Moscova nu a închis proiectul „Novorossia”

Foto: europalibera.org

Expertul militar Ion Leahu, într-un interviu acordat corespondentului agenţiei "Infotag" Vladimir Popov, a relatat despre problema retragerii de către Rusia a GOTR din Transnistria, lipsa de dorinţă a Rusiei de a renunţa la proiectul "Novorossia", precum şi posibilitatea transportării prin aer a mărfurilor ruseşti în Transnistria.

Partea I. Transformînd GOTR în pacificatori, Rusia s-a asigurat cu acoperire militară pentru aflare continuă în Moldova.

"Infotag":Odată cu denunţarea de către Rada Supremă a Ucrainei a celor cinci acorduri de tranzitare prin teritoriul său a militarilor şi mărfurilor pentru Grupul Operativ al Trupelor Ruseşti (GOTR) din Transnistria a apărut informaţia că Chişinăul şi Moscova nu au un document privind statutul acestui grup. Dacă nu există acorduri, cum poate fi rezolvată problema retragerii GOTR?

Ion Leahu: Opinia că între Chişinău şi Moscova nu ar exista documente ce reglementează statutul GOTR nu este pe deplin corectă. Există art. 4 al Acordului din 21 iulie 1992, conform căruia "aspectele ce vizează statutul armatei (14), ordinea şi termenii retragerii sale treptate vor fi definite pe parcursul negocierilor în Moldova şi Rusia". Negocierile nu au dus la soluţii. Dar avem semnăturile liderilor Rusiei, inclusiv a fostului preşedinte Boris Elţin, sub documentele finale ale OSCE din 1999, la Istanbul, şi 2001 la Porto cu privire la "retragerea deplină şi necondiţionată a trupelor din regiunea transnistreană a Moldovei". Adică nu există temeiuri juridice pentru aflarea GOTR în regiune!

În ceea ce priveşte retragerea, evident, situaţia s-a complicat. OSCE îi va fi mai dificil să formeze un club de state donatoare, care din nou îşi vor asuma cheltuielile pentru transportarea eşaloanelor cu efectivul şi bunurile GOTR. Ucraina va solicita un nivel exagerat de garanţii. Dar avem şi variante. Avem proiecte de folosire a armelor şi muniţiilor depozitate în Transnistria, de exemplu, pentru producerea rachetelor antiaeriene. Putem utiliza, dacă va fi din nou adus aparatul Donovan. Iar soldaţii şi ofiţerii (dezarmaţi) pot fi, sub supravegherea OSCE, transportaţi în Rusia. Dificil, dar merită de încercat.

"I":Unii observatori ai procesului de reglementare transnistreană consideră că GOTR îndeplineşte o funcţie umanitară importantă – păzeşte depozitele din Colbasna. Ce face în realitate acest contingent militar în Transnistria? Este evident că în regiune tind să ajungă ofiţeri experimentaţi destul de bine pregătiţi, ceea ce nu poate fi explicat dacă vorbim despre înlocuireacomandantului plutonului sau de companie pentru batalionul de pază?

I.L.: Ce fac trupele ruseşti în Transnistria este o întrebare retorică. Paza internă a depozitelor din Colbasna în continuare ţine de competenţa GOTR, ceea ce şi face batalionul 113. Prin urmare, sînt necesari şi ofiţeri de pluton şi de companie. Însă funcţiile de pază, respectiv posturile, pe departe sînt primordiale. Amintiţi-vă ceea ce cunosc toţi. Transportarea în 2012 în regiune a 40 de Ural-uri noi (fără ca Chişinăul să fie informat, dar cu acordul Kievului - "I"). Celor două batalioane le ajungea şi tehnica de care dispuneau deja. Dacă ar fi să ne ghidăm doar de informaţia Serviciului de presă al Districtului militar vestic al Ministerului de Apărare al Rusiei, devine clar că în Transnistria avem o unitate militară capabilă să rezolve sarcini la nivel de district. Adică, serviciu militar în toată puterea cuvîntului, dar cu multe privilegii. Salariile sînt de multe ori mai mari, experienţa de "zonă fierbinte". De ce să nu le foloseşti în cariera militară?

"I":Ucraina desfăşoară lucrări de fortificare pe perimetrul frontierei cu Transnistria. Recent şeful Serviciului de Grăniceri al Ucrainei a declarat că forţele dislocate în regiune reprezintă "pericol militar" pentru ţară. Cum credeţi,exagerează oare oficialul militar şi despre ce pericol pentru Kiev se vorbeşte?

I.L: Fortificările de la frontiera cu Transnistria sînt construite neîntemeiat. Sînt sigur că Moscova nu a închis proiectul "Novorossia", ci doar l-a amînat sau a modificat tactica. În orice caz, Kremlinul are o mare tentaţie să deschidă "al doilea front", lovind în momentul potrivit Ucraina şi din vest. În regiune sînt toate cele necesare pentru aceasta. Ucraina timp îndelungat se răzbuna pe noi (Moldova) pentru tenacitatea în privinţa unor subiecte, în particular a CHE Dnestrovsk. Kievul permitea tranzitarea în regiune a tot ce cerea Rusia. Parade militare, trageri de focuri din tot ce împuşcă sînt dovada celor spuse. Iar nivelul de pregătire al forţelor speciale de acolo l-am văzut personal. Profesionişti, executori cu sînge rece. Cred că Kievul nu a conştientizat pe deplin formarea a ceea la ce a contribuit fără chibzuinţă.

"I”:S-a vehiculat informaţia că Tiraspolul încă în 2007-2008 a pregătit piloni de frontieră vopsiţi în verde şi roşu şi turnuri de supraveghere, care urmau să fie instalate la frontiera cu Moldova, însă, din cauza unor divergenţe, proiectul nu a fost finalizat. Care a fost motivul suspendării proiectului şi pot fi oare folosite aceste construcţii la frontiera cu Ucraina?

I.L.: Pilonii şi turnurile într-adevăr au fost construite şi transportate la puncte de traversare a frontierei şi comenduiri. La frontiera cu Ucraina au fost instalate. Dacă nu pe între perimetrul, cel puţin în zonele unde sînt amplasate, avanposturi sau alte construcţii de frontieră. În ceea ce priveşte frontiera cu Moldova, procesul a fost stopat de Moscova din cauza unui plan nou. Acest plan a fost redus la semnarea pe 19 martie 2009 la Moscova a "Memorandumului" (semnat de Vladimir Putin, Vladimir Voronin, Igor Smirnov), conform căruia "operaţiunea de pacificare din RM fa dura pînă la rezolvarea completă a problemei transnistrene", ceea ce subînţelege aflarea în continuare în Republica Moldova a contingentului rus de pacificatori. Astfel, Rusia a transformat GOTR în pacificatori şi şi-a asigurat acoperire pentru aflarea infinită în Moldova a trupelor sale. Evident, instalarea pilonilor nu se încadra în acest plan.