Strategia de descurajare nu mai funcționează? Cinci motive de îngrijorare

Foto: trends.md

La baza strategiei americane moderne se află conceptul de descurajare, scrie editorialistul Forbes, Lauren Thompson, citată de InoPressa. În termeni simpli, aceasta înseamnă prevenirea agresiunii prin amenințarea cu consecințe inacceptabile. Inițial descurajarea era aplicată doar pentru amenințările nucleare, dar în timp, armata a început să o aplice și la alte tipuri de agresiune.

În 2013, strategul Richard Betts a scris în revista Foreign Affairs, că "descurajarea nu este la fel ca înainte". Thompson merge chiar mai departe: "Mi-e teamă că într-un număr semnificativ de cazuri, descurajarea este o iluzie: nu vom ști sigur ce simt și pun la cale vrăjmașii noștri, astfel încît fundamentul securității noastre în lumea de astăzi este o mare întrebare".

Potrivit autorului, întrebarea "Ce se întîmplă dacă descurajarea nu mai funcționează?" trebuie să fie urmată de o altă întrebare: "Ce se întîmplă dacă niciodată nu a funcționat?"

În acest sens, se oferă cinci motive care subminează importanța strategiei de descurajare a SUA.

Primul motiv - reducerea numărului de adversari care acționează rațional. Dezvoltînd teoria descurajării, strategii se bazau pe faptul că adversarii vor acționa rațional. "Altă opțiune nu exista: nimeni nu poate modela o nebunie patologică - scrie autorul. - Cu toate acestea, unii dintre potențialii agresori, cum ar fi Statul islamic al Irakului și Levantului și Kim Jong-un, se pare că nu corespund standardelor occidentale de comportament rezonabil. Probabil, în sistemului lor de valori ei sînt destul de raționali, dar în al nostru - nu".

" Tensiunea războiului schimbă procesul de gîndire a unor lideri pro-occidentali, probabil, raționali, cum ar fi Vladimir Putin - subliniază Thompson. Descurajarea poate acționa asupra adversarilor iraționali, dar nu din motivele pe care le putem anticipa sau modela cu încredere".

Al doilea motiv este că "descurajarea cere informații, pe care noi de multe ori nu le avem". În ceea ce privește anticiparea amenințărilor înregistrate de serviciile secrete americane lasă mult de dorit.

"Dacă nu se poate prezice cînd o țară va ataca alta, care este probabilitatea că aveți o înțelegere foarte fină a modului său de gîndire, necesară pentru a preveni acțiunile nedorite?" – se întreabă autorul.

În al treilea rînd, este dificil să ameninți dușmanul care greu de prins. Sensul descurajării constă în frica de lovitura de răspuns. Însă, mulți dintre actualii dușmani ai SUA nu au o "adresă fixă". Este vorba nu numai despre teroriști, dar și despre hackeri, precum și oameni care vînd tehnologii pentru a crea arme de distrugere în masă.

În al patrulea rînd, "noi nu vom înțelege că descurajarea funcționează, pînă aceasta nu va eșua". "Marele filozof al științei, Karl Popper, susținea că teoriile științifice nu pot fi dovedite, doar infirmate. Același lucru se întîmplă cu descurajarea. Acesta este fenomenul psihologic, care depinde de modul în care dușmanii noștri percep și procesează informațiile. Pînă nu vom învăța să citim gîndurile lor, nu vom ști că i-am "descurajat", - se spune în articol.

"Descurajarea eficientă necesită mai multă hotărîre decît demonstrează Washingtonul", - este al cincilea dintre motivele invocate de Thompson. SUA garantează securitatea unui număr de țări, dar fiabilitatea acestor garanții este determinată nu numai de posibilitățile militare, dar, de asemenea, de dorința aparentă de a le îndeplini. Între timp, presa internațională este plină de articole despre "timiditatea" administrației Obama. "Continuarea descurajării, în timp ce toată lumea te suspectează de lipsa dorinței de a acționa, sună ca "Misiune Imposibilă", - ironizează autorul.

Strategia actuală a Statelor Unite este prea mult axată pe descurajare, care a devenit o scuză pentru lipsa de acțiune. "În loc să aștepte următorul eșec al descurajării – iar el este inevitabil, - Washingtonul ar trebui să se gîndească mai concret cum să protejeze țara de pericolele militare care o amenință", - îndeamnă Thompson.