Comuniştii vor merge la ”şefii acestei puteri”

Foto: publika.md

Xenia Florea

Acţiunile de protest ale PCRM se mută din faţa clădirii guvernului şi a reşedinţei preşedintelui la sediul Delegaţiei UE în Moldova. Precum a declarat zilele acestea Vladimir Voronin în cadrul unei conferinţe de presă, „pe 23 noiembrie, poporul moldovenesc s-a convins definitiv că nu are nici preşedinte, nici premier, şi că puterea actuală nu este altceva decît un grup de manageri angajaţi de Bruxelles şi Washington”. Aşa că este inutil „să apelezi la Leancă, Timofti şi alţi mercenari”, deoarece ei „nu răspund de nimic”. De aceea, acum opoziţia va purta discuţii cu „şefii acestei puteri”.

Aceasta este o lovitură morală dură din partea PCRM. E una să stai sătul şi să te uiţi dintr-o parte cum puterea şi opoziţia se împung în centrul Chişinăului, măsurîndu-şi puterile şi numărul participanţilor la mitingurile „pro” şi „contra”, și alta e să simţi „complicitatea” la aceste „răfuieli” politice. Şi încă în rol negativ, mergînd la serviciu printre cordoanele de poliţişti şi ascultînd ore în şir discursurile înflăcărate ale revoluţionarilor moldoveni şi bătăile ritmice ale comsomoliştilor.

PCRM, schimbînd puţin accentele protestelor, arată acum cu degetul spre o nouă „victimă”, care se face vinovată de aproape toate necazurile Moldovei. Vladimir Voronin a anunţat luni că această putere este susţinută de Bruxelles şi Washington. Deci, doar ei pot să înlăture această guvernare.

„Cerem de la structurile europene (atît de la cele care se află la Chişinău, cît şi de la cele de la Bruxelles) să ordone imediat guvernului de la Chişinău să demisioneze, să termine violenţa politică împotriva Moldovei şi să-i ofere poporului moldovenesc posibilitatea de a-şi exprima voinţa, în mod liber şi democratic. Cerem de la structurile europene să le ordone lui Filat şi Lupu să-şi ia formaţiunile politice şi să adopte o decizie politică privind alegerile parlamentare anticipate”, se arată în declaraţia Partidului Comuniştilor. Delegaţia Uniunii Europene în Moldova are motive de a-şi face griji.

Mişcarea anti-Vilnius se pare că a fost pusă pe bandă rulantă. Această tactică a opoziţiei este, în multe privinţe, justificată. Peste o lună, euforia din jurul Summitului Parteneriatului Estic, de la Vilnius, va trece, iar autorităţile vor fi nevoite să prezinte poporului ceva concret, în afara declaraţiilor „noi am făcut asta – am parafat acordurile la Vilnius”.

Însă, potrivit comuniştilor, autorităţile nu vor avea ce să prezinte.

Parafarea acordurilor la Vilnius reprezintă o etapă intermediară, un acord de intenţii, după care va urma o etapă de lucru. Recent comisarul european Ştefan Fule a organizat o videoconferinţă pentru ziariştii din Moldova şi Georgia, în cadrul căreia le-a povestit detaliat ce va fi după Vilnius. Iar după Vilnius, a spus el, va urma un nou pachet de cerinţe din partea Uniunii Europene. Republica Moldova şi Georgia vor trebui să reformeze cele mai importante domenii. Implementarea reformelor, potrivit lui Fule, va fi reglementată de „versiunea îmbunătăţită a planului de acţiuni” – Agenda de asociere, unde vor fi incluse măsuri concrete pentru fiecare ţară.

Ce fel de măsuri sînt acestea, putem doar să ghicim. Totodată, majoritatea moldovenilor, amintindu-şi de principialitatea „europenilor” manifestată faţă de drepturile unor minorităţi sexuale (care în Moldova și așa nu sînt încălcate de nimeni), au o atitudine foarte rezervată faţă de „noile măsuri”.

Astfel că foarte curînd alegătorii moldoveni vor înţelege că iarăşi au fost duşi de nas. Cu atît mai mult cu cît, după cum se dovedește, există o altă cale, mai scurtă şi mai comodă, către libertăţile europene mult rîvnite. De exemplu, se presupune că la summitul de la Vilnius, pe 28-29 noiembrie, Azerbaidjanul şi Uniunea Europeană vor semna acordul privind facilitarea regimului de vize, fără regimul de asociere cu UE: Bacu, la fel ca şi Kievul, a considerat că asocierea nu este convenabilă nici economic, nici politic.

Moldova, dimpotrivă, va obţine un regim liberalizat de vize (el se referă doar la regimul vizelor de scurtă durată, în baza cărora moldovenii vor putea călători în Europa timp de 90 de zile pe parcursul a 6 luni) doar după semnarea acordului de asociere şi a celui de liber schimb cu UE. Termenul preconizat – noiembrie 2014. Dar şi acesta nu e bătut în cuie – acum o lună, în cadrul unei conferinţe de presă la Chişinău, directorul general pentru afaceri interne a Comisiei Europene, Stefano Manservisi, a declarat că Moldova va obţine liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană doar atunci cînd va eradica corupţia şi-şi va perfecţiona sistemul judiciar. În situaţia actuală din Moldova această condiţie este practic imposibil de îndeplinit.

În afara Azerbaidjanului, o liberalizare „necondiţionată” a regimului de vize, în timpul apropiat, va putea obţine şi Rusia. În urmă cu două săptămîni, în cadrul unui summit european la Bruxelles şeful departamentului pentru relaţii cu ţările din Europa de Est, Caucazul de Sud şi Asia Centrală al Directoratului general al UE pentru relaţii externe, Gunnar Vigand, a declarat că ”foarte curînd” Rusia şi UE ar putea să convină asupra unui acord de liberalizare a regimului de vize. „Noi lucrăm foarte activ în scopul creării condiţiilor pentru călătoriile fără vize. Avem un proces coordonat în această direcţie, care se numeşte ”paşi comuni spre călătoriile fără vize”. Noi lucrăm pentru a crea condiţii ce ne vor permite să adoptăm decizia privind iniţierea negocierilor de anulare a vizelor”, a declarat Vigand.

Cînd toţi în jur primesc regimul simplificat de vize fără condiţii, pentru Chişinău deja va fi problematic să prezinte obţinerea regimului liberalizat cu UE drept o realizare majoră şi un bonus din partea UE pentru purtate bună şi implementarea necondiţionată a tuturor cerinţelor şi condiţiilor. Cu atît mai mult cu cît poftele partenerilor europeni cresc continuu. E clar că PCRM va exploata activ toate aceste fapte în cadrul protestelor.

Aşa că mitingul din 23 noiembrie poate fi considerat drept o repetiţie generală şi începutul noului act al protestelor, numit de comunişti ”forțarea autorităţilor să demisioneze”. Sîmbăta trecută PCRM şi-a testat puterile şi chiar şi-a „supraîmplinit planul”. În cadrul Plenarei VII al CC (ce a avut loc pe 16 noiembrie) a fost stabilită ”cota minimă” de participare a cetăţenilor la Marşul spre Chişinău – 4% din numărul alegătorilor ce au votat pentru PCRM la ultimele alegeri parlamentare. Dacă ţinem cont de faptul că la alegerile din 28 noiembrie 2010 Partidul Comuniştilor a obţinut 677 de mii 069 de voturi valabile, atunci numărul minim al participanţilor la mitingul din 23 noiembrie ar fi trebuit să constituie 27-30 mii de oameni.

Sîmbăta trecută, în centrul Chişinăului s-au adunat 50-60 de mii (MAI a anunţat un număr de 7-8 mii). Acest fapt poate fi considerat un mare succes al opoziţiei, care a reuşit să mobilizeze un număr atît de mare de oameni, în pofida resursei administrative modeste, a piedicilor din partea autorităţilor şi lipsei susţinerii informaţionale.

PCRM a îndeplinit şi o altă sarcină trasată. Prin această acţiune masivă ea a redus aproape la zero, eforturile autorităţilor în ce privește organizarea şi desfăşurarea mitingului din 3 noiembrie, care ar fi trebuit să demonstreze întregii lumi că nu numai politicienii din Coaliţia de Guvernare Pro-Europeană, dar şi majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova susţin integrarea europeană. Aşa că PCRM a reuşit să eclipseze mitingul autorităţilor în ajunul summitului de la Vilnius.

Acum pe ordinea de zi stă întrebarea ”ce va fi mai departe?” Cît se poate de organizat pichetări, mitinguri şi marşuri pentru a cere demisia regimului? Ce fel de revoluţie este aceasta fără acţiuni revoluţionare? Însă PCRM nu se grăbeşte să repete evenimentele din 7 aprilie 2009. Potrivit comuniştilor, acţiunile radicale vor face doar jocul coaliţiei de guvernare. Deoarece vor conduce imediat la consolidarea flancului drept şi la ”mobilizarea tuturor susţinătorilor coaliţiei, mulţi dintre care astăzi sînt decepţionaţi şi demoralizaţi din cauza eşecurilor coaliţiei”.

PCRM a decis să adopte tactica istovirii. Or, autorităţile însele îi oferă opoziţiei un şir de motive pentru a-şi ştirbi imaginea pe parcursul anului ce a mai rămas pînă la alegeri. Iar Summitul Parteneriatului Estic este una dintre ele. E interesant, va decide oare Chişinăul să facă public Acordul de asociere cu UE imediat după parafarea la Vilnius, aşa cum promite premierul Iurie Leancă?

Kievul a decis să publice varianta sa de acord abia după un an şi jumătate după parafare, după declanşarea unui scandal, iar opinia publică şi autorităţile ucrainene, estimînd toate cheltuielile, au preferat să amîne pe o perioadă nedeterminată semnarea Acordului de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană. Deoarece în 2015 ei au alegeri prezidenţiale. Iar autorităţile moldovene au în 2014 alegeri parlamentare.