Domnia lui Bogdan I este plasată de istorici în anii 1363 - circa 1367. Rădăcinile lui se află în Maramureș, unde Bogdan este moștenitor al unui mare cnezat, compus din 22 de sate, cu centrul la Cuhea.
Locuința lui de la Cuhea era o adevărată fortăreață situată pe malul stîng al Izei, pe o mică înălțime. Săpăturile arheologice de aici au indicat existența unui mare incendiu, pus de unii istorici pe seama plecării lui Bogdan în Moldova.
S-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), cel care i-a acordat demnitatea de voievod al Maramureșului. La începutul domniei regelui maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1382) este menționat ca decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului şi declarat infidel. Motivele acestei şituatii se regăsesc în acțiunile lui Bogdan.
Unii istorici consideră că venirea sa în Moldova se petrece în 1359, cînd a avut loc o răscoala a boierilor moldoveni. Alte date vorbesc că Bogdan a plecat pe ascuns din Cuhea şi a condus o a doua răscoală a boierilor din Moldova, din 1363, împotriva lui Sasşi a situației de dependență față de regalitatea maghiară. Sas şi o parte a rudelor sale sînt luați prizonieri, iar fiii acestuia se refugiază în Maramures.
Adăuga comentariu