Cum poate fi transformată Cenușăreasa într-o atracție turistică

Foto: moldovenii.md

La extremitatea nordică a Republicii Moldova, în apropierea satului Criva,raionul Briceni, la aproximativ 150 m de granița cu Ucraina, se află intrarea în celebra peşteră carstică de ghips „Cenuşăreasa”, care în anul 1991, conform unei decizii a Guvernului Republicii Moldova, a fost redenumită în peştera „Emil Racoviță” (1868-1947) în cinstea vestitului biospeolog român.

După lungimea labirintului său peștera ocupă locul al 26-lea în lista celor mai mari peşteri din lume şi locul onorabil 3 printre peșterile de ghips. În prezent, sînt deja cercetaţi aproximativ 92 km ai labirintului peşterii. Volumul total al peşterii constituie aproximativ 700 de mii de metri cubi. Adîncimea maximă în peşteră este de 52 m, înălțimea maximă a încăperilor ei (săli și pasaje) ajunge pe alocuri pînă la 11 m, iar înălțimea medie este de 3,24 m. Adîncimea maximă a pînzelor (fîntînilor) este de 18 m.

În anul 1946, geologii au descoperit în preajma satului Criva straturi de ghips, amplasate aproape de suprafața pămîntului, iar în anul 1954, la aproximativ 1,5 km de sat a fost deschisă cariera și a început exploatarea industrială a zăcămintelor. În anul 1959, în urma unei explozii a peretelui vestic al carierei, s-a format o breşă din care a răbufnit apa. După ce a fost pompată apa, a fost descoperită o peşteră ‒ o formaţiune carstică, spălată în stratul de ghips de rîuleţul natural din bazinul rîului Nistru în cel al Prutului. Atunci a fost atinsă doar una dintre galeriile superioare, nu şi întreg sistemul. În anul 1977, după o altă explozie, produsă în carieră la o adîncime mai mare, a mai fost descoperită o breşă. A curs din nou apă, iar peștera a fost aproape complet uscată. De aceea, în documentele de atestare pot fi găsite două date ale descoperirii acesteia.

Data descoperirii peșterii este considerată ziua de 12 martie 1977, iar autorii descoperirii sînt membrii Clubului Speleologic „Troglodit” de la Cernăuţi. Numele peșterii a fost dat de Alexandru Filipeţ, care și-a explicat alegerea prin faptul că la început peștera seamănă cu o cenușăreasă murdară, care ulterior se transformă într-o prințesă minunată.

Conform tradiției general acceptate în practica internațională, anume această denumire a devenit oficială şi, respectiv, astfel s-a păstrat denumirea ei în listele peşterilor lumii. În studiile științifice în orice limbă peştera este numită „Zoloushka”. În Ucraina, mass-media utilizează rar echivalentul ucrainean al numelui ‒ „Popeliușka”, iar în edițiile din Moldova și Bucovina se întîlnește versiunea moldovenească ‒ „Cenuşăreasa”.

O parte a peşterii se află pe teritoriul Republicii Moldova, iar altă parte ‒ pe teritoriul Ucrainei și este proprietatea a două țări. Însă intrarea în peșteră este doar una, din partea moldovenească. Intrarea existentă din partea ucraineană a fost închisă pentru a evita restricțiile judiciare la intrarea în ea (controlul vamal și de frontieră).

Peștera a fost studiată intens, în special, de către speologii din Cernăuți, în perioada 1977-1982, cînd au fost cercetate aproape toate cavernele principale cunoscute astăzi.

Studenții speleologi moldoveni de la Institutul Pedagogic din Tiraspol au efectuat prima şi ultima lor expediţie în vara anului 1977, sub conducerea profesoarei V. Verina, iar în anul 1984 speologii din Chișinău s-au implicat şi ei în studierea peşterii. În același an, la Chişinău a fost fondat Clubul Speologie «Abis», care este în prezent tutorele neoficial al peșterii și organizează atît accesul expediţiilor din Moldova, cît și al celor internaționale.

Un ajutor enorm le oferă speologilor compania germană „Knauff”, care a venit singură cu solicitarea către speologi de a-i acorda servicii de consultanță privind lucrările din carieră. Angajații companiei au amenajat o fîntînă din beton pentru coborîrea în peșteră și au ridicat manual tone de lut din aceasta. Fîntîna este dotată cu electricitate, are capac de blocare.

În peșteră sînt efectuate lucrări de cercetare nu doar de speologii ucraineni și moldoveni. Aici au fost cercetători din zeci de ţări ale lumii și de pe diferite continente. În afară de speologi, în peșteră au coborît biologi, medici, chimiști pentru a studia posibilitatea utilizării peșterii în scopuri curative. Despre această peșteră au fost publicate sute de articole științifice și de popularizare a ştiinţei.

În următorii 10 ani intensitatea lucrărilor de explorare şi cercetare s-a diminuat considerabil, iar din anul 1999 și pînă în 2006, acestea au fost sistate complet. Acest lucru a fost legat de umplerea cu apă a fîntînii de la intrarea în peşteră. În anul 2005 au fost finalizate lucrările de construcţie a unei fîntîni din beton de 32 metri cu 6 deschideri, prin care se coboară în peșteră. Trebuie de menționat că coborîrea și, mai ales, urcarea scărilor înguste ale fîntînii este o adevărată încercare. Mai ales, dacă luăm în considerare faptul că în peșteră este un microclimat deosebit. Temperatura aerului e constantă, aceasta fiind de aproximativ 11 grade, umiditatea 100%, aerul este poluat cu dioxid de carbon cu limitele cuprinse de la 0,5 pînă la 5%, astfel încît aflarea în peșteră mai mult de 4-5 ore poate avea consecințe nedorite, chiar și pentru o persoană sănătoasă, iar pentru cardiaci și pentru cei care suferă de claustrofobie aceasta este contraindicată. În peşteră este întuneric beznă. Podeaua și pereții ei sînt acoperiţi cu un strat de lut lichid, încît a ieși curat de acolo este imposibil. Intrarea în peșteră de unul singur este interzisă, este obligatorie însoţirea de către un instructor experimentat, care cunoaște bine condițiile din peșteră și topografia acesteia. Un începător se poate rătăci cu uşurinţă în peşteră. În plus, este nevoie de îmbrăcăminte și încălțăminte specială, de aparate de iluminat, de cască. În peșteră este interzis fumatul, luarea mesei, satisfacerea nevoiloe fiziologice. Asta deoarece în condițiile umidității sporite se pot dezvolta procese de putrefacţie și înflorire, care ar putea distruge echilibrul fragil al acestui monument al naturii.

Însă nu doar aceste caracteristici fizice impresionante fac această peşteră să iasă în evidenţă. Peştera prezintă un interes științific deosebit în primul rînd, pentru că e „tînără”, căci, spre deosebire de surorile sale din Podolia (raionul Ternopol, Ucraina) Optimisticeskaia și Ozernaia, ea a fost uscată doar cîteva decenii în urmă, iar procesul de speleogeneză, care are loc în ea în condiții emerse (adică, în mediu aerian, dar nu în cel acvatic) abia a început.

În acest sens, peştera „Cenuşăreasa” le permite savanţilor să urmărească procesul de formare a peşterii la cele mai timpurii etape, pe care alte peșteri le-au trecut zeci de mii de ani în urmă și în urma cărora au căpătat aspectul actual. În afară de aceasta „Cenuşăreasa” se află în straturile superioare de ipsos și deasupra unei pînze freatice puternice, ale cărei ape continuă să vină în peştera (şi în carieră) şi de aceea, pentru păstrarea acesteia în stare anhidră, este nevoie să se pompeze în mod constant apa. Aceasta este o problemă tehnică serioasă, deoarece zilnic din carieră și peșteră se pompează pînă la 8 mii de metri cubi de apă, iar cheltuielile ajung la aproximativ 250 de mii de lei pe lună. În prezent, pomparea apei este efectuată de către compania germană Knauff, care a obținut concesiunea pentru explorarea carierei. Însă, conform planurilor companiei, explorarea carierei se va încheia în următorii 25 de ani, iar aceste cheltuieli vor cădea pe umerii statului.

Peștera a fost împărțită convențional de către cercetători în 18 raioane, diferite ca dimensiuni și parametri. Acestea sînt: Intrarea, raionul Rătăciţilor, regiunea Perspectivelor, Sala Speologilor de la Cernăuţi, Sala Mai, Sala Centrală, Sala de Vest ‒ Anaconda, Sala Veselă, Zona caşcavalului olandez, Kamikaze, Sala geochimică, Vestul Sălbatic, Sala Metropolitană, Sala Lacului, Sala gotică, Sala de Est, Sala Orientală, Sala Orientului Îndepărtat și raionul Kamceatka.

Cea mai voluminoasă şi mai impresionantă este sala Gotică. Lungimea pasajelor raionului constituie circa 4,0 km, iar suprafața lor totală este de circa 12,5 mii m², volumul ‒ peste 56 mii m³. Lățimea medie a pasajelor este de 3,0 m, înălțimea de 4,5 m. Este cea mai încăpătoare și spaţioasă parte a peşterii. O parte semnificativă a raionului o alcătuiesc galeriile şi coridoarele late (5 m) și înalte (de pînă la 9 m), care fuzionează în unele locuri, extinzîndu-se şi formînd aşa-numitele săli cu „pereţi-coloane”. Cea mai largă extindere e cea din Sala Dinozaurilor din centrul regiunii. Împreună cu marile galerii adiacente, aceasta este cel mai mare fragment al spaţiului peşterii, care depășește după volum Sala Speologilor de la Cernăuţi.

Regiunea Lacului, la fel, este mare, se distinge prin prezenţa depresiunilor, în care s-au format lacuri nu foarte adînci ‒ Nautilus, Fragmente, Crocodilul.

În total, în peșteră, se numără aproximativ 20 de lacuri, cel mai neobişnuit dintre ele este Lacul Albastru și Labirintul Verde.

În unele săli ale peșterii speologii au sculptat figurine amuzante din lutul multicolor, ce se găseşte pe aici. Astfel, în Sala Speleologilor de la Cernăuți se înalţă statuia Cenuşăresei. Tot aici se află şi sculpturile dinozaurului, calului şi şoarecelui. Aceste figuri servesc drept repere originale pentru cercetătorii neexperimentați.

Și pentru că veni vorba de tipurile de lut, trebuie să spunem, că în peşteră argila este colorată de hidroxizii de fier și mangan. În cele în care predomină fierul, nuanţa culorii variază de la galben pînă la roșu, fapt datorat influenței luminii asupra lor. Adică, în apropiere de intrarea în peșteră, unde pătrunde lumina, lutul este de culoare galbenă, iar în adîncurile peșterii, acestea devin portocalii și roșii. Oxizii de mangan colorează argila în negru, gri, lila. Aceste argile ajung în peșteră împreună cu apele freatice, care trec prin depunerile argiloase de o grosime considerabilă. Anume argilele creează pe cupolele peşterii stalactite nu foarte mari (de 15-20 cm, rareori, de pînă la 50 cm).

În opinia mai multor savanți ce se ocupă de această peșteră, pînă în prezent a fost studiată doar o parte din labirintul peșterii și nu este esclus că în viitor vor fi descoperite noi goluri, treceri, săli, lacuri și că adevăratele dimensiuni ale peșterii vor crește de cîteva ori. Deocamdată, cel mai bine a fost studiată partea din nord-vest, sau cea ucraineană a peșterii, iar în prezent lucrările de bază sînt efectuate în partea de sud-vest sau cea moldovenească. Însă nu este exclus faptul că și pe direcția nord-vestică vor fi înregistrate noi descoperiri.

În prezent, expedițiile în peșteră sînt organizate de către clubul „Abis” din Chișinău. Anume acest club organizează toate expedițiile. Peștera este vizitată doar de către membrii comunităților speleologice din diferite țări ale lumii, care sînt gata să participe la lucrări de prospectare, săpături, măsurări, lucrări topografice, descrieri și fotografiere.


Pentru ca acest minunat monument al naturii să devină un obiect turistic accesibil pentru toți, este necesar să fie efectuate un șir de măsuri:

1. Amenajarea porțiunii de drum de 3 km de la carieră pînă la intrarea în peșteră, care în prezent este practic inaccesibilă pentru transport, mai ales în timpul precipitațiilor.

2. Renovarea fîntînii cu 6 paliere, care duce nemijlocit la intrarea în peșteră, la adîncimea de 32 de m. Un accent sporit ar trebui pus pe securitatea coborîrii și urcării.

3. Extinderea semnificativă a intrării în peșteră. În prezent, înălțimea ei constituie aproape 60 cm, iar lungimea – 3 m, așa că pentru a intra în peșteră trebuie de mers tîrîș prin trecerea îngustă printr-o băltoacă cu lut.

4. Deoarece peștera se află în zona de frontieră, pentru avea acces la ea este nevoie de un permis special. Cu aceasta se ocupă primăria satului Criva, la recomandarea clubului „Abis”. De asemenea, este necesar de coordonat vizitarea peșterii cu conducerea carierei.

5. Pentru viitorii ghizi este necesară organizarea cursurilor speciale de ghidare a grupelor de turiști. Totodată, și turiștii trebuie să urmeze un instructaj special.

6. Trebuie editate broșuri speciale cu istoria și particularitățile peșterii, precum și regulile de comportament în ea.

7. Trebuie asigurată chiria îmbrăcămintei speciale și a echipamentului pentru vizitatorii peșterii.

8. Lîngă intrarea în peșteră trebuie amenajat un WC, un local de alimentare publică și un punct medical.

Descrierea completă a peșterii poate fi găsită pe următoarele adrese:

http://www.moldovenii.md/ru/section/333/content/7955 sau
http://www.moldovenii.md/md/section/333/content/7955

Propunem un mic album cu poze din peșteră.