Chițan: A depăși criza înseamnă a trece peste toate vicisitudinile vieții

Foto: infotag.md

Ex-ministrul Finanţelor al Republicii Moldova Valeriu Chițan a vorbit într-un interviu despre criza din Moldova, în care vede manifestarea consecinţelor "bolilor financiare" ale statului moldovenesc, care la timpul lor nu au fost tratate de autorităţi.

"I": Domnule Chiţan, în ce măsură societatea moldovenească conştientizează situaţia critică în care a ajuns Moldova?

Valeriu Chiţan: Consider că actuala criză, ale cărei consecinţe încă urmează să le conştientizăm, nu se va soluţiona prin jumătăţi de măsură. În primul rînd, situaţia trebuie examinată fiind luat în calcul cumulul legăturilor de cauzalitate, despre care puţin se vorbeşte. Am în vedere aşa-zisele consecinţe ale bolilor netratate la timp, şi anume: jumătăţile de reforme şi neîncheierea perioadei de tranziţie la economia de piaţă: nefuncţionalitatea şi necompetitivitatea economiei; ineficienţa instituţiilor de piaţă; sectorul de stat nereformat şi nerestructurat. Aceasta este, de asemenea, rezultatul relaţiilor "îngheţate" cu FMI.

"I": Şi ce, în opinia dumneavoastră, trebuie făcut acum în primul rînd, avînd în vedere că statul nu are resurse pentru reforme?

V.C.: O soluţie pentru depăşirea acestui impas ar fi, cu certitudine, elaborarea imediată în comun cu organismele financiare internaţionale a unui program naţional complex de redresare a economiei şi finanţelor, cu conferirea (acestui program) statutului de act legislativ-normativ. Drept exemplu serveşte Decretul prezidenţial cu privire la măsurile urgente de ameliorare a situaţiei social-economice, din 22 ianuarie 1997, care a fost pus la baza cooperării Republicii Moldova cu Banca Mondială.

"I": Comparativ cu situaţia de atunci, cea actuală este mai dificilă sau una suportabilă?

V.C.: Fără îndoială, criza actuală nu are analog, situaţia este cu mult mai proastă decît oricînd şi un consens social, în acest sens, între autorităţi şi societate ar fi cît se poate de oportun. Avem nevoie de măsuri urgente pentru consolidarea bazei normativ-juridice, pentru ca mecanismele de piaţă şi instituţiile statului să poată funcţiona eficient şi transparent. De asemenea, este necesară încheierea deetatizării activelor economice publice şi promovarea fermă a schimbărilor structural-instituţionale în sectorul administraţiei, în învăţămînt, în sănătate şi asigurări sociale, precum şi în sistemul organelor de drept.

"I": Consideraţi că este vorba despre necesitatea de a revizui tot ce s-a făcut pînă în prezent?

V.C.: Da, ţara are nevoie de o politică economică regîndită, cu scopul de a crea toate condiţiile pentru business, caracteristice unei economii libere şi aferente relansării sectoarelor pentru asigurarea unei creşteri durabile şi orientate spre export. Un element nu mai puţin important reprezintă îmbunătăţirea necondiţionată a mediului de afaceri, inclusiv prin elaborarea unei noi concepţii fiscale, respectiv, a unui nou cod fiscal. Relevanţa reformei fiscale, idee pe care am lansat-o cu doi ani în urmă, este în prezent un subiect de extremă actualitate, avînd în vedere importanţa majoră a instrumentelor fiscale în realizarea acţiunilor anticriză.

Dacă acceptăm că criza nu este doar o provocare, dar şi o oportunitate pentru măsuri adecvate, inclusiv nepopulare, atunci urmează a se purcede imediat la realizarea acestora. Cuantificînd riscurile şi pericolele sistemice, actuala criză, care se revarsă lent, în primul rînd, indică asupra dezechilibrelor cheltuielilor publice în sistemul bugetar per ansamblu.

"I": Doriţi să afirmaţi că ne depăşim posibilităţile?

V.C.: Cu regret, noi demult desconsiderăm posibilităţile financiare reale. Cheltuielile publice sînt disproporţionate în raport cu disponibilităţile de mijloace. Să cheltuieşti peste o treime din PIB este un lux pentru Moldova. Variante, în acest context, nu prea avem – este necesară revizuirea întregii baze normative, generatoare de costuri şi angajamente bugetare; transferarea mai multor domenii, întreţinute de stat, pe principii de autogestiune şi reducerea concomitentă a cheltuielilor (personal, achiziţii, transport de serviciu şi alte cheltuieli administrative). Sectorul public şi, în primul rînd, cel bugetar necesită a fi reorganizate şi restrînse, iar alocaţiile să se acorde strict conform principiului "cost-eficienţă". Avem nevoie, ca niciodată, de restricţii severe contra irosirii resurselor publice, practica vicioasă de acumulare a datoriilor în contul viitoarei finanţări nesustenabile trebuie abandonată. Desigur, mi-aş dori ca reformele stringente şi iminente să rezulte în modernizarea statului (încă în devenire). În acest sens, consider că statul trebuie să renunţe la rolul de administrator imprudent şi să devină un regulator eficient şi un arbitru imparţial. De asemenea, să fie apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

"I": Vă mulţumim pentru interviu!