Autoritățile au nevoie urgent de banii FMI. Discuția cu Chișinăul va fi dură

Foto: vgorode.ua

Xenia Florea

Premierul Chiril Gaburici intenționează să se întîlnească urgent cu reprezentanții FMI și ai Băncii Mondiale. „Domnule ministru Arapu, vă rog, pe săptămîna viitoare să conveniți asupra unei întrevederi cu reprezentanții acestor organizații financiare internaționale”, a dat indicații el la prima ședință a Guvernului, joi, 19 februarie.

Semnalul „SOS” este trimis și de guvernatorul Băncii Naționale, Dorin Drăguțanu. Zilele acestea el a declarat direct că Moldova poate fi salvată doar de un nou program de colaborare cu Fondul Monetar Internațional, care trebuie să conțină obligatoriu componenta financiară. Deoarece „statul are un flux major de valută, sînt probleme cu balanța de plăți”.

Apropo, FMI a avertizat autoritățile moldovenești despre posibilele riscuri. Încă în iulie trecut, Fondul Monetar Internațional a anunțat în raportul său anual, că în Republica Moldova s-au majorat riscurile pentru stabilitatea sistemului financiar, din cauza problemelor grave privind gestionarea corporativă în sectorul bancar. FMI a recomandat Chișinăului să întreprindă măsuri urgente pentru a asigura stabilitatea și securitatea sistemului bancar al țării.

Printre principalele recomandări erau menționate: asigurarea transparenței informației privind structura proprietarilor băncilor comerciale. Precum și monitorizarea minuțioasă a activității Băncii de Economii – pînă cînd aceasta nu va corespunde cerințelor normative și pînă cînd nu va fi asigurată transparența privind acționarii băncii.

La sfîrșitul anului trecut, Fondul Monetar Internațional și-a reiterat temerile privind problemele grave ale administrării corporative în sistemul bancar al Republicii Moldova, ce prezintă risc pentru stabilitatea financiară a țării. Însă Chișinăul, preocupat de împărțirea post-electorală a banilor, așa și nu a făcut concluziile de rigoare. Iar acum, provocînd o depreciere bruscă a valutei naționale și o creștere galopantă a prețurilor, el întinde mîna tremurîndă după ajutorul financiar al donatorilor.


Dați-ne cine și cît poate! În DST …

Republica Moldova trăiește de doi ani fără un program de colaborare cu FMI, ceea adică fără banii FMI. Termenul de valabilitate al ultimului memorandum a expirat în aprilie 2013. Inițial, Chișinăul planifica să încheie cu Fondul Monetar Internațional un memorandum pe termen scurt (15 luni) fără suport financiar. Precum spunea atunci ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, Guvernul nu are nevoie de resursele FMI, ci doar de expertiza și consultanța specialiștilor lui.

Autoritățile au nevoie de un nou memorandum cu FMI, mai degrabă, pentru menținerea imaginii țării și în calitate de semnal pozitiv pentru alți donatori externi. Guvernul, într-adevăr, nu avea nevoie de banii FMI – rezervele valutare ale Băncii Naționale erau suficiente. În 2013, rezervele valutare au crescut cu $305 milioane, atingînd un nivel record de $2 miliarde 820 de milioane. Această sumă acoperea cu ușurință peste cinci luni de import, la un normativ de 3-4 luni.

Însă, în locul încheierii unui memorandum pe termen scurt și obținerii ultimei tranșe de $77 milioane în cadrul programului anterior de colaborare (aceste mijloace au fost incluse în bugetul pentru 2014), în relațiile dintre Republica Moldova și FMI s-a instaurat o perioadă de răcire, ce durează de peste un an.

În cadrul alegerilor parlamentare, autoritățile au fost nevoite să aleagă între relațiile calde cu FMI și rezultatele la alegeri. Chișinăul a preferat rezultatele. De aceea autoritățile nu și-au îndeplinit toate angajamentele asumate în cadrul programului, iar ultima tranșă de $77 milioane nu a mai fost transferată.

Divergențele principale între părți au apărut din cauza TVA-ului în agricultură (FMI cerea reîntoarcerea de la 8% la nivelul standard de 20%), majorarea salariilor bugetarilor în scopuri electorale (FMI s-a pronunțat împotriva majorării deficitului bugetului pentru 2014 pînă la 2,5% din PIB) și a altor probleme.

Drept rezultat, în 2014, misiunea de evaluare a FMI a părăsit Chișinăul, refuzînd să facă bilanțul activității sale și să participe la tradiționala conferință de presă cu premierul.

Acum, situația s-a schimbat radical pentru autoritățile Moldovei. Experții economici spun că Republica Moldova se află într-o criză financiară de sistem.

În 2014 rezervele valutare ale Băncii Naționale s-au redus substanțial. Doar din 31 octombrie pînă în 28 noiembrie anul trecut, rezervele valutare ale Băncii Naționale s-au redus cu suma record de $283,3 milioane. Această reducere timp de o lună a devenit cea mai substanțială din 2009. Iar, în total, de la începutul anului 2014, rezervele valutare s-au micșorat cu peste $67 de milioane. Cu încă $130,9 milioane acestea s-au redus de la începutul anului 2015.

BNM a explicat această situaţie prin swap-uri şi intervenţii majore pe piaţa valutară internă, care au fost efectuate pentru evitarea unei căderi bruşte a leului. Fapt ce nu l-a împiedicat însă să cadă şi mai fulminant la sfîrşitul lunii februarie.

Este puţin probabil că reprezentanţii FMI-ului vor crede în poveştile „servite” societăţii de către guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu privind situaţia politică dificilă, criza economică regională, embargoul rusesc şi caracterul deschis al economiei moldoveneşti, care au dus al deprecierea bruscă a valutei naţionale, la creşterea considerabilă a preţurilor şi au creat panică pe piaţa valutară.

Analistul economic Alexandr Burdeinîi consideră că jocurile pe piaţa valutară au fost iniţiate chiar de regulator, cînd a început să clatine activ piaţa valutară, cumpărînd valută în cantităţi enorme. Treptat, în joc au intrat băncile comerciale „şi alţi actori mai mari”. În consecinţă, lansînd „caruselul valutar”, BNM, la un moment dat, a pierdut controlul asupra situaţiei. Iar acum încearcă frenetic, dar nu prea inspirat, să normalizeze situaţia şi să prevină speculaţiile.


FMI va adopta un ton mai dur

În 2010, cînd Guvernul şi Banca Naţională au cerut aprobarea unui nou program de colaborare de trei ani cu FMI, volumul asistenţei solicitate s-a dovedit a fi cel mai mare din istoria relaţiilor Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional – 369 milioane DST (drepturi speciale de tragere) sau $574,4 milioane, ceea ce depăşea de 3 ori cota Moldovei la FMI. Pînă atunci, ajutorul cerut de Republica Moldova nu depăşea 110,8 milioane DST.

Acum ne rămîne doar să aşteptăm puţin şi să aflăm la cît vor evalua autorităţile costul actualei crize financiare provocate. Şi ce preţ economic şi social vor trebui să achite mediul de afaceri şi populaţia pentru ajutorul acordat autorităţilor.

Fondul Monetar Internaţional nu este o organizaţie de caritate. El operează cu metodele sale, care deseori sînt dure. Însă, precum subliniază economistul Elena Gorelova, condiţiile de încheiere a Memorandumului nu sînt nişte cerinţe unilaterale ale FMI. Acestea sînt acţiuni şi măsuri coordonate cu Fondul, pe care conducerea ţării se obligă să le îndeplinească benevol, în schimbul obţinerii sprijinului financiar.

În 2010, pentru deschiderea liniei de creditare de la FMI (deşi economiştii insistau asupra faptului că situaţia a fost prezentată de către autorităţi drept exagerat de catastrofală, iar volumul creditului a fost excesiv) guvernul lui Vladimir Filat a fost de acord să implementeze un şir de măsuri dure. Reprezentanţii Guvernului înţelegeau perfect ce şoc va fi pentru populaţie această informaţie şi au secretizat documentul semnat cu FMI. Vladimir Filat atunci a declarat că, „din considerente etice”, nu poate publicat textul Memorandumului, deoarece a fost rugat „de partenerii de dezvoltare”.

Însă, datorită unor scurgeri de informaţii, textul Memorandumului a apărut pe site-ul fostului ministru al Economiei Igor Dodon. Informaţia, într-adevăr, era şocantă: lichidarea şcolilor cu puţini elevi, majorarea numărului de elevi în clase, reducerea semnificativă a numărului de pedagogi, îngheţarea salariilor pentru bugetari, sistarea programelor sociale, majorarea vîrstei de pensionare pentru angajaţii publici, procurori şi judecători, majorarea impozitelor şi accizelor, privatizarea întreprinderilor strategice etc.

Noul program de colaborare cu Fondul Monetar Internaţional va continua această linie „de şoc”. Însă de data aceasta, susţine Elena Gorelova, FMI va înăspri condiţiile de îndeplinire a programelor de reforme şi a programelor care deja figurează printre obligaţiile Moldovei.

„Este evident că situaţia din sectorul bancar va deveni unul dintre principalele subiecte discutate în cadrul negocierilor dintre specialiştii FMI-ului şi Guvern”, susţine expertul. În primul rînd, FMI, cu siguranţă, îşi va înăspri poziţia faţă de sporirea calităţii administrării corporative în sectorul bancar. În al doilea rînd, va cere soluționarea urgentă a problemei de la Banca de Economii şi celelalte două bănci problematice. Potrivit publicaţiei Newmaker, BEM, cel mai probabil, va fi reorganizată, curăţată de activele problematice şi pregătită de privatizare (unii experţi nu exclud că ea va fi declarată falimentară), iar Banca Socială şi Unibank –lichidate.

Analiştii economici nu exclud nici faptul că în ajunul negocierilor cu creditorii externi, Chişinăul ar putea aduce drept „jertfă” conducerea Băncii Naţionale, punînd pe seama funcţionarilor demişi toate problemele din sectorul financiar. Nu în zadar, săptămîna aceasta vicepreşedintele PLDM Valeriu Streleţ şi-a vărsat brusc furia asupra guvernatorului BNM („Banca Naţională avea suficiente pîrghii pentru a evita şi a stopa această situaţie”) şi a nu a exclus demisia lui Dorin Drăguţanu. Iar comuniştii, care au intrat practic în coaliţie cu PLDM şi PDM, au cerut demisia lui Drăguţanu şi revenirea lui Leonid Talmaci la Banca Naţională.

Următoarea cerinţă dură a Fondului Monetar, susţin experţii, va fi o economie bugetară drastică, cu toate consecinţele de rigoare.

FMI deja i-a arătat Chişinăului cartonaşul galben: în raportul publicat de Fondul Monetar la sfîrşitul anului trecut se menţiona că, în legătură cu adoptarea unui şir de decizii populiste în pragul alegerilor parlamentare, autorităţile Republicii Moldova au admis o abatere semnificativă de la disciplina financiară. Din cauza majorării unui şir de salarii şi pensii, acordării compensaţiilor producătorilor agricoli, a facilităţilor fiscale, deficitul bugetului, la finele anului 2014, s-a apropiat de 5,4% din PIB (fără componenta de granturi).

FMI insistă categoric ca politica bugetar-fiscală a Republicii Moldova să fie îndreptată spre reducerea deficitului către 2018 pînă la 1,5% din PIB (sau 2,5, fără granturi). Experţii Fondului susţin că, avînd un asemenea nivel de deficit, va fi asigurată tendința de reducere ponderii datoriei publice în PIB și acest nivel va corespunde finanţării prognozate.

Cea mai simplă şi accesibilă metodă de asigurare a unul nivel redus al deficitului bugetar, desigur, va fi reţinerea creşterii cheltuielilor sociale. Adică, îngheţarea salariilor, reducerea bugetarilor şi instituţiilor bugetare, renunţarea temporară la majorarea pensiilor (unii experţi nu exclud că va fi pusă problema majorării vîrstei de pensionare) şi un şir de alte măsuri nepopulare.

FMI va interzice, de asemenea, autorităţilor să accepte cerinţele de oferire a diferitor facilităţi fiscale, de majorare a salariilor şi pensiilor, chiar şi în cazul obţinerii unor venituri suplimentare. Şi le va recomanda iarăşi majorarea tarifelor la serviciile comunale „pînă la nivelul de rambursare a cheltuielilor, pentru a evita acumularea datoriilor istorice faţă de furnizorii de resurse energetice şi pentru asigurarea unui nivel de investiţii capitale în sectorul respectiv”.