Legenda unei clădiri istorice din Chișinău

Clădiri istorice din Chișinău: Vila lui Nazarov

Prima oară clădirea este atestată în anul 1900, cînd ajunge în proprietatea negustorului Iacob Nazarov de la fraţii Ivan şi Nicolai Lebedev. Mai știm că aici a locuit familia Adrianov, iar mai tîrziu este atestată și evreica Hana Epștein.

Potrivit portalului visit.chisinau.md, primul lucru pe care îl observăm la acest monument de arhitectură sînt geamurile în formă de ”scoici”, care nu sînt atît de frecvente la clădirile din Chișinău, sau sînt de dimensiuni foarte mici. Aici însă scoicile acoperă tot arcul ferestrei. Apoi intrarea acestui imobil care este precedată de două coloane – în arhitectura italiană se mai numește și ”serliana”. Acest element e și mai rar întîlnit la clădirile noastre.

În afară de stilul arhitectural unic e un monument care cel mai probabil ascunde multe istorioare urbane și multe informații despre care încă nu cunoaștem. În unele arhive găsim ceva informații din perioada sovietică. În 1983 devine sediul Centrului de Sănătate Publică (al RSSM) conform unui contract de arendă între acesta și Ministerul Culturii de atunci. Ca să deschidem o paranteză în acest contract se specifică condițiile pe care le impunea Ministerul Culturii pentru arendarea acestui monument de arhitectură. De exemplu cum ar fi faptul că cei care arendează se obligă să protejeze imobilul, să nu intervină în niciun fel asupra fațadei acestuia, în caz contrar intervențiile vor fi lichidate, iar monumentul de arhitectură va fi readus la condițiile inițiale din bugetul arendatorului.

În afară de faptul că aici se afla sediul Centrului de Sănătate Publică, în subsolul clădirii se aflau cîteva magazine. Unul din acestea se numea ”Vodka”.

Astăzi imobilul aparține unei persoane fizice, iar la momentul actual este într-un stadiu avansat de degradare.

Din legendele orașului

”…Cred că era o noapte friguroasă de ianuarie. Viscolea. Era tîrziu și oamenii casei făceau treburi mici la lumina lumînării. Cucoanele dădeau ultimele indicații bucătăreselor. Printre burghezia proaspătă de la Chișinău apăruse o modă nouă aduse de cucoanele care fusese la Paris – împodobitul bradului de Crăciun. Printre bîrfe și cîte un păhăruț-două de lichior de afine, femeile împodobeau pomul cu panglicile sclipitoare, lumînări colorate şi pachete cu tot felul de cofeturi.
Slugile aveau treabă pînă peste cap. Noaptea asta aveau să doarmă numai cîteva ore. Degrabă vine Crăciunul.

Cozonacii cu nucă au fost copți și se odihnesc sub prosoape. Porcul tăiat de Ignat sta acum în pivniță. Din acel porc, gospodarii vor face cîrnați, caltaboși și saltison pentru masa de Crăciun. În noaptea asta bucătăresele o să mai sacrifice vreo două orătănii de prin curte, ca să mănînce cuconii și niște carne friptă caldă, când s-or întoarce de la slujbă. După masă vor scoate carafele cu lichior și se vor drege cu clătite cu dulceață. Postul era ținut cu sfințenie, pentru curățirea sufletului, în timp ce casele se primeneau pentru primirea Domnului.

Copiii demult trimiși la culcare încă mai chicoteau sub plapume, mîine vor merge cu colindatul. Înveliți cu șalinci pînă peste nas, vor lupta cu zăpada din pîsle și gerul din obraji, dar vor veni acasă cu desagii plini de covrigi, mere și nuci.

Covrigăriile nu conteneau cu munca și toate familiile cumpărau sute de covrigi ca să fie pregătiți pentru cetele de colindători.

Frații Ivan și Nicolae Lebedev au ieșit din casă, lăsând trăsura și birjarul. Au luat-o pe str. Seminarskaia (acum Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni) pînă la str. Aleksadrovskaia și de acolo încă un cartier pe aceeași stradă până la Clubul Nobilimii (astăzi pe locul acestei clădiri stă cinematograful „Patria-Loteanu”), unde se adunau serile marea nobilime ereditară, diverşi funcţionari și negustori bogați. Tot acolo frații Lebedev l-au întîlnit pe negustorul Iacob Nazarov, un rus lipovean pe care demult îl curtau. Acesta trebuia să cumpere vila urbană a fraților.

Vila era situată la intersecția străzilor Seminarskaia și strada Kaușanskaia (astăzi Columna 110). Un loc foarte bun aproape de Casa Eparhială și clădirile Mitropoliei (astăzi nu mai există), și Catedrala Nașterii Domnului.

Strada Kaușenskaia pînă nu demult era axa centrală a orașului. Această stradă se află exact la granița dintre orașul vechi, cu străzile lui încrucișate ca un păienjeniș, iar mai sus de acea frontieră imaginară începea orașul nou. Peste parc mai la deal se întindea noua axă a Chișinăului, strada Milionaia (nume neoficial primit din cauza proprietarilor noilor construcții de pe această stradă care erau foarte înstăriți (azi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt)). Un loc tocmai perfect pentru lipoveanul bogat Nazarov care își croia drum în cercurile familiilor cu titlu din Chișinăul anilor 1900.

După cîteva pahare cu coniac și cîteva schimburi de țigarete, bărbații și-au luat rămas bun. Nazarov a plecat cu promisiunea de a cumpăra casa din centrul orașului, iar frații Lebedev – cu o tîrg bun.

A sosit Crăciunul. După slujbă, în toate casele din Chișinău se întindea masa de sărbătoare cu friptură de porc, sarmale și cozonaci. Bucatele însă nu erau gustate fără a se da de pomană la vecini și la săraci. Oameni cu farfurii cu mîncare erau pe toate străzile. Cucoanele Lebedev au ieșit și ele să împartă cozonaci săracilor, și tot orașul deja știa că soții lor vînduse vila lipoveanului.

După masă copiii au ieșit la derdeluș, iar părinții pe la prieteni. Seara, copiii plecau cu Steaua și tinerii cu Irozii. Sărbătorile copilăriei.

Numai după Crăciun, Nazarov a intrat în casă cu drept de proprietate. Aici familia lui au avut o viață frumoasă, au făcut serate și au poftit cei mai de vază musafiri ai acelor vremuri. A iubit casa și a îngrijit-o. În timpul războiului vila a fost deteriorată, dar în 1948 a fost restaurată. Încă mulți ani după aceasta a stat falnică amintind trecătorilor despre frumoasa istorie a familiilor care au locuit aici …”
(Autor – Anastasia Taburceanu)