Nikolai Starikov: „Dumnezeu şi diavolul s-au schimbat în mod uimitor cu locurile”

Foto: rus.apollo.lv

Irina Astahova

Săptămîna aceasta, în Moldova s-a aflat Nikolai Starikov, politican rus, scriitor, publicist, ideile căruia sînt percepute neunivoc chiar şi în Rusia. El şi-a prezentat publicului de la Chişinău punctul de vedere asupra cauzelor şi efectelor proceselor geopolitice din Ucraina şi Moldova. Nikolai Starikov este un susţinător activ al renaşterii Rusiei puternice, a unor procese integraţioniste mai profunde în cadrul CSI, un apărător al valorilor familiei. Este un critic al sistemului monetar internaţional şi al liberalismului sub toate formele lui. În acest an el a devenit unul dintre fondatorii Partidului „Новое Отечество” (Patria Nouă) şi părintele ideologic al acestuia.

La Chişinău Nikolai Starikov a încercat să explice impulsionarea integrării europene în Ucraina şi Moldova prin eşecul intenţiei Occidentului de a obţine resursele ruseşti prin instaurarea propriei puteri şi prin necesitatea de a identifica noi surse, chiar şi mai sărace ca Rusia. Politicianul rus susţine că în cazul Ucrainei şi Moldovei „comisarii în coifuri prăfuite” schimbă mărgelele ieftine sub forma unor valori dubioase pe resursele reale ale acestor ţări, forţîndu-le să-şi distrugă propriile economii.
În opinia tovarăşului Starikov (el a rugat să fie numit aşa), alternativa este integrarea în Uniunea Vamală. Însă tovarăşul Starikov, concentrîndu-se asupra criticii Occidentului, aşa şi nu i-a prezentat auditoriului de la Chişinău o argumentare şi o explicaţie clară a acestei alternative. La fel ca mulţi alţi politicieni ruşi, el, din păcate, nu înţelege şi se pare că nici nu vrea să înţeleagă situaţia din Moldova, de aceea nu propune căi reale de realizare a ideii sale.

Substituirea noţiunilor

Deci, ce se întîmplă astăzi în Ucraina, se întreabă Starikov. De ce nesemnarea Acordului de asociere cu UE a generat un asemenea val de nemulţumire? Potrivit politicianului rus, evenimentele din ţara vecină constituie o consecinţă a războiului informaţional fără reguli, declanşat de Occident.

„În principiu, situaţia este una şi aceeaşi. Poporul alege puterea. Puterea promovează o politică anunţată. Dacă cineva nu este de acord cu acţiunile conducerii, atunci există un set întreg pentru un protest democratic. Însă noi vedem nesupunere, atacuri asupra miliţienilor. Acesta este un banditism ordinar. Cred că codul penal al oricărui stat tratează atacul asupra oamenilor legii aflaţi în exerciţiul funcţiunii drept o infracţiune ce se pedepseşte penal. Iar dacă miliţianul este rănit, atunci aceasta este o infracţiune gravă.”

Nikolai Starikov consideră că dacă la Paris, în timpul recentelor acţiuni de protest împotriva legii privind legiferarea căsătoriilor homosexuale demonstranţii ar fi ocupat instituţiile de stat, ar fi bătut poliţiştii sau manifestanţii de la Washington ar fi încercat să ia cu asalt Casa Albă, atunci poliţia ar fi deschis focul. „Şi acest fapt ar fi fost justificat din punct de vedre al legislaţiei din Franţa şi SUA. Pentru noi acest lucru este evident. Însă nu ştiu de ce presa occidentală încearcă să impună un alt punct de vedere asupra unor evenimente similare din Ucraina.”

Politicianul rus a adăugat: „Sub ochii noştri are loc o încercare de substituire a noţiunilor. Deoarece dreptul penal este universal în toate ţările: este interzis atacul asupra reprezentanţilor puterii, asupra poliţiştilor, este interzisă opunerea rezistenţei, nu este permisă cauzarea traumelor. În orice cod penal acestea se consideră infracţiuni grave.”

Păcatele de moarte în rolul valorilor

„Cînd se spune că Ucraina, Moldova, Georgia şi alte state se vor integra în Europa, vreau să întreb: despre ce este vorba? Deplasarea în timp şi spaţiu? Nu, desigur. Va avea loc un schimb reciproc avantajos? Nu, din acordurile de asociere reiese că UE nu este datoare nimănui. Ea doar îşi împarte valorile nemateriale, care ne sînt străine”, a remarcat Starikov.

Lista aşa-ziselor valori europene coincide într-un mod straniu cu lista păcatelor de moarte, consideră politicanul rus. „Astăzi, în Europa, Dumnezeu şi diavolul, în mod miraculos, s-au schimbat cu rolurile. Ceea ce anterior se considera un păcat, astăzi devine o anumită virtute, o condiţie obligatorie pentru a fi considerat european. Să luăm Moldova, de exemplu. Partidele aflate astăzi la guvernare vorbesc despre mişcarea ţării spre Europa. În acelaşi timp, Europa obligă conducerea moldovenească să adopte legea care prevede toleranţa faţă de homosexualitate. Aceasta contravine totalmente mentalităţii şi istoriei poporului moldovenesc”, a spus publicistul.

„Dezbină şi domină”

De ce atunci puterea, care și fără asta nu se bucură de o popularitate atît de mare în ţară, adoptă decizii care îi vor reduce şi mai mult ratingul? De ce Europa impune aceste decizii?” se întreabă Nikolai Starikov, tot el răspunzînd: „Pentru că lucrurile importante nu sînt întotdeauna cele materiale. Trebuie să descompună poporul, societatea, familia, potrivit vechiului proverb: „dezbină şi domină”. Dacă vom face abstracţie de preferinţele sau simpatiile ideologice, atunci vom vedea un adevăr nu chiar plăcut. Actuala politică a Occidentului este împărţirea omenirii în unităţi aparte.

Trebuie ca nimeni să nu fie legat de nimic, să nu aparţină poporului, civilizaţiei, familiei, şi chiar unui sex. Omul trebuie să fie un consumator lipsit de preferinţe şi valori tradiţionale. El trebuie să aibă doar o valoare – banii, cu ajutorul cărora cumpără. Această ideologie se observă în toate acţiunile Occidentului. Pentru ce? Doar, de fapt, Occidentul se autodistruge, distruge civilizaţia europeană. Pentru că este vorba de transformarea omenirii într-o masă de consumatori”.

Nikolai Starikov recunoaşte că el vede o anumită construcţie satanistă, în care anumite forţe ce produc bani mondiali, cu ajutorul reprezentanţilor lor – „comisarilor în coifuri prăfuite” – aduc omenirea în pragul dominării asupra minţii şi spiritului unei mase de consumatori-individualişti. Întregul sistem de distrugere a statelor, popoarelor, familiilor, se bazează pe sistemul bancar internaţional, afirmă Nikolai Starikov.

Sfîrşitul „societăţii prospere”?

Care sînt rezultatele activităţii acestui sistem? „În anul 1991 trădătorul Gorbaciov şi echipa lui au distrus URSS. A fost distrus un anumit echilibru în lume. URSS şi SUA cu aliaţii erau două forţe ce se echilibrau reciproc. De aceea, după cel de-al Doilea Război Mondial nu au existat conflicte militare serioase.

Nimicind URSS, Gorbaciov i-a oferit părţii învingătoare (iar Occidentul nu credea singur în posibilitatea unei asemenea trădări şi prostii) posibilitatea de a promova orice politică dorea. Şi acum el nu putea să facă trimitere la PCUS, la Stalin, că comuniştii împiedicau omenirea să meargă spre fericire. Şi toate acestea au dispărut dintr-odată. Şi ce a urmat? Timp de 20 de ani lumea a devenit mai sigură? Am ajuns în Era de Aur a omenirii? Nu, noi vedem războaie, agresiune, instabilitate, schimbarea puterii în multe state, revoluţii portocalii”.

Potrivit lui Nikolai Starikov, toate acestea au legătură cu criza lumii occidentale, exprimată în valoarea datoriei de stat a SUA. „În anul 2000, cînd George Bush era preşedinte, datoria de stat a ţării constituia 1 trilion de dolari. În anul 2008 datoria de stat a SUA a crescut pînă la 10,5 trilioane de dolari. Astăzi, după cinci ani, acesta a ajuns deja la 17 trilioane de dolari. Aceasta înseamnă că lumea din Occident trăieşte pe datorie. Aceasta este valoarea crizei.

„Cum vrea Occidentul să soluţioneze această problemă? Într-un mod straniu – turnînd gaz pe foc. Rezerva Federală a SUA şi Banca Centrală Europeană au redus la maxim dobînzile şi au început să injecteze sume enorme în economia mondială pentru a o menţine pe linia de plutire. Adică se măreşte doza pe care şi-o administrează un narcoman.”

Însă criza din Occident, în opinia politicianului rus, este mascată prin faptul că în rezultatul emisiunii dolarului american se devalorizează toate valutele din lume. „Dacă banii ar fi produşi doar de Rezerva Federală a SUA, iar băncile centrale ale altor state ar promova o politică înţeleaptă și echilibrată, atunci s-ar fi depreciat doar dolarul american. Însă toate băncile centrale, de asemenea, au început să-şi emită valutele şi să le arunce în economia mondială. De aceea, nu dolarul s-a devalorizat, dar toţi banii faţă de activele materiale.”

Conducătorii Europei văd această criză și înţeleg că societatea prosperă care era o vitrină pentru Europa de Est a renunţat prea uşor la idealurile sale, la istoria sa, la state, la rolul său geopolitic. O asemenea societate nu poate exista, deoarece nu are suficienţi bani, consideră Nikolai Starikov.

Occidentul alege a doua cale

„În ultimii ani, în Europa creşte vîrsta de pensionare. În Marea Britanie a fost propusă o vîrstă de pensionare de 70 de ani. Şi alte state merg în aceeaşi direcţie. Aceasta se întîmplă nu de viaţă bună, ci pentru că este imposibil asigurarea aceluiaşi nivel de pensii unui număr mare de pensionari, în timp ce numărul angajaţilor scade. În viitor, acest sistem va întîmpina tot mai multe constrîngeri şi greutăţi. Există două soluţii: în primul rînd, reducerea bruscă a nivelului de trai în Occident – prin anularea programelor sociale şi creşterea şomajului. Cea de-a doua cale este mai plăcută: identificarea resurselor suplimentare şi injectarea lor în propria economie”.

Dar poate oare Occidentul să renunţe la nivelul înalt de trai? Nu, consideră Nikolai Starikov. Atunci rămîne a doua cale. El aminteşte că în Occident, în anii 70-80 se începea o criză sistemică similară cu cea din prezent. Însă Occidentul a supravieţuit datorită trădării lui Gorbaciov. Toate resursele sistemului socialist, ale Europei de Est au fost pompate în schimbul dolarilor de hîrtie, ce nu costă nimic”.

De ce acum?

Astăzi, Occidentul vrea să repete acelaşi scenariu. Scopul principal al Europei şi SUA pînă nu demult a fost prăbuşirea statalităţii ruse. Rusia este o ţară mare, are multe resurse. „Trebuiau puşi la putere acei oameni, care vor ceda iarăşi resursele ruseşti Occidentului şi îi vor permite acestui Titanic să mai plutească încă 20 de ani”. De aceea, acum cîţiva ani nimeni nu se grăbea să semneze acorduri nici cu Moldova, nici cu Ucraina, deşi, de exemplu, autorităţile ucrainene prooccidentale erau gata de schimbări, însă atunci Occidentul nu avea nevoie de acest lucru, susţine politicianul rus.

Pe fundalul resurselor ruseşti, cele ale Moldovei şi Ucrainei sînt mai puţin interesante. Însă, după ce a pierdut lupta pentru puterea în Moscova, Occidentul a revenit la un nivel mai scăzut. Şi a început faza activă a integrării europene. Însă cînd Ucraina, în cele din urmă, a refuzat să semneze Acordul de asociere cu UE, a fost întreprinsă tentativa presiunii asupra puterii.

„Vedem un comportament absolut nediplomatic al diplomaţilor europeni, care merg în coloane, la mitinguri, fapt ce constituie o încălcare a Convenţiei de la Viena, potrivit căreia diplomaţii trebuie să se afle în afara evenimentelor politice. Însă ei nici nu ascund că participă deschis la tentativa de debarcare a puterii într-un stat străin”.

În ce scop? Pentru a obţine resursele necesare. Ce poate oferi Occidentul în schimb? Nimic. Dacă ne uităm în acordurile cu UE, acolo nu există promisiuni privind calitatea de membru. Doar o aprobare: voi aţi preluat valorile noastre, le-aţi permis sodomiţilor să iasă în stradă, deci sînteţi bravo. Însă apoi începe componenta economică a acestor acorduri. Şi ea, de asemenea, este elaborată exclusiv în favoarea unei părţi”.

„Se deschid pieţe, se introduc standarde occidentale, se anulează taxe vamale. Aceasta înseamnă că mărfurile europene ne vor invada. Iar produsele moldoveneşti şi ucrainene nu numai nu vor putea concura cu cele occidentale, dar nici ele nu vor mai putea fi vîndute pe teritoriile propriilor state, deoarece nu vor corespunde standardelor înalte care vor trebui implementate, conform condiţiilor acordurilor”.

Pentru a corespunde, trebuie adoptat un nou regulament tehnic. Iar aceasta înseamnă bani. Problema este de unde să-i luăm. „Îmi vine greu să numesc un preţ al implementării acestor regulamente în Moldova, însă pentru Ucraina savanţii au calculat – circa 20 de miliarde de euro. În realitate, semnarea acestui acord va duce la lichidarea industriei naţionale. Iar în schimb – vorbe goale. Acorduri similare cu UE, pe timpuri, au fost semnate de Cile, Algeria, Turcia, Tunisia şi alte ţări. Ce au primit drept rezultat? Au devenit fericiţi? Aceste ţări au intrat în Europa? Nu. Problema este că Occidentul vrea nu să dea, ci să ia. Restul – este un paravan de fum pentru a masca scoaterea resurselor.”

De ce Rusia s-a pronunţat împotriva menţinerii actualelor relaţii cu Ucraina, în cazul în care ea ar fi semnat acordurile cu UE? Pentru că economiile acestor două ţări sînt legate, spune Nikolai Starikov. „Dacă Ucraina intră în zona de liber schimb cu UE, atunci piaţa ucraineană va fi invadată de mărfuri europene. Şi Rusia va trebui să introducă taxe de salvgardare, pentru ca aceste produse să nu intre liber pe piaţa ei. Eu am auzit că în Moldova, în locul roşiilor moldoveneşti se vînd cele din Turcia, iar în Ucraina se vinde slănină din Polonia. Occidentul întotdeauna a furat pe cineva. Colonizatorii nu pot altfel decît să ia cu forţa sau prin înşelăciune. Ce înseamnă înşelăciune: cînd pe niște mărgele se oferă resurse reale. Astăzi mărgelele sînt cuvintele frumoase despre libertate, egalitate, valori noi. Condiţiile care sînt oferite în schimb sînt foarte dure, chiar crude. Şi ceea ce se întîmplă acum în Ucraina – demonstraţiile în masă, la care participanţii cer distrugerea urgentă a economiei – constituie o realizare perfectă a tehnologiilor politice occidentale. Însă, din punct de vedere raţional, aceasta este linia de finiş”, susţine Nikolai Starikov.