„Economie verde” de nouă miliarde

Foto: adevarul.ro

Olga Moraru

Ministerul Mediului din Moldova a elaborat o nouă concepţie a politicii de stat în domeniul ecologiei pentru următorii 10 ani. Ministrul Mediului, Gheorghe Şalaru, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că „a venit timpul să soluţionăm cardinal problema legislaţiei privind protecţia mediului, să sporim controlul şi responsabilitatea. Ministerul trebuie să-şi schimbe radical activitatea şi să ocupe o poziţie principială”. Costul de punere în aplicare a strategiei atinge 8,6 mld. lei. Elaborarea strategiei este o condiţie pentru semnarea de către Moldova a Acordului de asociere cu UE. După încheierea dezbaterilor publice, care au fost iniţiate săptămîna aceasta, documentul va fi prezentat spre aprobare Guvernului, apoi Parlamentului.

Gheorghe Şalaru spune că „ministerul are două scopuri principale: gestionarea eficientă în baza standardelor europene şi dezvoltarea economiei „verzi” în ţara noastră. Se preconizează crearea instituţiilor noi în fiecare raion (direcţia mediului în primării), precum şi Agenţiei Mediului, care va fi responsabilă de realizarea politicilor în acest domeniu, elaborarea legislaţiei şi regulamentelor, precum şi de licenţierea activităţilor de protecţie a mediului. Inspectoratul Ecologic de Stat va avea doar funcţii de control. De asemenea, se propune ca Agenţia „Moldsilva” să treacă în subordinea Ministerului Mediului. Ministrul a explicat că aceasta îndeplineşte acum funcţii de control şi nu este în stare să elaboreze şi să implementeze politici în domeniul plantaţiilor verzi.

Priorităţi neecologice: asigurarea cu apă, canalizare şi prelucrarea deşeurilor

Straniu, dar la Ministerul Ecologiei mai mult se vorbeşte nu despre protecţia mediului, ci despre proiecte, de care, după idee, ar trebui să se ocupe Ministerul Dezvoltării Teritoriului. În special, este vorba despre crearea unui sistem integrat de gestionare a resurselor acvatice, precum şi gestionarea substanţelor chimice şi a deşeurilor. În prezent, 50% din populaţia Moldovei nu are acces permanent la apă, iar dintre acestea, 90% sînt din localităţi rurale.

Guvernul investeşte anual aproximativ 500-600 milioane de lei pentru asigurarea cu apă şi canalizare, însă pentru ameliorarea situaţiei este nevoie de cel puţin un miliard de lei. Proiectele vor fi abordate în mod diferit, deoarece în ţara noastră sînt localităţi unde este mai oportună construcţia fîntînilor în locul apeductelor şi a mini-instalaţiilor de purificare a apei.

Potrivit lui Gheorghe Şalaru, în perioada 2002-2009 au fost finanţate aproximativ 100 de proiecte de construcţie a apeductelor şi canalizaţiei, în valoare totală de 96 milioane de lei, alocate din Fondul Ecologic Național. În perioada 2010-2013, au fost implementate 300 de proiecte. Investiţiile au ajuns la 467 mil. lei. Potrivit estimărilor funcţionarilor, pentru ca fiecare locuitor să aibă acces la apă şi canalizare, este nevoie de 200 de euro pe cap de locuitor. Însă potrivit unor studii europene, sînt necesare investiţii de 400 de euro pe cap de locuitor.

În ceea ce priveşte deşeurile, pînă la finele anului 2023, se preconizează construcţia a opt poligoane pentru depozitarea deşeurilor menajere solide şi a două întreprinderi de distrugere a acestora. Toate rampele ilegale şi gunoiştele mici vor fi lichidate. Un accent aparte va fi pus pe colectarea separată a deşeurilor - proces ce va uşura utilizarea secundară şi prelucrarea lor. În legătură cu aceasta, ministerul promite să sporească nivelul culturii ecologice şi al pregătirii profesionale a cadrelor.

Anual, în Moldova se adună circa 800 de mii de tone de deşeuri. Pînă acum, localităţile nu făceau faţă situaţiei, din cauza lipsei mijloacelor financiare şi a mentalităţii. Acum, ministerul nu propune nimic nou şi continuă să insiste că, potrivit legii, autorităţile locale trebuie să organizeze servicii de evacuare a deşeurilor la sate. De aceea, nu trebuie să sperăm la o îmbunătăţire a situaţiei în viitorul apropiat, susţin experţii.

„Pentru un management eficient al deşeurilor avem nevoie de circa 240 mil. euro”, susţine Gheorghe Şalaru. ”Totodată, în Moldova au mai rămas depozite de pesticide de pe timpurile sovietice, care poluează mediul. Datorită susţinerii financiare şi ajutorului din partea UE, în special a Cehiei şi Poloniei, Moldova s-a debarasat deja de sute de mii de tone de pesticide”.

De asemenea, ministerul abordează problema colectării separate a deşeurilor menajere şi a celor medicale. Este o sarcină foarte dificilă, atît din punct de vedere al organizării procesului, cît şi al legislaţiei. Depozitarea deşeurilor menajere pe sol poluează apele subterane. Totodată, platformele existente pentru deşeuri nu sînt utilizate conform regulilor. Ele nu sînt acoperite cu materiale speciale pentru evitarea incendiilor şi răspîndirii mirosurilor neplăcute; lipseşte controlul asupra deşeurilor evacuate. Iar colectarea şi procesarea informaţiei privind tipul şi volumul deşeurilor încă mai sînt efectuate conform standardelor sovietice.
În ceea ce priveşte deşeurile medicinale, 10-25% dintre acestea sînt periculoase şi necesită o prelucrare specială. În lipsa cuptoarelor specializate, acestea se acumulează pe platforme împreună cu gunoiul menajer sau se depozitează în instituţiile medicale.

Strategia separat, protecţia mediului – separat

Astfel, iarăşi ni se promit nişte măsuri, care potrivit ministrului, „vor conduce la dezvoltarea durabilă a ţării, integrarea europeană şi aplicarea principiilor economiei verzi. Cetăţenilor li se va garanta un mediu sănătos, care se va afla în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social”. Însă toate acestea pentru bani, separat.

Preşedintele Organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova, Vladimir Garaba, spune că strategia mai are nevoie de unele ajustări. „Ea poate fi comprimată şi se poate de adăugat încă un capitol, ce va conţine indicii de performanţă atinşi în cadrul implementării acestei strategii în domeniul poluării atmosferei, solului, apelor etc.

Acum nu este clar, în baza căror tendinţe de schimbare a mediului a fost elaborat documentul prezentat de minister. Noi nu am văzut acolo prognoze, deşi toate organizaţiile ecologice din Moldova au ceva de spus în această privinţă.

Sînt întrebări la unele capitole. De exemplu, referitor la resursele acvatice. În opinia mea, a fost prezentată o versiune neprelucrată. În special, în Moldova, în ultimul timp, există o mare problemă privind utilizarea fîntînilor arteziene. Ele sînt exlpoatate excesiv – cu apă pură sînt irigate terenurile agricole, sînt săpate fără autorizaţii. Trebuie ceva de făcut cu aceasta. Însă în strategie nu se spune nimic, la fel nu se spune nimic nici despre problema secării rîurilor mici.

Același lucru e valabil și la ceea ce se referă la calitatea aerului atmosferic. Nu este menţionat deloc faptul că trebuie soluţionată problema dezvoltării transporturilor (de interzis importul maşinilor vechi), sporirea calităţii carburanţilor, introducerea unor tipuri de carburanţi ecologic puri şi standardelor Euro 2, 3, 4. În strategie aceste probleme nu sînt evidenţiate. Oare ele nu există?”.

Alţi ecologişti spun că deja nu mai atrag atenţia la documentele strategice ale ministerului. Potrivit preşedintelui organizaţiei ecologiste „Eco-Tiras”, Ilia Trombiţki, toate strategiile elaborate de guvern în domeniul ecologiei „nu sînt documente obligatorii pentru executare. Am avut atîtea strategii că nici nu poţi să te lămureşti în toate. Un lucru însă pot spune – foarte corect că ministerul intenţionează să adune toate resursele sub aripa sa. Însă, mai departe, realizarea acestei strategii va depinde de oamenii concreţi, ce se vor afla la putere”.

În prezent, domeniul protecţiei mediului este reglementat de circa 35 de acte legislative şi peste 50 de hotărîri de guvern. Printre ultimele documente „mari” ecologiştii evidenţiază documentul strategic adoptat în anul 2007 – Programul naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru 2007-2015, care a rămas pe hîrtie. Dar el include mai multe scopuri, ce au fost menţionate şi în noul proiect.

Este programul de producere a energiei din resurse regenerabile, elaborarea programului de monitorizare a resurselor biologice; modernizarea sistemului naţional de monitorizare a calităţii aerului atmosferic; implementarea bazei de date ale obiectelor industriale cu risc sporit pentru mediu şi perfecţionarea sistemului de avertizare în cazul avariilor industriale; construcţia şi amenajarea poligoanelor pentru deşeuri în localităţile din municipiu; introducerea colectării separate a deşeurilor; modernizarea staţiilor de epurare a apelor reziduale din Chişinău; perfecţionarea tehnologiei de prelucrare şi sporirii inofensive a fertilităţii solurilor, metodelor de utilizare a terenurilor agricole; desfăşurarea cercetărilor în domeniul analizei trecerii la sistemul agriculturii ecologice etc.

În acelaşi 2007, de exemplu, a fost adoptată Strategia Naţională de Dezvoltare a Moldovei pentru 2008-2011. Ea conţine un capitol dedicat asigurării stabilităţii mediului. Autorităţile au promis să extindă suprafeţele împădurite de la 10% în anul 2002 pînă la 12% în anul 2010 şi pînă la 13% în anul 2015. Să extindă cotele teritoriilor aflate sub ocrotirea statului pentru păstrarea diversităţii biologice de la 2% în anul 2002 pînă la 4,7% în anul 2010 şi pînă la 4,7% în 2015. Să sporească accesul populaţiei la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la 59% în 2010 şi pînă la 65% în 2015. Să reducă de două ori numărul de persoane, ce nu au acces la canalizare de la 31% în 2002 pînă la 50% în 2010 şi pînă la 65% în 2015. Toate acestea au rămas doar pe hîrtie.

Ecologiştii spun că donatorii străini finanţează proiecte scumpe în domeniul ecologiei, dar mediul din Moldova rămîne în stare deplorabilă. Apa potabilă este poluată în proporţie de 90%. Deşeurile acumulate nu se prelucrează, pădurile se taie. De aceea, pentru obţinerea unor rezultate pozitive, ministerul, în primul rînd, trebuie să înăsprească controlul asupra mijloacelor Fondului Ecologic Naţional şi sancţiunile pentru poluarea mediului.

„Actualele mecanisme economice de utilizare a mediului şi sancţiunile pentru poluarea mediului deseori nu funcţionează – ele sînt ignorate. Vreau să întreb: Cine e stăpîn în casa noastră – braconierii, cei care taie pădurea, constructorii sau totuşi poporul şi statul? În strategie noi nu vedem propuneri în această direcţie”.