Parcurile din capitală sînt distruse de construcţiile de elită

Foto: zdg.md

Olga MARCENCO

În ultimii ani, Chişinăul se confruntă cu o problemă serioasă. Capitala Moldovei este construită metodic, însă deseori, construcţiile sînt ridicate în zonele de agrement. Cu atît mai mult cu cît există cerere – cumpărătorii tot mai des preferă locuinţe în mediul natural calitativ. În consecinţă, parcurile devin mai mici şi au noi graniţe, din contul noilor complexe locative. Însă limitele parcurilor sînt şterse: construcţiile compacte îşi lasă amprentele sub forma parcărilor extinse, a zonelor verzi bătătorite, infrastructura socială inclusă în interiorul parcurilor. Parcurile publice se transformă într-o anexă a complexelor de elită.

Astfel, parcurile capitalei se reduc în suprafeţe şi capătă noi contururi – din contul noilor complexe locative. Astfel, parcul din sectorul Ciocana de pe str. M. Sadoveanu deja nu se mai vede din cauza caselor cu multe etaje înălţate pe perimetrul lui.

Un alt exemplu este parcul „Valea Trandafirilor”, pe str. Melestium unde densitatea construcţiilor întrece orice imaginaţie – complexul locativ al firmei „Glorinal” a fost construit din clădiri înghesuite una în alta, la marginea parcului. Tot acolo, mai sînt construite alte două complexe imense. În unul – apartamente pentru procurori (8 case înalte), iar al doilea este un complex ultramodern „Panoramic” (două clădiri a cîte 17 etaje).

Toate construcţiile sînt efectuate legal, adică există deciziile consiliului municipal, care a alocat terenul pentru antreprenori. Există şi autorizaţiile respective pentru construcţie.

Însă societatea se interesează dacă aceste construcii înalte nu vor dăuna zonelor verzi, care şi aşa au fost tăiate. Şi cît de chibzuite sînt proiectele constructorilor. Antreprenorii, evident, dau asigurări că ei fac totul conform normativelor, iar populaţia nu înţelege ce noroc are – niciun copac din parc nu va cădea, totul în jur va fi amenajat la cel mai înalt nivel etc.

Societatea civilă, totuşi, este indignată de construcţia noilor locuinţe, fără o infrastructură socială respectivă: unde va fi parcat transportul auto al noilor locatari în condiţiile unor preţuri fabuloase la parcarea auto de sub casă (preţul mediu al unui loc este de 6-7 mii euro), unde se vor plimba şi vor învăţa copiii, or şcolile sînt arhipline, iar grădiniţele sînt departe, ce zone sportive sînt în apropiere, la care instituţii medicale vor fi afiliaţi noiii locatari?

Totodată, de ce nimeni nu face studii privind impactul antropometric asupra parcului şi a fost oare prevăzută o zonă de trecere între zona locativă şi cea de parcare?

Funcţionarii de la Primărie nu văd nimic rău în faptul că anume complexele locative sînt înălţate la marginea parcurilor. „Uitaţi-vă, de exemplu, în Paris, această practică este utilizată, acolo clădirile multietajate practic încercuiesc zonele verzi, pe perimetru, - spune viceprimarul Nistor Grozavu. – Şi aceasta e bine, oamenii vor avea spaţiu pentru plimbări. Or parcurile nu pot fi închise de populaţie, acestea există acolo, unde sînt oameni.

Toate aceste complexe de pe str. Melestiu sînt înălţate cu anumite condiţii de organizare a spaţiului din curţi, în special ce ţine de parcarea maşinilor. În aceste locuri va fi înălţat un gard şi locatarii vor fi nevoiţi să-şi parcheze automobilele în parcarea subterană. De regulă, garajurile subterane nu se bucură de popularitate acolo unde curţile sînt largi. E o tradiţie veche, mentalitatea oamenilor – să parcheze pe gazoane, în curţi. Ne bucură că, spre exemplu, în Ungaria şi România situaţia în acest domeniu este mai proastă decît la noi. La Chişinău, parcările subterane se bucură de succes în zonele cu puţin spaţiu liber”.

Viceprimarul recunoaşte că în această zonă, într-adevăr densitatea construcţiilor este mare, însă pe o suprafaţă aparte, acest lucru nu este straşnic, chiar şi pentru Chişinău, este convins el. „Altă problemă este ce să facem cu preşcolarii. În apropiere nu sînt grădiniţe, dar este o şcoală în care ar putea încăpea toţi doritorii. Însă, pînă cînd vor fi cazaţi oamenii, primăria împreună cu un antreprenor, sper, că vor reuşi să facă un drum în direcţia gării, cu ieşire directă pe Viaduct”.

Între timp, arhitecţii spun că primăria demult trebuie să facă calculele necesare şi să înceapă limitarea densităţii construcţiilor. Dacă cartierele vor fi construite chiar din blocuri cu puţine etaje, cu densitatea populaţiei de 8-9 mii de oameni pe 1 ha, ele oricum nu vor fi confortabile pentru trai. Confortul trebuie reglementat anume prin densitatea locuinţelor şi cu o saturare suplimentară cu infrastructură socială şi de transport. La noi densitatea populaţiei pe 1 ha în unele locuri depăşeşte de cîteva ori indicii „de confort”.

Experţii spun că pentru soluţionarea problemelor, antreprenorii trebuie alungaţi demult la periferie, unde sînt încă suficiente terenuri pentru asemenea proiecte de anvergură. Însă ei vor merge acolo doar în cazul în care oraşul îşi va lua asupra sa asigurarea proiectelor cu infrastructura necesară.

Se primeşte un cerc vicios. Anume de aceea la noi antreprenorii atentează la parcuri şi atrag clienţii cu vederi frumoase de peste geam. Iar cei din urmă nu se gîndesc că parcul de lîngă ei ar putea fi incomod pentru trai – în lipsa unei infrastructuri sociale elementare în apropiere şi prezenţa unui număr mare de vecini, care ar putea transforma zona ecologică curată în una murdară, aglomerată de transportul auto.

De menţionat că pe str. Melestiu procurorii îşi construiesc case sociale. Terenul pentru construcţie cu suprafaţa de circa un hectar a fost alocat de Consiliuil Municipal Procuraturii Generale încă în anul 2007. Preţul de piaţă al acestuia este de aproximativ 30 mil. lei. În 2010, Procuratura generală, a selectat compania de construcţii „Basconslux” pentru înălţarea casei şi s-au înţeles cu agentul economic să vândă peste 250 de apartamente la preţul de 340 de euro pe metro pătrat în schimbul terenului pentru construcţii. Astăzi, în aceste case pentru cumpărătorii simpli un metru pătrat costă 750 de euro.

Din păcate, în capitala moldovenească, deja de mulţi ani, construcţiile se fac hotic, fără vreun plan, fără a ţine cont de normativele urbanistice, fără proiectarea infrastructurii sociale necesare. Din cauza iresponsabilităţii, precum şi a corupţiei în rîndurile funcţionrilor municipali, centrul oraşului deja seamănă cu nişte adunături de cutii multicolore şi de diferite forme, care ştirbesc din peisaj. Însă în ultimul timp, deficitul de terenuri libere îi determină pe funcţionarii municipali să elibereze pentru construcţii terenuri sportive şi de joacă, instituţii preşcolare, zone verzi. Parcurile, care au fost create pe timpurile sovietice şi erau destinate pentru odihna tuturor orăşenilor, se micşorează şi în locul lor sînt construite blocuri locative de elită. Acest fapt nu doar are un impact negativ asupra zonelor verzi, distrug mediul ambiant, cu care se mîndrea odinioară Chişinăul, îi privează pe locuitori de posibilitatea de a se odihni în limita oraşului, precum şi transformă capitala moldovenească într-un orăşel provincial – dar şi constituie o dovadă că autorităţile sînt corupte şi nu sînt pedepsite.