Formula fericirii

Cît de obiectiv este clasamentul țărilor la acest indicator

Anual, în martie, ONU publică ratingul fericirii. În acest an republica Moldova a ocupat locul 63 între 137 de țări - cu o poziție mai jos ca anul trecut. Scopul declarat al Raportului Mondial privind fericirea 2023 este să încurajeze guvernele ca la elaborarea strategiei de dezvoltare să țină cont de aspirațiile fiecărui cetățean la o viață fericită. Dar poate oare fi apreciată obiectiv o categorie subiectivă ?

Erodarea criteriilor tradiționale

Există două abordări pentru calcularea indicelui de fericire. Fondul Britanic al noii economii (New Economics Foundation) reiese din postulatul «să fii bogat nu înseamnă să fii fericit. De aici asemenea indici, ca senzația subiectivă a bunăstării (în baza sondajelor), speranța de viață (statistica națională), urma ecologică (măsura impactului societății asupra mediului). În urma acestei abordări locuitorii Americii latine și ai țărilor din Sud - Estul Asiei indicele fericirii este mai mare ca în țările Europei, Americii de Nord ș. a. Unora acest fapt le pare inechitabil, altora – neobiectiv.

Ratingul țărilor (World Happiness Report), elaborat de centrul de cercetări «Institutul Pămîntului» (The Earth Institute) de la Universitatea Columbia, sub egida ONU, arată altfel. Se ține cont și de indicatori perfect obiectivi (nivelul PIB pe cap de locuitor, speranța de viață așteptată), dar și de unii relativ subiectivi (libertățile cetățenești, sentimentul de siguranță, încrederea în viitor ș.a.), precum și de rezultatele sondajelor sociologice. Reieșind din aceste criterii, fericirea se bazează totuși pe o temelie materială. Locurile de frunte le-au ocupat așa numitele țări dezvoltate, iar cele care parcă ar trebui să savureze soarele fierbinte și marea caldă, s-au dovedit a fi outsideri.

Este evidentă natura mixtă (integrală) a închipuirii omului despre viața fericită. Stereotipurile occidental-europene , bazate pe postulatele creștine, reieșeau din aceea că fericirea poate fi atinsă nu în această viață – în «cea de apoi». În Epoca Renașterii, pe piedestal a fost pus omul și credința lui în posibilitățile nemărginite. Etica de muncă a protestanților (omul «trăiește pentru a munci»), formată la hotarul dintre Evul Mediu și Timpurile Noi, aprecia virtutea credinței, eficiența muncii și succesul în afaceri. Antropocentrismul protestant (spre deosebire de natura-centrismul estic, corelat cu libertățile obținute în timpul Marii revoluții franceze, a asigurat eficiența civilizației de tip euro-occidental , orientate spre satisfacerea necesităților.

La mijlocul sec. ХХ fericirea a început a fi privită ca sinonim al consumului. Atributele lui: un cont bancar solid («să arăți de un milion de dolari»), un loc de muncă respectabil în oficiu, imobile în afara orașului, «mercedes» în garajul casei. De fapt, clasa de mijloc din SUA,care constituie 50% din populația țării, a realizat aceste standarde ale succesului în viață. Dar a atins oare «americanul de mijloc» fericirea căutată?

În ratingul ONU privind indicele fericirii, care include cca 150 de state, SUA ocupă un loc destul de înalt – 15. Alături le are pe țările principale din Europa de Vest. Dar în general, omul cu mentalitate euroatlantică se află sub un puternic și permanent stres socio-psihologic: în tinerețe – frica de a nu prinde vagonul cu inscripția «succes», iar la maturitate, ajuns pe culmea dorită , el vede alte culmi, pentru ascensiunea cărora el nu mai are puteri… Și deși SUA pregătesc eficient studenții pentru succesul social, anume America se află în ratingul primelor 30 de țări (din peste 180) la nivelul suicidelor.

Modernizarea stereotipurilor estice

Omul estic (spre deosebire de cel din vest) «muncește pentru a trăi». Fericirea, spune budismul, este izbăvirea de suferințe în procesul mișcării spre starea de liniște. Taoismul arată calea spre acel nivel al existenței, în care omul este un tot întreg cu «voia Cerului». Fericirea confuciană este relația armonioasă între oameni: «adevărata fericire e să iubești tu ». În islam – crearea condițiilor favorabile pentru promovarea omului (și a societății) pe calea atingerii perfecțiunii în procesul cunoașterii Zeității.

În esență, stereotipurile estice se trag din închipuirile că fenomenul fericirii este întruchipat în formele de armonie a omului cu mediul ambiant. Spre exemplu, în hinduism starea de liniște presupune atitudinea umană față de tot ce este viu. În interpretarea indienilor antici viața în sine este fenomenul fericirii, iar infinitul eu presupune renunțarea la tot ce e material în folosul spiritualului , pe drumul spre «armonia veșnică». În interpretarea chinezilor, fericirea este recompensa omului pentru munca migăloasă și corespunderea cu rolul lui social .

Din timpuri străvechi, stereotipurile estice păstrează parțial aceste trenduri și azi, neagă materialismul extern și proslăvesc spiritualitatea interioară ca temelie a fericirii. Așa este alternativa istorică a strategiei occidentale a drumului spre fericire.

Către mijlocul sec. ХХ majoritatea țărilor, după obținerea independenței politice, și-au asociat modernizarea cu occidentalizarea, adică cu utilizarea experienței occidentale, mai ales în sfera industrială și cea științifică. Spre exemplu, India a reușit, cu ajutorul tehnologiilor agrare occidentale, să atingă un nivel suficient de asigurarea cu alimente. China în deceniile de modernizare a construit unul dintre cele mai mari sisteme economice mondiale, cu păstrarea specificului național. «Fericirea orientală», fără a respinge atributele modernizării contemporane (automobil, blugi sau fast-food) include în aura sa ricșa, sari și rața ca le Beijing.

În ratingul fericirii (a.2023 ) statele care fac parte din civilizația orientală ocupă locurile de mijloc și chiar mai spre coada listei (din 137 țări): China – 64, Egipt– 121 , India – 126. Dar aceste cifre vorbesc nu despre aceea că populația fostelor mari civilizații din Est suferă din cauza deficitului. China și India au ocupat (în a. 2022 ) respectiv locurile 2 și 6 în ratingul mondial (include peste 200 de țări) al PIB. Însă întregul efect economic a fost «păpat» de tradiționala creștere a indicilor demografici (primele locuri în ierarhia demografică mondială). Dar și copiii înseamnă fericire…

***

Fericirea e ca orizontul – conturul lui se îndepărtează inevitabil odată cu apropierea. Desigur, nu putem exclude baza obiectivă a traiului fericit, dar nici să nu ținem cont de contextul subiectiv. Să zicem, unuia, ca lui Vladimir Maiacovschii, «în afară de cămașa proaspăt spălată » nu-i trebuie nimic. Albert Einstein vedea fenomenul fericirii în «viața liniștită și calmă »; pentru Anna Ahmatova dimpotrivă – «fericit este cel care a trecut prin suferințe , / Prin neliniștile și pasiunile vieții zgomotoase …»

Ani în șir primul loc era conferit Finlandei. Țara este în top-3 lideri mondiali la eficiența ecologică, în top-10 la nivelul de venituri pe cap de locuitor, educație, libertate; unul dintre liderii politicii anticorupție. În același timp, la ritmul creșterii demografice Finlanda este mai aproape de coadă, nici măcar pe la mijlocul respectivelor ratinguri. Florile vieții – copiii –Finlanda «fericită» le dorește mai puțin ca Afganistanul «nefericit», care se află pe ultimul loc în rating?

Fericirea este cea mai evazivă categorie a vieții. Poate, nici nu există un «criteriu de fericire» unic? Și are dreptate A.S.Pușkin, care susținea că «pe lume nu există fericire, există liniște și libertate»?..

Victor Losi,
doctor în filozofie