Prima sută de metri a guvernului Gavrilița

Guvernul Nataliei Gavrilița a activat 100 de zile. La intrarea în funcție, ne-a promis o “Moldovă a vremurilor bune”. Dar reieșind din primele o sută de zile, “vremurile bune”, dar și sporirea nivelului de trai al populației, reducerea nivelului de sărăcie cu 20%, iar a sărăciei extreme – cu 5%, construirea unei economii noi și altele (pe toate și le-a asumat noul cabinet de miniștri) se transferă pentru un termen nedeterminat.

Nu putem nega faptul că actualul guvern și-a început activitatea în momente grele pentru țară. Cu toate acestea, întotdeauna a fost greu și în orice moment oamenii compară rezultatele conducerii cu ceea ce politicienii au promis în lupta pentru putere. Actualele alegeri anticipate s-au desfășurat într-o criză fără precedent și ni s-a promis cel mai profesionist guvern-anticriză din istoria țării (“Va fi un guvern puternic, capabil să soluționeze problemele complicate care stau în fața țării în prezent” M. Sandu). Dar deocamdată noi avem un cabinet de miniștri care nu doar nu rezolvă problemele care s-au acumulat, dar mai generează și altele noi.

Criza gazelor: este o victorie sau o înfrîngere?

Joi, 11 noiembrie, prim-ministra N.Gavrilița a convocat o conferință de presă și a făcut totalurile primelor 100 de zile de activitate a guvernului. Raportul a fost unul vioi-optimist. Chiar prea de tot, reieșind din realitățile zilei. Ceea ce au menționat și jurnaliștii prezenți.

“Doamna primi-ministră, nu credeți că raportul pentru primele 100 zile este prea triumfalist, dacă ținem cont de faptul , că societatea are multe pretenții față de activitatea unor ministere?”, - au întrebat-o ei.

În deschiderea conferinței de presă dna Gavrilița a spus, că a visat la primele 100 de zile tihnite și stabile, pentru a “urma ferm planul nostru de bază”, dar au intervenit trei crize globale – criza pandemică, criza prețurilor și criza gazelor.

Ultima a fost depășită, a spus prim - ministra, grație diplomației active, sprijinului internațional, achizițiilor alternative și facilitării semnării unui contract cu “Газпром” conform formulei pe care guvernul o găsește avantajoasă.

Acum, peste trei săptămîni de la încheierea crizei gazelor, apare întrebarea logică – ce a fost asta?

Săptămîna trecută, în emisia unui post TV, ex-premierul Ion Sturza lăuda abilitățile organizatorice și ” capitalul enorm de reputație” al președintei Maia Sandu care, potrivit lui, a permis să fie depășită criza gazelor.

“Staff-ul crizei a fost condus de Maia Sandu, și ea s-a isprăvit perfect. Ei au făcut o gălăgie mare pe arena internațională . Toate aceste vizite și întreaga agentă externă au jucat un rol pozitiv. Cu ei au luat legătura de la Erdogan și Aliev – la Casa Albă și Merkel. După implicarea lui Merkel, apoi și a lui Putin, la negocierile cu Miller s-a produs o minune. Moldova a jucat abil cartea unei țări mici, înjosite de Federația Rusă, și pe fondalul discuțiilor privind implicarea Rusiei în majorarea prețurilor pentru resursele energetice asta ne-a ajutat mult ”, - a declarat Sturza.

Dar la ce bun? De ce trebuia cu două săptămîni înainte de expirarea contractului cu “Газпром” să se ferească , împreună cu guvernul, de orice contacte cu furnizorul rus (“președinta nu discută problemele livrării gazelor, nici guvernul nu participă la negocieri, este vorba despre relațiile comerciale între “Moldova-gaz” și “Газпром”), pentru ca ulterior să facă “ o gălăgie mare pe arena internațională”, să-i arunce “pe ambrazură” pe nepregătiții pentru aceasta Kulminski și Spînu, să provoace panică în țară și să declare stare de urgență, să-l telefoneze pe Kozak pentru a-l ruga să influențeze asupra “Газпром”, să o pună pe urechi pe Merkel, pentru ca ea să vorbească cu Putin? Nu era mai simplu să se negocieze calm, fără efort și show public la scară regională, cu “Газпром” încă în august-septembrie, în timp ce termenul contractului încă nu expirase, și să se înțeleagă cu privire la livrarea gazelor pentru anul viitor?

Au fost expuse diferite versiuni ale faptului la ce bun le-a trebuit autorităților moldovenești să organizeze acest spectacol. Spre exemplu, în august președinta și guvernul nu ar fi obținut vre-un profit din aceasta, ba chiar invers. “La temperatura de +30 și în lipsa ”amenințărilor”, a semna contractul la un preț dublu ar fi fost irațional. Ar fi fost prea dificil să explice acest pas auto-integratorilor, rusofobilor și altora, care imediat ar fi acuzat puterea de trădare. Era nevoie de o cale de ieșire, și autoritățile au găsit-o. Trebuia înghețat poporul, introdusă starea de urgență, impusă frica. Și… iată. Au semnat același contract, dar deja pe post de eroi!”, - comenta cineva pe rețelele de socializare.

Conform altei versiuni, Chișinăul oficial fără a calcula posibilele urmări, fără a ține cont de situația de pe piața resurselor energetice, a încercat printr-o mișcare să scape de monopolul rus al gazelor în Moldova. Miza fiind relațiile bune ”fără precedent” ale actualei puteri cu UE și SUA. Adică, la Chișinău se spera , că ”străinătatea ne va ajuta” – dacă nu cu gaze alternative ieftine, cel puțin prin subvenționarea parțială a prețului gazelor livrate Moldovei. Dar Bruxellesul n-a dorit să întrețină încă o ”rudă săracă” minim jumătate de an, și s-a limitat la o bătaie pe umăr și alocarea a 60 mln. de euro “pentru depășirea crizei gazelor”. Pentru UE 60 de milioane înseamnă niște bănuți. Pentru noi – nu ne ajunge nici măcar pentru o lună de livrare a gazelor. În rezultat, autoritățile moldovenești au fost nevoite să schimbe urgent tactica, să trimită vicepremierii la negocieri ”în tabăra dușmanului” și să o deranjeze pe doamna Merkel cu problemele noastre, căci era deja fierbinte.

Așa sau altfel, ce avem noi acum? 1) Un preț de achiziție de 450 și 430 dolari pentru noiembrie și decembrie. Este mai puțin ca prețurile pieței (la 1 noiembrie în Europa prețurile futures la gaze au scăzut pentru prima oară de la mijlocul lui septembrie la 750 dolari pentru 1000 m.c., iar apoi au crescut din nou la 920 USD), dar dacă contractul cu “Газпром” ar fi fost încheiat într-o atmosferă calmă în septembrie (atunci prețul gazelor era de 600-800 dolari, încă nu trecuseră de mențiunea ”o mie pentru o mie”), autoritățile, potrivit multor experți, ar fi putut obține un preț și mai avantajos. Între 250-300 de euro. Liderul socialiștilor I. Dodon crede că era posibilă o înțelegere cu Rusia de 230-240 euro.

2) Contractul pe 5 ani cu “Газпром”, conform căruia concernul rus își păstrează monopolismul pe piața gazelor din Moldova și a obținut o majorare a prețului avantajoasă pentru sine și angajamentul Moldovei de a achita datoriile acumulate, fie și după efectuarea unui audit; a transferat pentru un termen nedeterminat implementarea Pachetului energetic 3, care îl dezavantajează; a transformat gazoductul român Iași –Ungheni-Chișinău într-un morman de metal care costă 150 mln. de dolari; a păstrat schemele de aprovizionare cu gaze a Transnistriei, grație cărora Rusia sponsorizează, de facto, această regiune.

Dacă un asemenea contract cu concernul rus ar fi fost semnat de guvernul Chicu, partidul “Acțiune și Solidaritate” ar fi mers primul la Curtea Constituțională cu cererea de anulare, ar fi pus în discuție problema ”trădării” și ar fi cerut demiterea guvernului și chiar urmărirea penală a negociatorilor. Însă acest contract a fost semnat de guvernul PAS, și acum autoritățile încercă să facă haz de necaz și prin gura experților loiali povestesc despre aceea, cum ”noi am supus “Газпром”.

3) Pentru ”achizițiile alternative de gaze din Europa” din buget a fost cheltuite 1,7 mlrd. de lei. Unde au mers acești bani, s-au cheltuit ei în totalitate sau a mai rămas ceva – nu se știe. “Este secret comercial”, - spuneau de fiecare dată cei din guvern cu privire la prețul achiziției, după ce ”Energocom” încheia tranzacții ”alternative”.

Pe noi ne liniștesc, că UE a dat Moldovei 60 mln. de euro ajutor nerambursabil pentru depășirea crizei energetice, deci bugetul nu a suferit foarte mult. Dar 60 mln. de euro la cursul actual înseamnă 1,2 mlrd. de lei. Adică, bugetul de stat a fost lipsit de cca 500 mln.. “Cea mai mare”, cum ni s-a spus, majorare a pensiilor în istoria țării pînă la 2 mii de lei, din 1 octombrie a costat bugetul cam 670 mln. de lei.

Criza socială: 11,08 lei pentru 1 m.c. Dar voi țineți-vă!

Rezultatul logic al negocierilor guvernului în problema gazelor: majorarea bruscă a tarifelor pentru resursele energetice. Pentru consumatorii finali, prețul gazelor plus TVA a crescut de 2,4 ori - 11,08 lei. Și e doar începutul.

Deja am fost preveniți, că în decembrie va fi revizuit tariful pentru căldură. Guvernul prognozează o creștere de 60%, experții vorbesc despre o posibilă dublare a costului unei gigacalorii – de la 1200 la 2100 lei. În ianuarie vor crește prețurile pentru a apă și canalizare. Încă nu se știe ce va fi cu tariful pentru energia electrică. Este clar, că prețul energiei electrice produse de centralele de pe malul drept se va dubla cel puțin. Da ce va fi cu electricitatea livrată de CHE Moldovenească? Premiera Gavrilița spune că actualul contract de livrare acționează pînă la finele lunii martie, 2022, așa că tarifele nu trebuie să se schimbe. Dar situația s-a schimbat, din cauza majorării prețului de achiziție a gazelor furnizorul poate cere revizuirea înțelegerilor precedente.

Cu toate acestea, avînd în vedere că noi nu cunoaștem toate detaliile acordurilor încheiate, este probabil ca prețul gazelor pentru Centrala termoelectrică de la Cuciurgan să rămînă la același nivel, iar tariful la energia electrică într-adevăr să nu crească. Dacă e așa, atunci trebuie să apreciem flexibilitatea manifestată de negociatorii moldoveni.

Cu toate acestea, prețurile oricum se vor majora la orice – chiar și la mărfurile, producerea cărora nu consumă multă energie. Pentru că toate ”fug”. Ceea ce, evident, va influența procesele inflaționiste.

Banca Națională și-a renovat pronosticurile privind inflația în anul care vine – 14%, deși anterior numea cifre mai mici – 4,4%. Dacă acest pronostic se va adeveri, ne așteaptă un nivel-record al inflației din ultimii ani. Anterior, cel mai înalt indice a fost înregistrat în a. 2015, după scandalul privind furtul miliardului din sistemul bancar. Atunci nivelul inflației a fost de 13,6% și era cel mai înalt în ultimii nouă ani.

Așadar, avem tarife aproape ”europene”, prețuri ”europene” la benzină și carburanți, degrabă vom avea prețuri ”europene” la toate celelalte. Majorarea ”fără precedent”, cum ni s-a spus, a pensiilor din 1 octombrie pînă la minimul de existență de 2000 de lei și indexarea pensiilor cu 3,86% au fost înghițite de inflație încă înainte de majorarea tarifelor la resursele energetice, în octombrie,2021 nivelul ei anual fiind de 8,81%.

Cetățenii care muncesc au venituri departe de cele ”europene”. Mai mult, guvernul are față de unele categorii de bugetari datorii mari. Desigur, recent el a atenuat oarecum viitoarele ”șocuri” tarifare : în sezonul de încălzire, vor fi achitate compensații pentru încălzire (450 mei maxim), iar tariful pentru gaze va fi compensat parțial consumatorilor casnici (mărimea compensației va depinde de volumul consumului, dar nu mai mult de 150 m.c.). Dar și cu aceste compensații , din calculele mass-media, pentru un apartament cu suprafața de 60 m.p. cu încălzire autonomă va trebui să se plătească dublu față de sezonul de încălzire de anul trecut – cca 2800 lei în loc de 1400.

Fostul prim-ministru Ion Chicu a numit ”genocid” această epopee tarifar-compensatorie ”. El crede că măsurile luate vor fi insuficiente pentru a atenua șocul tarifar. Și foștii parteneri politici ai PAS din Platforma DA cred că e puțin 1,6 mlrd. de lei: sprijinul bugetar pentru atenuarea ”celui mai puternic șoc social-economic din istoria Moldovei” trebuie să fie de cel puțin 3 mlrd. de lei, dat fiind că majoritatea cetățenilor cu greu reușeau să achite tarifele precedente de 4,29 lei pentru gaze și 1200 per gigacalorie.

Mai pe scurt, reducerea nivelului sărăciei la 20%, iar a sărăciei estreme – la 5%, cum promitea guvernul în programul său de activitate ”Moldova vremurilor bune” (da documentul a fost elaborat deja în condițiile majorării prețurilor pentru resursele energetice la nivel global), nu se va adeveri, iar sărăcirea populației se va intensifica. Conform celor mai sumbre prognoze, anul viitor, pe lîngă criza prețurilor, ne așteaptă și o criză a neplăților, pentru care conducerea extrem de inflexibilă a Băncii Naționale este absolut nepregătită.

Criza transparenței: despre întrebările “corecte” și “incorecte”

“Venind la putere, noi vom asigura jurnaliștilor accesul la informația care prezintă interes public în toate organele puterii, instituțiile publice, întreprinderile sau societățile pe acțiuni cu participarea capitalului de stat ”, - se spunea în compartimentul “Mass-media liberă” din programul preelectoral PAS “Moldova vremurilor bune” în campania parlamentarelor anticipate din 11 iulie, 2021. Da la 6 august, la numirea guvernului, Natalia Gavrilița, candidata la funcția de prim-ministru, a anunțat că “presa va avea acces liber la toată informația publică ”.

Însă transparența nu i-a prea reușit actualului ”cel mai european și democratic” guvern. Asta ce se văd nevoiți să recunoască chiar și experții loiali puterii. Analistul politic Anatol Țăranu a declarat că “în sfera comunicării autorităților cu publicul larg există lacune regretabile, și ele deja au început să macine reputația autorităților”.

Fraza preferată a prim-ministrei în comunicarea cu jurnaliștii – “Despre aceasta e prematur să vorbim”.

La 22 octombrie Natali Gavrilița le spunea deputaților, în parlament, că imediat ce guvernul va primi de la companiile occidentale ofertele privind livrările ”alternative” de gaze, va publica prețul propus – “Totul va fi maxim transparent!”.

La 25 octombrie ea a anunțat în emisia unui post de televiziune: noi într-adevăr am achiziționat gaze de la o companie poloneză pe banii alocați din buget, dar nu vom spune cu ce preț - este secret comercial.

În toiul crizei gazelor, vicepremierul Andrei Spînu își limita ieșirile în fața presei la trei întrebări, iar după încheierea contractului cu “Газпром” a permis să-i fie adresate mai multe. Despre faptul că în țară există un ministru al Economiei și unul al Finanțelor, cum se vede, toți au uitat. Experții Dumitru Budeanschi și Sergiu Gaibu apăreau în spațiul informațional mult mai des. Dar cel mai mare eșec în domeniul transparenței l-a avut în aceste trei luni Ala Nemerenco, ministra Sănătății, care a pierdut în fața predecesoarei sale Viorica Dumbrăveanu, criticată fără milă pe rețelele sociale pe parcursul anului trecut.

Pe timpul dnei Dumbrăveanu, ministra însăși sau reprezentanții Ministerului sănătății seară de seară ieșeau în fața presei după ședințele Centrului unic de monitorizare a situației cu privire la coronavirus, oferind toate datele recente privind numărul îmbolnăvirilor, deciziile luate etc. Iar a doua zi pe site-ul ministerului apărea informația renovată. În plus, săptămînal erau convocate conferințe de presă, în cadrul cărora reprezentanții ministerului răspundeau online la toate întrebările jurnaliștilor.

În timpul dnei Nemerenco există probleme privind renovarea informației privind situația COVID-ului, snobism și plecare demonstrativă din fața presei care a îndrăznit să-i pună ”alte” întrebări, nu cele pentru care ea s-a pregătit. Din care cauză un șir de jurnaliști au declarat că pe viitor intenționează s-o boicoteze pe ministra Sănătății.

Nu doar presa, dar și comunitatea experților se arată nemulțumită. De faptul că autoritățile iau deciziile pripite, cu ușile închise, fără a le discuta cu specialiștii și reprezentanții societății civile. Paradoxal: mulți membri ai actualului cabinet de miniștri se trag din sectorul neguvernamental și ei înșiși cereau altădată de la autorități mai multă transparență și deschidere.

O trăsătură caracteristică. Din interviul Nataliei Gavrilița pentru “Europa Libera” în august, înainte de a fi numită în funcția de prim-ministră: “Trebuie să avem o comunicare strategică și eficientă cu oamenii, să le explicăm ce se întîmplă”. Sau: “Antreprenorilor le place stabilitatea și previzibilitatea, de aceea înainte de a propune schimbări noi dorim să-i putem consulta, să vorbim cu oamenii – și să luăm deciziile cele mai corecte ”.

De altfel, și în programul său preelectoral PAS promitea să “asigure independența deplină a companiei publice “Teleradio-Moldova” și măsuri pentru a exclude subordonarea ei politică”, dar venind la conducerea țării pur și simplu și-a subordonat “Teleradio-Moldova”. Așa că guvernul și majoritatea parlamentară, din păcate, se comportă foarte consecvent în ceea ce privește neîndeplinirea angajamentelor preelectorale asumate.

Xenia Florea

(va urma)