Douăzeci de ani fără mari schimbări

Foto: interakt.md

„La ultima ședință a Comisiei Unificate de Control (CUC) solicitarea insistentă a delegației moldovenești de a include în agenda de lucru problema legată de ultimatumul înaintat de KGB-ul transnistrean cu privire la evacuarea timp de o lună din Bender a tuturor subdiviziunilor poliției, altor structuri de forță și de stat ale Republicii Moldova, inclusiv oficiul teritorial al ÎS „Registru”, nu a fost acceptată. Mai precis, pentru a nu perturba ședința, noi am solicitat amînarea acestei chestiuni pentru ședința următoare. Cu alte cuvinte, problema rămîne deschisă”, a comunicat pentru NOI.md copreședintele CUC, Ion Solonenco.

În opinia interlocutorului, „această cerință a părții transnistrene, la fel ca și recenta introducere a restricțiilor de circulație a reprezentanților Misiunii OSCE pe teritoriul regiunii transnistrene, reprezintă precedente periculoase. „Dacă aceste încălcări directe ale Acordului din 21 iulie 1992 cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului în regiunea transnistreană al Republicii Moldova nu vor fi prevenite, aceasta va însemna, de facto, denunțarea acestui document important, semnat de părți la cel mai înalt nivel”, a amintit Solonenco, subliniind că informația integrală poate fi găsită pe site-ul lor oficial.

La fel de laconici au fost și reprezentanții KGB-ului transnistrean. În declarația publicată pe site-ul instituției respective cerințele ultimative sînt motivate în exclusivitate prin dorința de a atenționa Moldova să nu întreprindă măsuri unilaterale de tensionare și destabilizare a situației în Zona de securitate.

„Scopul principal (al Moldovei – nota red.) este de a discredita și distruge actualul format trilateral al operațiunii de pacificare, în care un rol important îi revine Federației Ruse. În acest sens, fără o coordonare cu CUC, are loc majorarea prezenței structurilor de forță ale Moldovei în orașul transnistrean Bender, care este un raion cu regim sporit de securitate”, se menționează în declarația KGB-ului de la Tiraspol.

Nici mai mult, nici mai puțin.
Urmează lista încălcărilor, printre care se numără și așa ceva: „În anul 2013, în Zona de securitate, în mod unilateral au fost instalate posturi suplimentare ale Republicii Moldova, așa-zisele oficii ale Biroului pentru Migrație și Azil, care dispun de noi posibilități funcționale și competențe mai mari. La aceste posturi, în repetate rînduri au fost create bariere la libera circulație a cetățenilor autoproclamatei RMN și Rusiei la traversarea hotarului moldo-transnistrean”.

Dar stați un pic, domnilor! Instalarea acestor oficii (anume oficii și nu posturi sub formă de oficii) a fost coordonată cu toate părțile procesului de negocieri. Sarcina acestor oficii este de a înregistra circulația (traversarea hotarului) cetățenilor străini și este o procedură absolut benevolă. Cetățenii Transnistriei nu sînt vizați în nicun fel, iar oficiile nu pot impune anumite amenzi sau alte sancțiuni. Despre multiplele cazuri de „restricții la libera circulație a cetățenilor RMN și ai Rusiei” în oficiul central al Biroului pentru Migrație nu se știe nimic. Prezintă interes altceva: cum rămîne cu inconvenientele la traversarea „hotarului” RMN atunci cînd locuitorii Moldovei și ai altor țări sînt obligați să completeze anchete speciale?!

Dar iată și alte spicuiri din lista menționată: „cazuri de reținere și scoatere forțată a cetățenilor RMN de către colaboratorii Inspectoratului de poliție din Bender al R.Moldova fără înștiințarea și coordonarea cu organele de drept ale RMN”. Și lista poate continua...

Nici nu voi încerca să contest posibilitatea unor asemenea cazuri, cu o mică remarcă: există oare fapte concrete cu dovezi concludente privind încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor? Pentru că deseori vreun bătăuș beat din Transnistria declară a doua zi după beție că a fost reținut de poliția moldovenească la Chișinău (sau invers) – a fost reținut din motive politice.
În schimb, în declarațiile delegației moldovenești în CUC sînt prezentate exemple concrete de încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor Moldovei, sub pretexte inventate.

De exemplu, „în privința reprezentanților companiei ”VENAVA GRUP” SRL. Vdovicenco A. și Berchel P., care la 20 decembrie 2013 se deplasau cu automobilul Ford Tranzit (nr. de înregistrare CPX 619), de la ieșirea din satul Chircăiești spre satul Copanca, unde urmau să efectueze lucrări reglementate la obiectivul companiei „Orange Moldova Copanca TIG 680” în legătură cu sărbătorile de iarnă. Persoanele respective au fost reținute de grănicerii transnistreni înarmați cu aplicarea mijloacelor tehnice ”arici”, sub pretextul încălcării așa-zisului hotart de stat. După achitarea amenzii în mărime de 1480 de unități bănești ale regiunii transnistrene, reprezentanții companiei au fost escortați pe teritoriul vămii din Bender, unde unitatea de transport cu echipament special a fost arestată”.

Însă în Zona de securitate apriori nu pot fi niciun fel de hotare.

De menționat că asemenea ultimatumuri partea transnistreană înaintează cu regularitate pe parcursul întregii perioade de existență.

Astfel, la sfîrșitul lunii noiembrie 2013 procuratura Transnistriei a emis un document prin care interzice reprezentanților organelor de drept ale „statelor străine, inclusiv ale Republicii Moldova, să rețină sau să aresteze persoane, să întreprindă acțiuni procesuale și operative pe teritoriul RMN”. Tiraspolul a amenințat cu tragerea la răspundere, în conformitate cu legislația penală din regiune, a reprezentanților organelor de drept care au admis încălcarea legislației Transnistriei.

La solicitarea de a comenta cererea structurilor de forță transnistrene, șeful Inspectoratului General de Poliție a Republicii Moldova, Ion Bodrug, a răspuns laconic: „Noi activăm în conformitate cu acordurile semnate de președinții Rusiei și Moldovei. Subliniez, inclusiv de președintele țării care întreține această regiune. Scopul nostru este lupta cu criminalitatea și menținerea ordinii publice la Bender, care este zonă cu regim sporit de securitate (acest punct este stipulat în Acordul din anul 1992 și prevede prezența a cîte 100 de polițiști de la fiecare parte aflată în conflict – precizarea lui Bodrug). Reprezentanții regiunii transnistrene, în loc să colaboreze cu noi în combaterea criminalității, în permanență se ocupă cu tot felul de provocări. Ei au un singur scop – destabilizarea situației în regiune”.

Stop! Continuarea în același spirit ar însemna să intri în conflict serios cu bunul simț. Aceasta începe să semene cu o competiție a copiilor în nisip sau cu o discuție între doi imbecili în ultimă fază: ești un prost – de la un prost aud. E ceva depășit deja. Autorul acestui articol a activat în calitate de redactor la ziarul raional din Dubăsari în acei ani de foc – 1990-1993. E secolul trecut, însă cu aceleași maniere de a purta o discuție. Este periculos, avînd în vedere experiența anilor trecuți. Și rușine... Dar e posibil altfel ?! Așa, încît mai întîi să fii auzit, iar apoi înțeles unul de altul?!

Dacă e să fim sinceri, nu putem să nu recunoaștem că Moldova sau mai bine zis, actuala conducere de la Chișinău, parcă ar provoca Transnistria, turnînd benzină în focul care așa și nu s-a stins. Nu reacționăm sau reacționăm prea pasiv la unele declarații deloc măgulitoare ale lui Băsescu, alți provocatori din România și național-radicali locali. Lăsăm fără reacție decizia foarte periculoasă a Curții Constituționale privind supremația Declarației de Independență asupra Constituției. În Declarația de Independență Pactul Ribbentrop-Molotov a fost condamnat, tot acolo se spune despre necesitatea depășirii consecințelor acestuia – oare nu poate fi un motiv pentru a pune la îndoială legitimitatea statalității Republicii Moldova?

Presiunile exercitate asupra autorităților din Găgăuzia din cauza dorinței firești de a afla opinia oamenilor despre vectorul de dezvoltare al țării, excluderea Transnistriei din discuțiile privind acordurilor vitale cu UE... Lista poate fi continuată, însă și așa este suficient pentru a oferi dreptul conducerii nerecunoscutei RMN, cum ne place să subliniem, să afirme că Moldova este pe cale să-și piardă independența și să dispară de pe harta lumii ca stat. În privința asta își făceau ei griji acum mai bine de 20 de ani, cînd au proclamat RMN.

Pentru regiunea transnistreană acum orice carte e binevenită, iar noi aproape că le oferim ași după ași. Iată și Taraclia a anunțat că susține Găgăuzia. Iar dacă autoritățile Moldovei vor mai provoca confruntări între cetățeni și organele de forță în ziua referendumului în Găgăuzia, atunci bucuria transnistrenilor nu va avea margine. Și atunci de ce să nu lovești în leul muribund (?) și să nu prezinți un nou ultimatum, fără sens și fără urmări?!

Tare aș vrea să închei cu o propunere către cei care dețin puterea – să fie mai precauți. Dar... e putere oare aceasta?!