Marea Neagră, un teatru de acţiuni militare

Foto: dancor.sumy.ua

Washingtonul consideră că Marea Neagră este centrul unui teatru de acţiuni militare, unde principalul inamic este Rusia.

Rusia, desfăşurînd în direcţia Crimeea trupe militare, la toate declaraţiile belicoase ale Washingtonului şi Bruxelles-ului răspunde cu calm: „Sîntem pregătiţi. Aşteptăm”.

Aceasta este ideea principală a articolului „Ucraina, Irak şi strategia la Marea Neagră” publicat de George Friedman, preşedintele agenţiei americane Stratfor. Afirmaţiile sale prezintă interes, deoarece Stratfor este o agenţie privată de analize militare, care reuneşte foşti angajaţi ai serviciilor speciale americane, ai structurilor de stat. Autorul recunoaşte că Statele Unite consideră că ceea ce se întîmplă în Ucraina reprezintă o posibilitate de a aplica o lovitură strategică asupra securităţii naţionale a Rusiei.

Articolul lui George Friedman confirmă, practic, declaraţiile reprezentantului permanent al Rusiei la NATO, Aleksandr Gruşko, cum că Alianţa îşi sporeşte în mod vertiginos prezenţa militară în Marea Neagră, ceea ce duce la un dezechilibru serios strategic şi regional. De asemenea, el confirmă şi declaraţiile noului secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, că noua conducere a Alianţei este pregătită să discute cu Rusia numai de pe poziţii de forţă.

Procesul sporirii prezenţei militare a NATO a început înainte de lovitura de stat din Kiev. Deja atunci, prezenţa navelor militare a unor state neriverane Mării Negre, în primul rînd, a celor americane, a sporit, fiind vorba de distrugătoare, nave de recunoaştere şi de salvare. Pentru a exercita presiuni asupra Moscovei, care nu a acceptat „maidanul”, americanii au ales o navă echipată cu sistemul antirachetă Aegis. Departamentul rus a considerat că este absolut logic faptul că apariţia în regiune a unor nave de război de tip Donald Cook reprezintă tendinţa Statelor Unite „de a apropia cît mai mult de Rusia componenta marină a sistemului său de apărare antirachetă”.

Ministerul rus de Externe a declarat în repetate rînduri: NATO foloseşte flota sa încălcînd convenţia de la Montreux, conform căreia prezenţa în Marea Neagră a navelor aparţinînd statelor neriverane Mării Negre nu poate să depăşească trei săptămîni. Cu toate acestea, navele americane ignoră deseori dreptul internaţional: de exemplu, fregata americană USS Taylor a depăşit limita de 21 de zile cu peste 10 zile.

Vectorul est-european al aspiraţiilor NATO legate de Marea Neagră se caracterizează prin sporirea prezenţei forţelor Alianţei în Romînia şi Bulgaria. În septembrie în Romînia, cu care a fost convenită amplasarea trupelor Alianţei, vor apărea primele avioane de luptă şi baze ale NATO. Lîngă ţărmul Bulgariei, asupra căreia strategii occidentali exercită presiuni în legătură cu South Stream, între 4 şi 11 iulie au avut loc exerciţiile militare Breeze 2014, la care au participat nave militare din Turcia, Italia şi Marea Britanie aparţinînd grupării SNMCMG2 a NATO.

Forţele navale ale Romîniei, Bulgariei şi Statelor Unite au efectuat în mod demonstrativ manevre în apropiere de apele teritoriale ale Ucrainei în ajunul referendumului din 11 martie din Crimeea, deasupra unui avanpost a fost doborîtă o dronă americană. NATO a efectuat iarăşi exerciţii militare Sea Breeze pe 8 septembrie în nord-vestul Mării Negre, în apropiere de Odessa, transformîndu-se în principala bază a flotei navale ucrainene şi într-un regiune pentru operaţiuni de perspectivă ale NATO în Europa de Est.

În prezent, toate acţiunile NATO şi SUA în regiune sînt îndreptate împotriva Rusiei, care şi-a menţinut prezenţa militară în Marea Neagră datorită aderării Crimeii la Rusia. Obiectivele sînt simple: blocarea accesului Rusiei la Marea Neagră şi Marea Mediterană cu ajutorul navelor şi bazelor NATO, minimalizarea rolului Rusiei ca putere mondială şi ca obstacol în calea ambiţiilor imperiale globale ale Washingtonului, inclusiv în domeniul resurselor de energie, consolidarea transformării Ucrainei într-o bază strategică pentru sprijinul şi coordonarea acţiunilor marionetelor neoliberale şi neonaziste pro-NATO ale Occidentului în Rusia, pătrunderea NATO în Caucaz şi sudul Rusiei.

Ca urmare, declaraţiile recente făcute de ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, cum că în direcţia Crimeea va fi desfăşurată o grupare a trupelor ruse, nu sînt ieşite din comun.

În prezent, la aeroporturile militare din Crimeea, Gvardeisk şi Kacea, sînt dislocate bombardiere şi avioane de recunoaştere Su-24, avioane amfibie Be-12, elicoptere de luptă şi de transport. Potrivit unor informaţii, după modernizarea infrastructurii aeroporturilor în peninsulă vor fi dislocate suplimentar avioane de vînătoare Su-27, avioane antinavă Tu-142 şi Il-38, elicoptere Ka-27 şi Ka-29. Pentru a proteja Crimeea împotriva unor lovituri aeriene, va fi creat un sistem eşalonat modern de apărare antiaeriană. În peninsulă au fost formate recent două unităţi noi, un regiment de artilerie şi un regiment special de protecţie nucleară, chimică şi biologică. Concomitent, şase submarine diesel-electrice proiect 636 se construiesc special pentru flota din Marea Neagră. Potrivit unor informaţii, o parte din submarine va intra în dotarea unei divizii din Sevastopol.

Prin urmare, la declaraţiile belicoase ale Washingtonului şi Bruxelles-ului, Moscova răspunde cu calm: „Sîntem pregătiţi. Aşteptăm”.