Pasărea secretară este o pasăre de pradă mare, în mare parte terestră. Trăiește în în Africa, și se găsește de obicei în pajiștile deschise și savana din regiunea subsahariană.
John Frederick Miller a descris specia în 1779. Deși este membru al ordinului Accipitriformes, care include, de asemenea, multe alte păsări de pradă de zi, cum ar fi șoimi, vulturi și arici, este plasată în propria familie, Sagittariidae.
Pasărea secretară este recunoscută instantaneu ca o pasăre foarte mare, cu un corp asemănător unui vultur pe picioare, asemănătoare unei macarale, care conferă păsării o înălțime de pînă la 1,3 m.
Adulții au fața roșu-portocalie fără pene și penajul predominant cenușiu, cu o creastă întunecată aplatizată și pene și coapse negre de zbor.
Reproducerea poate avea loc în orice moment al anului, dar tinde să fie tîrziu în sezonul uscat. Cuibul este construit în vîrful unui copac spinos și se pune o cuplă de unu pînă la trei ouă.
În anii cu hrană abundentă, toți cei trei tineri pot supraviețui pînă la început. Pasărea secretară vînează și prinde pradă pe pămînt, călcînd adesea pe victime pentru a le ucide. Insectele și vertebratele mici alcătuiesc dieta sa.
Deși pasărea secretară apare pe o zonă largă, rezultatele sondajelor localizate sugerează că populația totală se confruntă cu un declin rapid, probabil ca urmare a degradării habitatului.
Prin urmare, specia este clasificată ca pe cale de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.
Apare pe un mîner de cuțit de fildeș recuperat de la Abu Zaidan în Egiptul de Sus, datînd din cultura Naqada III (c. 3.200 î.Hr.). Aceasta și alte mînere ale cuțitelor indică faptul că pasărea secretară a apărut cel mai probabil, istoric, mai la nord de-a lungul Nilului, notează wikipedia.
Pasărea a fost admirată în mod tradițional în Africa pentru aspectul său izbitor și capacitatea de a face față dăunătorilor și șerpilor. Ca atare, de multe ori nu a fost deranjată, deși acest lucru se schimbă pe măsură ce respectările tradiționale scad.
Este o caracteristică proeminentă a stemei Africii de Sud, adoptată în 2000. Cu aripile întinse, reprezintă creșterea, iar înclinația sa pentru uciderea șerpilor este simbolică ca protector al statului sud-african împotriva inamicilor.
Se află pe emblema Sudanului, adoptată în 1969. Este prezentată pe steagul prezidențial sudanez și pe sigiliul prezidențial.
A fost un motiv obișnuit pentru țările africane în ceea ce privește timbrele poștale: sînt cunoscute peste o sută de timbre de la 37 de emitenți, inclusiv unele de la entități emitente de timbre, cum ar fi Ajman, Manama și Maldive, chiar și în regiuni în care pasărea nu există, precum și la Națiunile Unite.
Oamenii Maasai o numesc ol-enbai nabo, sau „o săgeată”, referindu-se la penele sale de creastă.
Au folosit părți ale păsării în medicina tradițională: penele ar putea fi arse și fumul rezultat inhalat pentru a trata epilepsia, oul său ar putea fi consumat cu ceai de două ori pe zi pentru a trata durerile de cap, iar grăsimea ar putea fi fiartă și băută pentru creșterea copilului sau sănătatea animalelor.
Oamenii Xhosa numesc pasărea inxhanxhosi și îi atribuie o mare inteligență în folclor. Zulusii îl numesc intungunono.
Biologul german Ragnar Kinzelbach a propus în 2008 ca pasărea să fie înregistrată în lucrarea “De arte venandi cum avibus” din secolul al XIII-lea de către împăratul Roman Frederic al II-lea.
Descrisă ca bistarda deserti, a fost confundată cu o otică. Cel mai probabil Frederick a dobîndit cunoștințe despre pasăre din surse din Egipt.
Preotul și călătorul francez din secolul al XVI-lea, André Thevet, a scris, de asemenea, o descriere a unei păsări misterioase în 1558, care a fost asemănată de Kinzelbach cu această specie.
În filmul Disney Bedknobs and Broomsticks, unul dintre locuitorii din Naboombu, asistentul regelui Leonidas, este secretar. Atît secretarul cît și regele sînt exprimate de Lennie Weinrib.
Adăuga comentariu