a ministrului de interne, Alexandru Jizdan, şi a şefului Inspectoratului General de Poliţie, Gheorghe Cavcaliuc.

În cazul neîndeplinirii acestor cerinţe pînă pe 28 ianuarie, opoziţia promite să dea un răspuns dur puterii, să blocheze traseele naţionale, calea ferată, Aeroportul şi să continue protestele în masă.

Însă opoziţia, atît cea de dreapta, în persoana Platformei Civice DA, cît şi cea de stînga, în persoana Partidului Socialiştilor lui Igor Dodon şi a „Partidului Nostru” al lui Renato Usatîi, a organizat deja un şir de manifestaţii în 2015. Au răsunat cerinţe privind alegerile anticipate, întoarcerea miliardului de euro furat din băncile comerciale, demisia conducerii BNM, CNA, Procuraturii Generale, CNI, Curţii Supreme de Justiţie, Curţii de Apel, Consiliului Concurenţei, Serviciului Vamal, trecerea la alegerile directe ale preşedintelui.

Totuşi, în pofida acestui fapt, alegerile anticipate (ultimele alegeri ordinare au avut loc la sfîrşitul anului 2014) aşa şi nu au fost anunţate în 2015. În această perioadă, în Moldova s-au schimbat cinci guverne aşa-zise proeuropene (inclusiv două provizorii): cabinetul de miniştri Iurie Leancă, Chiril Gaburici, Natalia Gherman, Valeriu Streleţ şi Gheorghe Brega. Şeful Băncii Naţionale a răspuns la cerinţele protestatarilor prin declaraţia sa de demisie. Iar Procuratura Generală „a executat voinţa poporului” şi a anunţat numele principalului bănuit de furtul miliardului –Vlad Filat. Însăşi coaliţia proeuropeană s-a reformatat într-o majoritate „proeuropeană” sub conducerea Partidului Democrat.

Pe ce mizează opoziţia în anul acesta? Are oare vreun plan sau ea pur şi simplu ia puterea prin înfometare? E clar că noua „majoritate” parlamentară nu are de gînd să cedeze poziţiile, că nu va demite Guvernul şi nu va dizolva Parlamentul. Vladimir Plahotniuc şi echipa lui, care în rezultatul luptei şi al unei presiuni fără precedent, şi-au instalat propriul guvern, recunoscut de Curtea Constituţională şi partenerii externi, nu vor ceda.

Mai mult, autorităţile încep acum, prin decizii concrete, să-i demonstreze poporului că lucrează pentru el. Deja au apărut informaţii despre reducerea tarifelor, despre micşorarea taxelor vamale, despre ieftinirea motorinei (vin lucrările agricole de primăvară), despre achitarea şi o eventuală majorare a salariilor şi pensiilor. Atunci pe ce mizează, dacă nu va urma demisia benevolă şi cedarea puterii?

Pe soluţionarea problemei cu forţa? Însă liderii protestatarilor cheamă mulţimea să evite confruntările, că nimeni nu doreşte repetarea zilei de 7 aprilie 2009 sau a unui scenariu ucrainean. „Noi vom continua protestele paşnice şi presiunea asupra puterii, spune Igor Dodon. Dacă nu vom fi auziţi, vom bloca 10 trasee naţionale. Atunci vom vedea. Sau ei vor ceda – alegeri anticipate şi alegeri directe ale preşedintelui”.

Expertul politic Arcadie Barbăroşie consideră că acum protestatarii trebuie să exercite presiuni asupra autorităţilor prin proteste. „Cei mai mulţi dintre ei nu doresc aplicarea forţei. Concluzia de astăzi este: guvernul şi majoritatea parlamentară sînt nelegitime, deşi sînt legale. Aceasta este confirmată de acele 50 de mii de oameni care au ieşit duminică în piaţă. Mitingul paralel în susţinerea Guvernului nu a avut loc – nu pentru că autorităţile nu au dorit altercaţii, ci pentru că poporul nu a ieşit. Singura ieşire din această situaţie o constituie alegerile anticipate. Procesul a fost lansat şi o altă soluţie nu există”.

Analistul politic Vitalie Andrievschi consideră că opoziţia acum nu are şanse pentru o soluţie de forţă în favoarea ei, iar motivul pentru a cere alegeri anticipate deja a fost epuizat. „Acum, cînd Occidentul a recunoscut noul guvern, cînd săptămîna aceasta deja este planificată întrevederea lui Pavel Filip cu premierul român, apoi şi cu reprezentanţii europeni – opoziţia are doar o şansă de a ieşi din această situaţie pe cale paşnică. Trebuie să treacă la un set de negocieri.

Fiecare zi a opoziţiei, dedicată confruntării, este în favoarea puterii. Anume autorităţile deţin acum aşii din mînecă – soluţionarea problemelor concrete ale populaţiei: tarifele, majorarea salariilor şi pensiilor. Opoziţia nu are asemenea posibilităţi. Dragostea poporului se va schimba repede”, susţine Andrievschi.

Procurorul capitalei, Ion Diacov, este convins că opoziţia merge pe o cale greşită, lansînd cerinţe în stînga şi în dreapta. În opinia lui, „dacă poporul va fi chinuit în proteste de lungă durată, ei nu vor obţine nimic”. Trebuie să ceară acţiuni concrete, în special, demisia procurorului general.

„Astăzi, funcţia procurorului general este cea mai importantă în Moldova. Cine e premierul, dacă procurorul l-a luat şi l-a arestat ca pe un ţiștar? Cine e preşedintele, dacă el poate fi impus să adopte orice decizie necesară? Principala funcţie este cea a procurorului general. El nu a furat, dar a admis furtul veacului – a comis o neglijenţă criminală. El deţine cheiţa fermecată. În acest post trebuie numit un moldovean-patriot cu mentalitate europeană, care doreşte să facă ordine în ţara sa”, afirmă Ion Diacov.

Comentatorul politic Anatol Golea consideră că puterea şi opoziţia au intrat în clenci – nimeni nu va ceda şi nu va gîndi naiv că premierul va demisiona de bună voie, că vor fi anunţate alegeri anticipate. „Nu pentru asta a fost creat cabinetul – nimeni nu cedează puterea benevol”.

Totodată, acţiunile de protest nu se vor termia fără dialog şi cedări”. Potrivit lui Golea, cerinţele şi cedările trebuie să fie concrete. De exemplu, să-i ofere opoziţiei postul de procuror general. „Acesta va fi un pas concret”. În caz contrar, susţine Golea, va creşte dezamăgirea oamenilor în actualul sistem de guvernare. „Pentru ce să-l votăm, de exemplu, pe Ghimpu, dacă el va vinde votul meu? Întrebări sînt faţă de toţi”.

În opinia şefului reprezentanţei ITAR-TASS în Moldova, Valeri Demideţki, s-a instalat o confruntare lungă – „cine pe cine”. În această situaţie le vine greu nu doar celor de la putere, dar şi celor din opoziţie, care nu poate recurge la acţiuni violente, aşa cum a fost în 2009. Deoarece „unda verde se dă nu la Chişinău. Acum undă verde nu va fi – astăzi, SUA nu sînt interesate în alegeri anticipate în Moldova, ținînd cont de situaţia geopolitică. Pe fundalul demarării negocierilor decisive privind Donbasul, Washingtonul nu are nevoie de schimbări în spatele frontului din Ucraina.

Pe de altă parte, şi Washingtonul, şi Bruxellesul, care au susţinut coaliţia proeuropeană din Moldova, numind-o „istorie de succes”, acum nu au ce le spune alegătorilor moldoveni. Ei au nevoie de o pauză pentru a creşte lideri noi. Aceştia vor fi, cel mai probabil, Ion Sturza şi Maia Sandu.

Însă răbdarea poporului e la limită, situaţia economică din ţară este foarte complicată, iar actualelor autorităţi nu le va fi uşor să conducă ţara, cutremurată de mitinguri de protest. Potrivit sondajelor, peste 80% din populaţie doreşte demisia acestei puteri. Nimeni nu poate spune cu ce se vor încheia toate acestea. Însă faptul că ne aşteaptă o instabilitate şi vremuri grele este evident”, spune Valeri Demideţki.

În esenţă, practic toţi experţii susţin ideea că opoziţia a ajuns într-o situaţie destul de dificilă, cînd protestele paşnice nu aduc rezultatul scontat, iar acţiunile violente nu sînt posibile. Fără o susţinere din exterior ei nu vor obţine victorie, iar Occidentul, România şi Ucraina, ba chiar şi Rusia nu sînt gata astăzi de alegeri anticipate în Moldova.

Pe de altă parte, ajungînd într-o situaţie dificilă, opoziţia de dreapta şi cea de stînga se unesc, depăşind disensiunile de ordin geopolitic, şi înaintează autorităţilor cerinţe comune, fapt ce este un progres incontestabil în dezvoltarea clasei politice a Moldovei. „Sîntem aproape de o unire a Moldovei noi, unde toţi moldovenii sînt egali”, au declarat ieri liderii mişcării de protest în Piaţa Marii Adunări Naţionale.