Constantin Racoviță a fost fiul lui Mihai Racoviță, iar tronul l-a cîștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său. A promovat o politică fiscală excesivă, introducînd dări mari și a promovat în dregătoriile înalte greci, aduși de la Costantinopol. Acest lucru a nemulțumit boierii moldoveni, care părăsesc țara cu familii cu tot. Potrivit Cronicii Ghiculeștilor, au fugit peste cincizeci de boieri mari și mici, cu fii, gineri și alte rude. După o domnie de trei ani și zece luni otomanii îl numesc pe Constantin Racoviță domn în Muntenia, iar pe tronul Moldovei vine Matei Ghica.
A doua domnie a lui Constantin Racoviță în Moldova începe în anul 1756. A început construcția mănăstirii Sf.Spiridon din Iași. În acea perioadă Mănăstirea Putna se afla într-o stare de decădere. Pentru renovarea ei Mitropolitul Iacov Putneanul a solicitat ajutorul domnitorului Constantin Racoviţă, cu care el avea relaţii de colaborare privilegiate. Domnul a răspuns afirmativ, acordînd mănăstirii ajutor financiar consistent pentru refacerea incintei fortificate, numeroase înlesniri economice şi danii din proprietatea domnească. Constantin Racoviţă a acordat mănăstirii Putna avantaje economice şi danii exclusiv în timpul celei de-a doua domnii şi cu precădere în lunile de început a domniei: aprilie, mai şi iunie. În hrisovul solemn din 15 iunie 1756, prin care el confirma toate privilegiile acordate Putnei în lunile amintite, se face precizarea că în acest fel dorea să restabilească toate privilegiile date acesteia de Ştefan cel Mare. În semn de gratitudine, obştea de la Putna şi mitropolitul Iacov au aşezat în 1757 stema lui Constantin Racoviţă pe faţada vestică a turnului de la intrare, proaspăt reparat, turn pe care se găseşte, dar pe partea opusă, pisania ctitorului mănăstirii, Ştefan cel Mare.
Constantin Racoviță a avut și două domnii în Valahia, încetînd din viață la București în 1764, din cauza unui ospăț prea îmbelșugat.
Adăuga comentariu