Consumatorii au descoperit o legătură între „Apă-Canal” și Bismarck

Foto: argumenti.md

În rețeaua globală se discută tot mai aprins declarația ministrului Economiei, Andrian Candu, care a afirmat că nu este corect ca consumatorii să achite pierderile „Apă-Canal Chișinău” .

Ne vom referi doar la cîteva comentarii dintre cele exprimate într-un limbaj decent.

În opinia mai multor oameni, „declarațiile lui Candu sînt cinice”. „Este revoltătoare însăși nedumerirea ministrului de faptul că toți consumatorii au fost obligați să achite apa pe care nu o consumă, or, Candu este unul dintre cei care au votat această lege în ambele lecturi. Cine nu crede poate vedea stenogramele ședințelor Parlamentului din 12 iunie și 13 decembrie 2013. Candu era în sală și nu a făcut nicio replică pe marginea acestui proiect de lege, pentru care a votat întreaga fracțiune a democraților”.

„Guvernul și Parlamentul foarte «ingenios» au «prins pantalonii» celor de la «Apă-Canal». Doar în Chișinău consumatorii vor completa casa întreprinderii cu 10 milioane de lei lunar (circa 150 de mii de apartamente, cîte 50 de lei de fiecare). Avînd în vedere că la Drochia sau Bălți, de exemplu, apa costă de două ori mai mult, cei de la rețelele de aprovizionare cu apă din aceste localități huzuresc”.

„Candu promite că în Guvern neapărat se va reveni asupra acestei probleme, dar cine îi va permite?! Știți cumva că toți sau aproape toți parlamentarii și miniștrii noștri fac parte din consiliile de directori sau acționari ale companiilor bogate (Apă-Canal, Termocom, Moldtelecom etc.), unde primesc premii generoase pentru «munca lor în sudoarea frunții»?! Și asta chiar dacă întreprinderile sînt în pierdere! De aceea și întreb: cine îi va permite să-și lase colegii fără banii cîștigați «în sudoarea frunții»?! Se apropie alegerile și toți cei care vor să ajungă în Parlament, sub diferite culori ale curcubeului, ne promit marea și sarea”.

Iată de ce rămîne actual bunicul Bismarck, care a declarat cîndva că niciodată nu se minte atît de mult ca în timpul războiului, după vînătoare și înainte de alegeri. La fel ca doamna Buliga cu renumita deja afirmație că promisiunile înainte de alegeri e una, iar realizarea acestora este cu totul altceva.

Nu ne rămîne decît să le propunem cititorilor să continue și să extindă subiectul discuțiilor și asupra altor legi „interesante”, dar și asupra promisiunilor făcute de reprezentanții tuturor partidelor înainte de alegerile precedente.