Paulina Zavtoni: "Fericirea omului este un alt om"

Artista Poporului R. Moldova, Paulina Zavtoni, într-unul din interviurile sale, și-a împărtășit filozofia de viață și înțelepciunea, menționînd că pentru ea fericirea omului este un alt om.

Vorbind despre copilăria ei, ea a menționat că la început a frecventat școala din sat. Apoi a mers la o școală în Chișinău. Își pregătea temele la lumina lumînărilor. La școală, Paulinei Zavtoni îi plăcea mult să citească poezii, chiar și în limba franceză.

”Noi învățam limba rusă, franceză, moldovenească”.

În paralel cu școala, tînăra frecventa Casa pionierilor de pe strada Sciusev, unde era un cerc dramatic. La școală recitam poezii și eram eleva Nadejdei Stepanovna Aronețkaia, numele căreia îl poartă teatrul din Tiraspol.

”Pe atunci ea era regizoare la teatrul ”A.P. Cehov” și, ca toți ceilalți, pentru a mai face un ban, lucra la Casa pionierilor, cu copiii. Absolvind eu școala medie, ea îmi zice: ”Hai, pleacă anul acesta la Moscova. Acolo, la Școala Șciukin, învață un grup de băieți și fete din Moldova. Vara vei susține examenele, la toamnă vei învăța acolo”. Între mine și colegii de acolo era o diferență de 5-6 ani. Vin la mama și zic: „Plec la Moscova!”. Mama a izbucnit în lacrimi și nu mi-a permis să plec nicăieri. Și deodată aflu că acum un an la conservatorul nostru (azi Academia de muzică, teatru și arte plastice din Republica Moldova) s-a deschis catedra de măiestrie actoricească. Și am fost înmatriculată la Chișinău. Era anul 1959”, a povestit Paulina Zavtoni.

”Fiind la anul doi de faculate, în 1960 au revenit absolvenții Școlii teatrale Șciukin (15 persoane). Primul lor spectacol a fost pe scena teatrului rus Cehov. Eu eram în sala. Apoi am aflat că pe 22 iunie 1960, Ministerul culturii din RSSM a anunțat despre crearea teatrului ”Luceafărul”. Anterior, în clădirea noastră istorică se afla teatrul de păpuși ”Licurici”, iar și mai devreme – o instituție de partid. Dar două actrițe au fost nevoite să revină de urgență la Moscova. Unul dintre locurile vacante l-a ocupat Veronica Savca, actriță a teatrului dramatic din Bălți. Pe neașteptate, Nadejda Aronețkaia, care era directoarea noului teatru, și-a amintit de mine și m-a invitat în trupa teatrului. Cum puteam eu, o fetișcană, să înțeleg ce și cum? Dar ce înseamnă fericirea omului? Fericirea omului este un alt om”, a subliniat ea.