Multe dintre filmele cu James Bond (25 la număr, cu cel care urmează), sînt bazate pe cărţile lui Ian Fleming, care a creat personajul în 12 romane pe care le-a scris între 1952 şi 1964, două dintre acestea fiind publicate post-mortem.
Ceea ce foarte puţini ştiu este că Flemming nu intenţiona să creeze un erou, ci şi să omagieze Imperiul Britanic în declin.
Matthew Parker, autorul cărţii Goldeneye: Where Bond Was Born, a precizat că „James Bond a reprezentat cu adevărat istoria britanică. Ilustrează puterea britanică în toate colţurile lumii”, scrie History.
РЕКЛАМА
inRead invented by Teads
În 1946, Fleming şi-a construit casa, pe care a numit-o Goldeneye, în Jamaica, care pe atunci era colonie britanică. Acesta era un loc pe care scriitorul îl iubea, deoarece îi amintea de zilele de glorie ale imperiului. În acea perioadă, „Fleming era tratat cu consideraţie şi respect, pe care el, ca britanic, considera că le merită”, susţine Parker.
În timpul scrierii primului roman cu James Bond, Casino Royale, în 1952, Fleming putea vedea schimbările care se petreceau în Jamaica pe măsură ce puterea britanică se prăbuşea, iar, desigur, acesta nu era încîntat. „Nu îi plăcea faptul că negrii aveau drept de vot, formau partide politice şi că cereau mai mult respect”, precizează Parker.
Puterea globală a Marii Britanii era un motiv recurent în cărţile lui Fleming, menţionînd de nenumărate ori cum britanicii au devenit leneşi şi critica americanii că sînt obsedaţi de bani.
Există şi o paralelă interesantă între Agentul 007 şi Imperiul Britanic. Pe măsură ce imperiul intra în declin, şi Bond făcea acelaşi lucru. În ultimele romane, acesta se schimbase, din spionul viclean de la început devenise obosit şi cu patima băuturii. Într-o scenă memorabilă, Tanaka, capul serviciului secret japonez, îl ironizează: „nu numai că ai pierdut un mare imperiu, dar pari aproape nerăbdător să îl dai cu ambele mîini”. Bond nu a avut energia de a se contrazice.
Adăuga comentariu