Europa trebuie să revină la rădăcinile ei

Foto: ipnews.in.ua

Veaceslav Matveev

Sanctitatea sa Papa Francisc a vorbit despre civilizaţia europeană şi problemele ei.

„Rădăcinile se alimentează din adevărul, care constituie hrana, sucul vital pentru orice societate, ce-şi doreşte să devină cu adevărat liberă, umană şi solidară”.

Una dintre cele mai importante probleme ale timpului nostru constituie starea spirituală, etico-morală a societăţii. În ultimele decenii, în ţările Occidentale, deosebit de acută este problema dezvoltării spirituale. În comunităţile culturale de pe alte continente nu sunt mai puţine probleme, dar anume Occidentul, rupt de rădăcinile ei, degradează astăzi deosebit de rapid. Iar principala problemă a civilizaţiei moderne europene este distrugerea valorilor tradiţionale.

Păstrarea tradiţiilor este esenţa unei dezvoltări normale a oricărui stat, societăţi, familii, persoane. Tradiţiile lumii occidentale îşi au rădăcinile la originile lumii creştine. Civilizaţia creştină din Occident a creat acel cadru spiritual, în baza căruia continentul european a trăit sute de ani. Aceste elemente valoroase ale spiritualităţii şi tradiţiilor religioase au fost scoase în afara Europei în epoca marilor descoperiri şi expansiunii coloniale ale Vestului pe alte continente şi comunităţi culturale.

În mare parte, valorile creştine au accelerat dezvoltarea culturilor arhaice. Comunităţile lor tradiţionale au acumulat ideile de bază ale creştinătăţii şi au influenţat dezvoltarea ecumenică umană. Predica lui Christos pe munte, valorile biblie, umanismul sacral al învăţăturilor lui Christos – au devenit un impuls pentru integrare şi dezvoltarea spirituală a rasei umane.

Nu trebuie negată nici influenţa credinţelor precreştine ale urmaşilor lui Odin, care în anul 1000 au descoperit Vinland – America şi Groenlanda, cultura vedică slavă de pînă la comoara isctorică geto-dacică şi civilizaţiei druizilor din lumea celtică.

Totodată, şi moştenirea din antichitate a jucat un rol major în dezvoltarea omenirii. Mircea Eliade scria că civilizaţia europeană provine de la filozofia greacă antică şi umanismul lui Socrate. Epoca Renaşterii şi aportul ei enorm, descris în lucrarea fundamentală „ Estetica Renaşterii” a filozofului rus Alexei Losev este caracterizată ca un fundament global pentru viitorul model european, care a început să se formeze, începînd cu secolul paisprezece.

Rafael şi Petrarca, Dante şi Copernic au trasat drumul spre dezvoltarea ascendentă a Europei. Aşa s-a creat lumea colosală a civilizaţiei europene. Lumea, care a început să fie numită Europa, despre care F. M. Dostoevski scria că pietrele antice ale ei sunt scumpe pentru fiecare om din Rusia. Şi pentru noi, moldovenii, aceste pietre sunt scumpe. Anume prin aceste valori a trăit mii de ani omul spiritual al trecutului.

Însă anume această lume este scoasă insistent, în ultimele decenii, din memoria conştiinţei sociale europene. În final, aceasta practic s-a epuizat şi a fost înlocuită cu „societatea de spectacol”, cum spunea Guy Debord. De societatea etichetelor culturale şi lipsită de spiritualitate. De societate elementelor de zombi şi a structurilor sociale amorfe. Şi drepturile tradiţionale ale omului au început să fie înlocuite cu „valorile” libertaniene ale omului, rupte de rădăcinile tradiţionale, cînd deseori distrugerea familiei, a drepturilor omului şi cetăţeanului a devenit realitate.

A devenit o realitate şi deformarea lumii interioare a omului, înlocuirea stereotipurilor tradiţionale şi arhaice cu forme iluzorii, iar uneori chiar satanice. În general, obosită şi subminată de experimentul secular al cercurilor radicale şi cuprinsă de un pesimism total, Europa, care şi-a pierdut forţa spirituală, setea de adevăr, a devenit un poligon de testare a noilor idei şi de crearea a unui om al viitorului fără valori şi formă.

Liberalismul radical practic a cîştigat în faţa societăţii tradiţionale a Europei. Iar astăzi putem să ne întrebăm: ce va urma? Or, Occidentul nu mai poată trăi mai departe aşa. Lumea, în care omul îşi pierde rădăcinile şi faţa, esenţa şi natura sacrală, este sortit pieirii.

Anume aceste probleme menţionate mai sus au fost puse la baza discursului Papei de la Roma în Parlamentul European pe 25 noiembrie 2014. Capul Bisericii Catolice s-a aflat la Strasbourg la invitaţia preşedintelui Parlamentului European (PE) Martin Schulz. În cadrul vizitei sale, Papa Francisc a ţinut un discurs în faţa deputaţilor din 28 de ţări ale UE şi ale Consiliului Europei.

Aceste discurs a devenit un moment istoric important în viaţa politică şi spirituală europeană. Ultima dată un asemenea discurs a avut loc în 1988, pe timpul lui Ioan Paul al II-lea. De atunci, multe s-au schimbat, au apărut alte valori, alţi oameni conduc balul în cadrul elitelor occidentale.

De aceea, lumea aștepta discursul Potificului de la Roma, care conform ierarhiei catolice mai este și vicar, reprezentantul Fiului lui Dumnezeu pe Pămînt, capul tuturor creștinilor catolici și șeful statului Vatican.

„Vizita mea are loc la o pătrime de veac de la vizita lui Papa Ioan Paul II, - a declarat Pontificul. – De atunci în Europa multe s-au schimbat: blocurile concurente, care au împărțit continentul în două părți, astăzi nu mai există”. „Încet, însă este implementată dorința de a scoate Europa la nivelul, care ar corespunde importanței ei, stabilite de geografie și istorie, - a menționat el. – Însă cu această Uniune Europeană extinsă și influentă tot mai des este legată viziunea privind Europa îmbătrînită și contractată, care se simte tot mai puțin drept actor principal pe arena mondială. Europa este privită tot mai arogant şi chiar suspect”.

Sfîntul părinte şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu dezvoltarea democraţiei, stare moralei şi spiritualităţii din Europa Occidentală. Reflectînd despre Europa modernă, Papa a comparat-o cu o „doamnă bătrînă”. El a stabilit starea ei drept o stare de oboseală şi îmbătrînire şi a chemat la sistarea acestei devalorizări socio-culturale şi morale a civilizaţiei europene.

Papa vede cauza acestei situaţii, atît în criza spirituală, cît şi în degradarea instituţiilor democratice ale Europei, în birocratizarea ei. El a spus: „Ideile, care au inspirat cîndva Europa, se pare că ş-au pierdut atractivitatea. În schimbul lor a venit psihologia de consum şi tehnica birocratică a instituţiilor”.

Odată cu îngrijorarea nivelului de spiritualitate a comunităţii europene, Papa Francisc a remarcat şi unele probleme. Psihologia de consum a devenit o axă a intereselor Europei. El a definit Noua Europă astfel: „Stilul egoist de viaţă, cu belşugul şi indiferenţa faţă de lumea înconjurătoare, în special, faţă de cei săraci”.

„Europa, închisă pentru dimensiunile înălţătoare ale vieţii – este Europa ce riscă să-şi piardă încet sufletul şi spiritul umanismului, care încă o caracterizează”, a spus Francisc.

Papa, de asemenea, a menţíonat că Europa trebuie să revină la rădăcinile ei. Papa a ridicat vocea asupra traficului de arme şi de persoane. Doar atunci, ea va putea fi deschisă lumii. Astăzi, ea derapează spre globalismul indiferenţei.
Deci, ce este Europa pentru Papa de la Roma? Acest plop gigantic, cu crengile îndreptate spre cere, cu rădăcinile lui puternice, cu un trunchi tare și puternic. Anume așa este văzut continentul european Papa Francisc. Așa a fost Europa, așa ea trebuie să fie, pentru o asemenea Europă pledează Pontificul de la Roma, capul tuturor catolicilor din lume. El a utilizat această metaforă, preluată de la poetul și gînditorul italian CLEMENTE REBORA (1885- 1957).

Fără rădăcini trunchiul putrezește și moare. Pentru a merge spre viitor trebuie să ai un trecut sănătos. Sunt necesare memoria curajului și utopia umană sănătoasă. Papa Francisc a spus că trunchiul se întărește și se hrănește cu ceea ce este mai adevărat, iar adevărul cheamă spre conștiință și se poate deschide pentru absolut, să devină un izvor al deciziilor de bază, determinate de tendința spre bunăstarea altora. Din aceasta apare spațiul libertății responsabile.

Fără această tendință spre adevăr fiecare devine măsura propriei identități și propriilor acțiuni, deschizînd calea spre afirmarea subiectivă a drepturilor, în timp ce noțiunea de drepturile omului, noțiune universală, este înlocuită de ideea dreptului individual, duce la „globalizarea indiferenței”. La omul, care nu poate trăi în dimensiunea socială reală, duce la „sărăcia umană și fertilitatea culturală” și taie rădăcinile culturale, pe care se ține pomul.

Din acest individualism indiferent se naște cultul bunăstării și de aici și apare cultura deșeurilor. Papa a menționat că noi avem multe lucruri și deseori inutile, deoarece nu există adevărul și respectul reciproc. Continentul nostru se pare incapabilă să răspundă pericolelor timpului cu energia timpurilor trecute. Europa trebuie întrebată, unde este puterea ei, spiritul ei de curiozitate și setea de adevăr.

De asemenea, Papa și-a dedicat discursul problemelor păcii. Pacea începe ci faptul că noi suntem nu dușmani, dar frați, care trebuie să se accepte unii pe alții. Omenirea este supusă în prezent unei încercări din cauza terorismului religios și internațional. Terorismul, care urăște viața umană, seamănă noi victime și este alimentată de comercializarea armamentului. Biserica consideră că goana înarmărilor este un rău, cea mai gravă rană a omenirii… Un alt rău este robia, traficul de persoane, unde oamenii sunt obiect de schimb.

Astăzi, în fața Europei sunt două amenințări. Prima – este multipolaritatea, a doua – transversalitatea. Multipolaritatea naște o globalizare a respectului reciproc. Transversalitatea naște necesitatea dialogului tuturor părților.

Astăzi, istoria cere de la societate să găsească capacitatea de a merge în întîmpinare. În interiorul grupelor închise Europa rămîne la jumătate de cale. Este necesar un spirit tînăr, care acceptă spiritul transversalității. Papa Francisc vorbea și despre relația dintre biserică și societate. Potrivit creștinismului, rațiunea și credința sunt chemate să instruiască și să se susțină una pe altă doar așa cum poate exista rezistența față de fundamentalismul religios. Iar fundamentalismul religios este inamicul lui Dumnezeu. Există două domenii, în care biserica și Consiliul Europei pot colabora pentru binele comun. Acestea sunt: etica drepturilor omului și protecția vieții.

Papa a menționat și problemele sărăciei. Astăzi, din punctul de vedere al Papei, viața acestor pături ale societății este neprotejată și noi trebuie să atragem atenția asupra acestor probleme social-economice. Este nevoie de o anumită Agora, unde orice instanță s-ar putea pronunța în baza bunăstării comune și adevărului. Europa este o familie de popoare, ea trebuie să muncească în favoarea demnității umane. Trebuie să renunțăm la viața de lux și la indiferența față de cei săraci. Creștinismul nu constituie un pericol. Europa are diferite rădăcini și trebuie să se elibereze de speculații și fobii.

Papa Francisc s-a arătat îngrijorat și de situația imigranților, de faptul în ce mod continentul europeană va absorbi acești noi cetățeni. Cum, fără a se prejudicia pe sine însuși, ca integra aceste mase enorme în societatea sa. Marea Mediterană în general, din punctul lui de vedere, a devenit un cimitir pentru refugiații din Africa și Asia. Trebuie de făcut ceva. Papa de la Roma a mai punctat și alte probleme ale Europei moderne, care sunt, de fapt, a întregului Occident.

Discursul lui a general reacții contradictorii în societate. Unii au primit cu înflăcărare discursul Papei Francisc. Sursele occidentale vorbesc despre împotrivirea unor deputați și politicieni din Occident ultimelor idei ale lui Papa Francisc.

„Vizita lui Francisc la Strasbourg și discursul său în fața deputaților europeni a fost însoțită de polemici. Unii politicieni au considera acest discurs inoportun, reieșind din principiul separării bisericii de stat și de instituțiile lui. Papa nu are ce face în Parlamentul European”, a declarat unui dintre deputați, liderul mișcării extremei de stînga din Franța, Jean Luc Melenchon. În ajunul discursului lui Francisc, o activistă a mișcării „Femen” a desfășurat o acțiune de protest: ea a apărut goală în catedrala de la Strasbourg. Însuși Papa nu a vizitat catedrala – marți acolo a avut loc doar transmisiunea vizitei papale. Credincioșii care nu au reușit să se întîlnească cu Francisc, au fost anunțați de Vatican că vizita în Franța a capului bisericii catolice va avea loc în anul 2015”.

Într-un comentariu analitic, postul de radio francez a făcut concluzii în urma discursului lui Papa de la Roma. „Acest discurs al lui Papa în Parlamentul European ce conține critici la adresa Europei „îmbătrînite”, care își pierde nu doar influența politică, dar și cea a ideilor în lume. În discursul său de la Strasbourg, Francisc i-a amintit Uniunii Europene „birocratice” și închistate despre „marile idealuri” ale Europei și principiile umanismului. În partea finală a discursului său, Papa Francisc i-a dorit Europei să-și recapete tinerețea spirituală, care o face fertilă și măreață”.

La finalul discursului său, Papa a spus: „Europa poate fi întrebată: unde este puterea ta? Unde este acea tendință spre ideal, care inspira și înălța istoria ta? Unde este spiritul tău întreprinzător și curios, unde este setea ta de adevăr, pe care pînă în prezent, o transmiteai cu atîta ardoare lumii întregi?”.

Papa Francisc a spus ceea ce mulți se tem să spună. El a vorbit despre lucruri interzise. El a indicat asupra păcatelor, slăbiciunilor și greșelilor. Întregul discurs era pătruns de gîndul: Există providența Divină și tronul lui Dumnezeu, care este mai presus de existența omului muritor fără suflet, de cultura lui materialistă și liberalismul monden, deoarece providența Divină este speranța în evoluția omenirii, la dezvoltarea culturii noastre, unde credința și rațiunea merg mînă în mînă, dar nu se confruntă între ele.

Istoria ca o providență Divină este calea spre înălțarea spirituală, dar nu spre aplatizarea și primitivizarea scopurilor noastre ontologice. Calea, unde la final trebuie să fie omul demn de Creatorul său, dar nu o personalitate defectuoasă, zombificată de clișee nespirituale. Astăzi suntem la răscruce. Cum va fi omul viitorului, care va fi alegerea lui.

Discursul lui Papa Francisc i-a indicat Europei catolice unele repere, greșeli, în calea grea a continentului și i-a dat un sfat duhovnicesc acelora, care doresc să evolueze spre lumină, bunătate și perfecțiune spirituală.