Ilan Șor, comisarul Cattani și Legea de Aur a oligarhiei

Încă nu demult în Moldova termenul «deoligarhizare» era unul dintre cele mai frecvent întrebuințate, iar azi a rămas doar în discursul persoanelor oficiale, dar și asta numai în contextul cerințelor UE și între paranteze, alături de titlul unui nou plan de lungă durată.

Probabil, ați mai auzit, dacă era vorba despre corupție, că ea este invincibilă. Chipurile, e imposibil să scapi de ea definitiv. Nici chiar acolo, unde pentru corupție este prevăzută pedeapsa capitală. Da cea mai sigură metodă e să ne resemnăm și, la fel ca în Norvegia, spre exemplu, să includem oficial în contract interesele părților. Sau să înființăm institutul de lobby, pentru ca, la fel cum e în SUA să fie clar din start urechile cui se văd în spatele congresmenilor.

Combaterea corupției a fost îngropată în vorbe, strategii, proiecte, reglementări și reforme. Între timp, țara din nou s-a scufundat, împreună cu președinta cate acum trei ani a ajuns la putere cu lozinca ,combaterii corupției, în tristețea așteptării unui om-minune. Vă amintiți cum doreau o Laura Codruța Kovesi moldovenească? Gata, acum, cum a menționat într-o emisiune televizată Maia Sandu, «țara are nevoie de un comisar Cattani».

Cum se vede, deoligarhizarea va avea aceeași soartă.

Dar a fost oare băiatul?

La începutul lui decembrie Comisia națională pentru integrarea europeană a aprobat «Planul de acțiuni pentru combaterea limitării influenței excesive a intereselor private asupra vieții economice, politice și sociale ». Alături de titlu, între paranteze, este concretizat - (deoligarhizarea). Foarte oportun, căci măsurile enumerate invocă orice idei, numai nu pe aceasta.

Înainte de toate, pentru că cu mici excepții planul nu conține nimic nou. Și chiar recunoaște, că mai toate măsurile preconizate în el au fost, așa sau altfel, aplicate anterior. E logic, deci, să presupunem, că ori instrumentele de luptă cu oligarhii au fost luate din arsenalul lor, ori cei care le-au aplicat mai devreme de fapt nu erau oligarhi.

Aceeași mass-media. Partea 8 a Planului de deoligarhizare, «Măsuri de consolidare a pluralismului media și a transparenței proprietarilor mass-media», include două puncte: 8.1 - Analiza activității furnizorului de servicii de măsurare a audienței TV prin prisma legislației privind concurența; 8.2 - Consolidarea capacității instituționale a Consiliului Audiovizualului prin crearea unui mecanism de identificare a posibililor beneficiari finali ai agenților economici din domeniul audiovizualului. Plus la asta, conform p. 5.2, limita poziției dominante în formarea opiniei publice va vi redusă de la 35 la 25%.

Așa dar, în ordinea lucrurilor: în Moldova cearta pentru efectuarea măsurărilor durează de cînd există acest serviciu destul de profitabil, și de fiecare dată este însoțită de acuzații de incompetență sau lipsă de onestitate a actualului măsurător. Ei bine, acum măsurările vor fi făcute nu de o singură companie, da de două-trei. Bun, piața se dezvoltă. Da ce treabă are asta cu deoligarhizarea? Mai degrabă, este vorba despre lipsa de încredere față de rezultatele măsurărilor.

Să fie identificați beneficiarii finali? Dar să fie oare Consiliul audiovizualului un organ de anchetă? Consolidează potențialul lor la infinit, jurnaliștii și activiștii civici nu vor deveni procurori. În schimb, se pot adresa organelor de drept și primi informații veridice și depline. Adică, iarăși nu e despre deoligarhizare, de această dată – despre calitatea instituțiilor de drept.

Punctul dat are și a doua față a medaliei. El, desigur, are scopul ca un proprietar să nu poată deține mai mute posturi. Dar să fie asta așa de rău, dacă afacerea este corectă, activitatea transparentă, iar posturile TV activează pe segmente diferite – unul despre sport, altul despre copii, al treilea – pentru auditoriul celor «mai bine de 65»? Este practica mondială recunoscută. Deși aici visez cu ochii deschiși, să ai propriile sitcom-uri, desene animate și seriale în cantități suficiente pentru a umple emisia este un lux, care indisponibil la noi. Așa că posturile TV concurează doar la știri și moderatori de talk-show, da aici limitează sau nu pozițiile dominante, funcționează deprinderea – azi îl voi privi tot pe cel pe care l-am privit ieri.

Călăuzele oarbe ale orbilor

Asemenea măsuri, care nu prea au legătură cu deoligarhizarea, planul prevede în total 39. Despre condiționalitate vorbește și faptul, că Comisia de la Veneția (CV), prin care a fost totuși trecut planul, în recomandările sale indică termenul „oligarh” între ghilimele. Adică, chipurile, să spunem așa, dacă insistați.

Și mai în fiecare recomandare CV vorbește despre lucruri așa de firești în activitatea oricărui stat, că apare întrebarea privind calitatea guvernării moldovenești. Spre exemplu, recomandările din partea 2 «Măsuri de prevenire a spălării banilor și transparența circulației mijloacelor bănești »:

«Pentru a identifica beneficiarul efectiv din spatele structurii complexe de proprietate a companiilor (prin proprietate străină directă și indirectă), este necesar să se asigure transparența entităților și structurilor juridice, precum și accesul în timp util și efectiv la informații corecte și actualizate privind beneficiarii efectivi, (...), folosind o abordare multilaterală bazată pe diverse surse de informații pentru a asigura accesul efectiv al autorităților competente la informații exacte și actualizate despre proprietarul real pentru a expune structurile oligarhice. Pentru a identifica beneficiarul efectiv din spatele structurii complexe de proprietate a companiilor (prin proprietate străină directă și indirectă), este necesar să se asigure transparența entităților și structurilor juridice, precum și accesul în timp util și efectiv la informații corecte și actualizate privind beneficiarii efectivi, (...), folosind o abordare multilaterală bazată pe diverse surse de informații pentru a asigura accesul efectiv al autorităților competente la informații exacte și actualizate despre proprietarul real pentru a expune structurile oligarhice.

Ori cel care a scris asta a învățat la Căpitanul Evidență, ori în varianta inițială recomandările privind combaterea spălării banilor le-a scris secretara șefei de la audiovizual, ori toate-s praf în ochi, adică bani din bugetul moldovenesc și cel european, irosiți în zadar.

Ei, da absurditatea totală a Planului așa zisei deoligarhizări este demonstrată de punctele care se referă la Consiliul concurenței. Punctul 5.2 prevede «consolidarea potențialului Consiliului concurenței în identificarea încălcărilor legislației privind concurența ». Da, anume așa – programat să lucreze. Drept că cu forțe noi. Adică, conform planului deoligarhizării.

Concomitent (punctul 5.4) «efectuarea cercetărilor semnificative în cel puțin două domenii prioritare ale economiei cu un risc ridicat de prezență a oligarhilor și care dă naștere preocupărilor legate de concurență». Termenele le putem ghici din date indirecte, cel mai probabil la fiecare jumătate de an.

Și tot aici – «sporirea nivelului de înțelegere a stipulărilor legislative în domeniul concurenței ». Este p. 5.5, special pentru cei care acum trebuie să lucreze mai bine, dar are nevoie de un instrument de deoligarhizare mai eficient.

Jocurile rațiunii

Trebuie să menționăm, că termenul «deoligarhizare» a revenit în discursul moldovenesc odată cu aprobarea cererii de atribuire țării a statutului de țară-candidată la aderare. Anterior, în anii 2019 – 2021, el determina așteptările societății de la noua guvernare, alături de așa stipulări, ca combaterea corupției și curățarea justiției. Dar în scurt timp a devenit clar că «statul capturat» nu înseamnă jocul de-a puterea a maeștrilor șantajului și mituirii din anii 90, pe care cineva i-a numit «oligarhi», ci un sistem bine pus la punct, gata să se reprogrameze pas cu pas în funcție de oricine ar atinge culmea oportunității și poate crea un mediu fertil pentru susținerea vieții lui .

Claritatea înțelegerii adevăratei esențe a problemei a forțat societatea moldovenească să-și modifice principala cerință față de guvernare: asigurarea priorității legii. Reală și eficientă. La toate nivelurile de funcționare a statului. Dar guvernarea a înțeles în felul său această cerință, în funcției de capacitate și în contextul situației politice interne, care s-a schimbat cu începerea războiului din Ucraina.

«Trebuie să recunoaștem, că aceste măsuri au fost propuse în iunie, 2022 după ce țara am devenit candidată, - a menționat într-un interviu pentru Jurnal TV ministrul afacerilor externe și integrării europene Nicu Popescu. – Din acea clipă nivelul atacurilor hibride și oligarhice împotriva sistemului nostru politic a sporit. Iar pe parcursul ultimului an observăm creșterea exponențială a presiunii hibride asupra Republicii Moldova, în special din partea Federației Ruse, împreună cu oligarhii care încearcă să destabilizeze țara noastră. În acest sens împărțirea sumelor bănești, incorporate în sistemul politic, s-a majorat. Din afara țării se fac eforturi mari de destabilizare a Republicii Moldova. Și măsurile de deoligarhizare , mai ales restricționarea încercărilor de a corupe alegătorii prin partidele politice, reprezentanții politici de diferite niveluri, prin mass-media aservită, spălarea de bani – este o luptă continuă pe care noi o ducem împreună cu partenerii europeni ».

Ministrul a amintit, că în primăvara a. 2023 Uniunea Europeană a adoptat sancțiuni împotriva persoanelor responsabile pentru sprijinirea sau desfășurarea acțiunilor subversive sau care amenință suveranitatea și independența Moldovei, precum și democrația, supremația legii, stabilitatea și securitatea. Acesta a fost aportul partenerilor europeni în deoligarhizare, a explicat Nicu Popescu și a adăugat că vor urma și alte acțiuni din partea UE.

Asemenea explicații pun punctul pe «i». Deoligarhizarea despre care se vorbea acum trei ani diferă de cea, pe care o face în prezent guvernarea. Atunci se avea în vedere curățarea fermă a tuturor ramurilor puterii de funcționarii, procurorii și judecătorii corupți, acum este țintită, reieșind din spusele șefului MAEIE, confruntarea cu Rusia și lupta cu politicienii care mențin cu ea careva legături. Înainte de toate, desigur, cu Ilan Șor, care a creat în toată țara mai multe posturi TV și un sistem de comercializare rețea a bunurilor publice, și pe care guvernarea actuală îl consideră al Rusiei. Asta chiar dacă versiunea cum că Șor este al Rusiei, deși locuiește în Israel, corespunde realității cu greu. Poate doar Șor să fie numit omul secretarului de presă al lui Putin Dmitrii Pescov, soția căruia Tatiana Navca este prietena apropiată a soției lui Șor, interpreta rusă Jasmin. Dar se știe, Kremlinul are multe turnuri și e dificil să judecăm despre poziția turnului principal față de Șor. Asta în timp ce Șor are și acum interdicție de a intra în Rusia.

Nimic personal, doar bani

«Desigur, oligarhii guvernează Rusia. Dar știți că oligarhii guvernează și Statele Unite, - a declarat la începutul acestui an senatorul democrat din Vermont Berndie Sanders pentru US Today. – Și nu doar SUA și Rusia. Europa, Marea Britanie, în toată lumea vedem grupuri mici de oameni care dețin bogății inimaginabile și acționează în interesul propriu ».

Tema războiului ruso-ucrainean într-adevăr a făcut lumea să-I privească pe posesorii unor averi enorma din alt punct de vedere. Azi specialiștii discută vioi dacă poate fi calificată drept oligarhie China, Arabia Saudită și Turcia, iar jurnaliștii i-au și înscris în oligarhi pe Elon Musk, Deff Bezos, Bill Gates și Mark Zuckerberg.

«Faptul că toate acestea au loc în străinătate și cerem toată această transparență de la autocrații și cleptocrații străini, ne oferă un argument bun pentru a face curățenie acasă și a concentra atenția publicului asupra ei, - a observat în discuția cu jurnalistul The New Yorker senatorul Sheldon Whitehouse din Rhode Island. – Banii «obscuri» ai petroliștilor blochează adoptarea legislației privind securitatea climei în Congres. Dacă ExxonMobil își poate ascunde cheltuielile în spatele fațadei, de ce nu o pot face și iranienii? De ce nu și Vladimir Putin?».

Între timp, sociologul german Robert Mihels a identificat «legea de fier a oligarhiei ». Conform ei, democrația este un oximoron, și puterea într-un final ajunge mereu la elite.

În Moldova aceasta abia se formează, în sensul clasic. De aceea în țara noastră puterea este gestionată de alte elite. Că doar nu de dragul ochilor frumoși ai Maiei Sandu cu ea se tot întreține Alex Soros…

Odată cu aprobarea „Planului de măsuri pentru combaterea limitării influenței excesive a intereselor private asupra vieții economice, politice și sociale”, Moldova a închis una din cele trei datorii, capabile să încurce deciziei pozitive a Consiliului European privind începerea negocierilor de aderarea a țării la UE. Pe 14 decembrie la Bruxelles totul s-a reușit, acum ne putem pregăti pentru obținerea dotărilor europene care, cum a menționat în mod repetat noi.md, convertite în lei moldovenești imediat revin în Occident ca așa numite rezerve valutare. O parte din acești lei, conform Planului, vor fi folosiți doar pentru ca un șir de structuri ale statului să-și facă munca.

Desigur, guvernul insistă că «Planul deoligarhizării va deveni baza curățirii țării de interesele oligarhice , corupție, folosirea banilor murdari în campaniile electorale ». Potrivit Comisiei Europene, acest document reflectă «abordarea strategică a deoligarhizării prin crearea unui mecanism de coordonare și monitorizare cuprinzător și fiabil». Și totuși, toate aceste afirmații nu elimină întrebarea ce va fi cu corupția și interesele, care nu au legătură cu Rusia? Ah da, noi doar îl căutăm pe «propriul comisar Cattani».

Natalia Uzun