Oamenii de Neanderthal îndrăzneau să vâneze lei-de-peşteră (studiu)

Toracele unui leu a fost străpuns cu o suliţă din lemn, în urmă cu 48.000 de ani: Oamenii de ştiinţă au găsit dovada că Neanderthalienii ştiau, ca şi oamenii moderni, cum să vîneze acest prădător redutabil, semn al unei culturi sofisticate care depăşea simpla nevoie de a mînca, potrivit unui studiu, informează AFP.

Scena s-a desfăşurat în proximitatea peşterii Siegsdorf din Bavaria (Germania), unde scheletul aproape complet al unui leu-de-peşteră, o subspecie de leu dispărută de pe Terra, a fost descoperit în 1985, notează Noi.md cu referire la agerpres.

Mai multe dintre oasele sale, ce datează din urmă cu 48.000 de ani înaintea erei noastre, prezentau urme de tranşare, sugerînd iniţial că felina a fost consumată după ce a fost găsită moartă de oamenii de Neanderthal, o fostă linie umană care popula pe atunci Eurasia.

Însă noile analize au dezvăluit o plagă perforată în cutia toracică, un detaliu ce corespunde cu impactul produs de o suliţă din lemn, afirmă autorii studiului publicat joi în revista Scientific Reports. Gradul de înclinare sugerează că arma a pătruns prin partea stîngă a abdomenului şi a străpuns organele vitale ale animalului.

Lovitura fatală prezintă aceleaşi caracteristici ca rănile descoperite la nivelul scheletelor de cervide, despre care se ştie deja că au fost făcute de suliţele Neanderthalienilor.

"Aceasta este cea mai timpurie dovadă directă a vînătorii unui super-prădător din istoria omenirii", au scris autorii studiului. Talentele de vînători ale străvechilor noştri "verişori" erau deja documentate şi în cazul altor mari mamifere care dominau fauna în acea ultimă perioadă glaciară din Pleistocen (reni, bizoni, mamuţi).

Însă nu şi asupra unei prăzi atît de periculoase cum era un leu-de-peşteră, una dintre cele mai mari feline din toate timpurile.

"Vînarea unui leu este extrem de periculoasă şi contraintuitivă. În peisaj existau alte prăzi mult mai uşor de vînat", a declarat Gabriele Russo de la Centrul de Paleontologie Senckenberg din cadrul Universităţii Tubingen, coordonatoarea studiului.

Depunerea unor eforturi atît de mari pentru a urmări un carnivor atît de mare depăşea sfera unei simple căutări de hrană, a adăugat ea. Acea acţiune sugerează dorinţa de a cîştiga un avantaj asupra super-prădătorului, un comportament atribuit pînă acum exclusiv lui Homo sapiens.

"Este, în general, un semn de putere legat de diverse recompense, precum dobîndirea unui statut social", a explicat coordonatoarea studiului. Pentru străvechii vînători-culegători din specia noastră, leul-de-peşteră avea o valoare simbolică puternică, aşa cum atestă reprezentările sale în picturi rupestre sau pe statuete gravate.

Acea "interacţiune" dintre Neanderthalieni şi felină arată, de asemenea, că oamenii străvechi erau "perfect adaptaţi la mediul lor", a adăugat cercetătoarea.

Ipotezele sale sînt susţinute de o a doua descoperire, cea a unor oase de picior de leu-de-peşteră vechi de 190.000 de ani, găsite în Peştera Unicornului din West Harz, o localitate din centrul Germaniei. Potrivit studiului, aceasta este - din nou - despre cea mai veche dovadă a utilizării pielii de leu de către hominizii din Paleoliticul Mijlociu - Neanderthalienii.

Unelte folosite în tranşarea cărnii de animale au fost deja găsite în situri aparţinînd culturii Neanderthaliene, mai ales instrumente de netezire în Franţa. Acest lucru "sugerează un înalt nivel de competenţe în prelucrarea pieilor", a subliniat Gabriele Russo. Dar încă nu fusese găsită nicio urmă directă de piele.

În cazul de faţă, leul - despre care nu se ştie dacă a fost vînat sau găsit mort - pare să fi fost tranşat în exteriorul peşterii, apoi adus în interior.

Ghearele lui au fost intenţionat conservate în scopuri estetice, semn că blana felinei, o marfă rară, ar fi putut fi folosită pentru altceva decît pur şi simplu pentru a se încălzi.

"Blana ar fi putut fi folosită ca mobilier, putea fi purtată pentru a impresiona, pentru a reprezenta un concurent puternic, un tovarăş de vînătoare, o zeitate de venerat", a sugerat Gabriele Russo.

"Cele două descoperiri ale noastre demonstrează o dată în plus că Neanderthalienii aveau un comportament şi o cultură sofisticate", a concluzionat ea.

În ultimii ani, s-au înmulţit dovezile arheologice care îi reabilitează pe "verişorii" noştri îndepărtaţi, consideraţi multă vreme o versiune rudimentară a omului modern.