Carențele și dificultățile din sistemul învățămîntului

A fost publicată hotărîrea Curții de Conturi cu privire la Raportul auditului privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate spre modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor din cadrul sistemului educaţional.

Curtea de Conturi menționează multiple carențe și dificultăți, care afectează implementarea eficientă a dezideratelor ce derivă din documentul de politici și a măsurilor de reforme în domeniu.

Principalele concluzii ale Curții de Conturi

Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”, în absenţa spiritului de coerenţă în realizarea obiectivelor, nu este susţinută de un plan de acţiuni pentru implementarea de rigoare, fapt care creează involuntar impedimente ce ţin de monitorizarea şi evaluarea rezultatelor/progreselor. Anume din aceste considerente auditul a constatat monitorizarea deficitară de către Ministerul Educaţiei a implementării documentului de politici, în special în cazul cînd sînt implicate mai multe autorităţi responsabile de diferite procese aferente Strategiei.

Definirea planurilor de pregătire a cadrelor de specialitate (comanda de stat) nu este bazată pe criterii concrete prestabilite şi aprobate de Guvern, atestîndu-se şi lipsa unor prognoze estimative elaborate pe termen mediu de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Totodată, în condiţiile neaprobării metodologiei de calculare a taxelor de studii în învăţămîntul superior, statul finanţează comanda de stat în lipsa unei formule transparente şi a unor indicatori de performanţă ai instituţiilor de învăţămînt superior de stat. Acest fapt nu garantează statului respectarea principiilor, regulilor şi responsabilităţilor bugetar-fiscale la distribuirea mijloacelor bugetare în acest scop. Mai mult, depăşirea termenelor stabilite privind acreditarea instituţională şi a majorităţii programelor de studii ale instituţiilor de învăţămînt superior de stat poate afecta credibilitatea şi calitatea serviciilor educaţionale prestate.

De asemenea, se atestă o vulnerabilitate a instituţiilor statului în materie de valorificare a resurselor investite în formarea cadrelor de profil conform comenzii de stat, situaţie determinată inclusiv de lipsa unui mecanism de repartizare a specialiştilor pregătiţi în majoritatea domeniilor. În aceste circumstanţe, pregătirea universitară a specialiştilor din contul bugetului de stat rămîne a fi fără finalitate economică şi impact cuantificabil, astfel încît doar 1 din 19 absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior de stat din subordinea Ministerului Educaţiei sînt repartizaţi în cîmpul muncii conform necesităţilor statului.

Referitor la reforma în învăţămîntul superior de stat, Curtea de Conturi consemnează nedefinitivarea unor aspecte ale procesului de trecere la autonomie financiară a instituţiilor de învăţămînt superior de stat, fapt ce condiţionează mai multe neconformităţi în gestionarea bunurilor publice. Astfel, Ministerul Educaţiei şi instituţiile de învăţămînt superior de stat nu au întreprins acţiunile de rigoare privind evaluarea/reevaluarea tuturor bunurilor imobile, înregistrarea capitalului social, precum şi a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobile în valoare de circa 98,5 mil. lei, ceea ce în mod evident expune riscului integritatea patrimoniului public.

Prevederile Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020” stabilesc că resursele umane constituie factorul-cheie al oricărui sistem performant de educaţie, respectiv, de abilităţile acestora depind reuşitele sau nereuşitele măsurilor de reformă. În pofida acestui fapt, actualmente, sistemul educaţional din Republica Moldova se confruntă cu un deficit acut de cadre didactice. Această situaţie este condiţionată de: lipsa unei planificări pe termen lung a necesarului de personal didactic, imposibilitatea asigurării unei norme didactice depline de către unele instituţii de învăţămînt, salariul neatractiv în sectorul educaţiei, infrastructura deficitară din mediul rural comparativ cu cel urban. Mai mult, instrumentele guvernamentale privind atragerea şi menţinerea în sistem a cadrelor didactice tinere nu produc efectul scontat. În aceste circumstanţe, sub 50 la sută dintre tinerii specialişti repartizaţi se angajează în cîmpul muncii, iar pentru unele discipline de studiu se înregistrează o criză continuă de specialişti.

Curtea de Conturi cere ca:

Ministerul Educaţiei să stabilească o agendă de măsuri şi acţiuni pentru consolidarea capacităţilor instituţionale, astfel încît să asigure implementarea adecvată a documentelor de politici în domeniul educaţiei.
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei să elaboreze prognoze fundamentate de înmatriculare pe termen mediu pentru planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat, per meserii şi specialităţi.

Ministerul Finanţelor în comun cu Ministerul Educaţiei să iniţieze ajustarea şi completarea cadrului regulator aferent instituţiilor de învăţămînt superior de stat care sînt la autonomie financiară, în aspectele ce ţin de: statutul acestora; formarea, înregistrarea şi modificarea capitalului social; ţinerea evidenţei contabile, luînd în considerare constatările din Raportul de audit.

De menționat că în 2016 numărul instituțiilor școlare primare s-a micșorat cu 32 de unități. În prezent, în țară activează cca 1300 de școli. Dintre ele 16 sînt private. În conformitate cu datele Biroului Național de Statistică, numărul instituțiilor școlare în orașe s-a micșorat cu șase unități și constituie 318 unități. 971 de instituții preșcolare activează în sate și raioane, cu 26 de unități mai puține. În sate a încetat activitatea a 20 de școli primare și șase gimnazii. În plus, 23 de licee și-au schimbat statutul în gimnazii, iar 22 de gimnazii au fost reorganizate în școli primare. În aproximativ 1300 de instituții școlare învață cca 332 de mii de elevi. Elevii cu cerințe speciale învață în 15 școli din țară. La începutul anului școlar 2016/2017 erau 860 de elevi, mai puțini cu 16%.