De ce reforma aparatului administrativ costă ... 50 mil. euro? Cine a decis astfel?

Foto: bagnet.org

Dumitru Barbalat

La ultima sa ședință, Guvernul a adoptat inclusiv Strategia privind reforma administrației publice centrale și locale (APC/APL) pentru anii 2016-2020.

Semnificativ este faptul că strategia respectivă, după cum se afirmă în hotărîre, a fost adoptată cu scopul de a realiza Programul de activitate a Guvernului doar pentru anii 2016-2018.

Autorii Strategiei asigură că ea se bazează pe faptul că, în anul 2020, administrația publică va deveni (în sfîrșit!) eficientă, eficace și responsabilă, va deservi doar interesele cetățenilor, utilizînd eficient resursele financiare, aplicînd standardele relevante europene, procese transparente și toate acestea vor permite administrației să devină un catalizator pentru dezvoltarea continuă și durabilitatea țării.

Vrem să credem că anume așa și va fi și, posibil, în sfîrșit, chiar va fi. Cu toate acestea, să analizăm mai detaliat strategia adoptată.

Cum timp de 11 ani a fost reformată administrația publică centrală

În perioada independenței au fost adoptate 215 diverse strategii, dintre care de către Guvern – 173 și de către Parlament – 42.

La subiectul reformării administrației publice centrale au fost adoptate unele decizii și anterior. Primul astfel de document cu privire la reformă adoptat de Guvern a fost hotărîrea din 1996 (în vigoare și în prezent) privind crearea Centrului de Investigaţii Strategice şi Reforme. Obiectivul principal al Centrului îl constituie efectuarea cercetărilor în domeniul analizei şi generalizării procesului reformelor, fundamentarea ştiinţifică a transformărilor structurale şi perspectivelor de dezvoltare a economiei naţionale, precum şi colaborarea cu organizaţiile internaţionale privind fundamentarea direcţiilor şi recomandărilor Guvernului pentru promovarea în continuare a reformelor.

Anticipînd unele evenimente, este necesar să evidențiem că strategia adoptată recent a fost elaborată nu de Centrul de Investigații Strategice și Reforme, ci de proiectul SIGMA al UE, specializat în cercetarea instituțiilor de administrație publică. Începutul acestui proces a fost pus de către fostul premier Valeriu Streleț și ambasadorul UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, în septembrie 2015. Proiectul a fost preconizat pentru o perioadă de jumătate de an.

UE are intenția să aloce pentru programul de lucru 50 de milioane de euro (1,1 mld. lei), pe care promite să-i ofere în două tranșe, pînă la sfîrșitul anului curent. Cine a stabilit că anume proiectul va costa atît de mult – 50 de milioane de euro – nu se știe cu exactitate. Se poate presupune că cei care intenționează să finanțeze afacerea – UE.

Dar principalul constă în faptul că asemenea sume enorme, de regulă, se alocă în formă de grant. De ce? Fiindcă modul în care se vor cheltui apoi acești bani nu este în drept să-l verifice nici chiar Curtea de Conturi. Fiindcă, în conformitate cu Legea Curţii de Conturi, aceasta este în drept să efectueze auditul public extern asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare doar a resurselor financiare publice şi doar a administrării patrimoniului public.

Iar granturile nu sînt atribuite la aceste categorii. Ele sînt ceva asemănător cu o pomană, din care, de cele mai dese ori, își iau cota-parte (strict apreciată) ambele părți. De regulă 30-70%. Iar cui și cît îi revine, ghiciți și singuri. Ce-i drept, o parte din banii ce ne rămîn nouă totuși se direcționează conform destinației. Din partea donatorilor externi şi investitorilor autohtoni, în ianuarie-noiembrie 2015, au fost debursate granturi în sumă de 1,94 miliarde de lei.

Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, granturile externe au constituit 1,85 mld. lei. Astfel, Guvernul SUA a oferit granturi în sumă de 1,33 mld. lei, Comisia Europeană – 196,3 mil. lei, Banca Mondială – 87,5 mil. lei, alți donatori – 231,2 mil. lei.

În ultimii cinci ani, Moldova a primit asistenţă financiară externă de peste 3 mld. euro, dintre care jumătate cu titlu de grant. Banii au fost destinaţi pentru implementarea reformelor şi pentru infrastructură. Mai puţin s-a donat pentru dezvoltare economică, cercetare şi ştiinţă.

Rapoartele privind asistenţa financiară externă sînt publicate foarte rar, atît de Cancelaria de Stat, cît şi de Ministerul Finanțelor, iar societatea civilă nu se poate pronunţa asupra modului în care Guvernul își execută misiunile asumate.
Și acum faceți concluzii cine și ce ”venit” a avut din granturile ”utilizate” doar în ultimii ani.

În 2005 a fost adoptată Strategia de reformă a administraţiei publice centrale și Planul de acțiuni privind analiza funcţională, elaborarea şi implementarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale. În 2007 a fost adoptată iarăși Strategia de reformă a administraţiei publice centrale pentru anul 2007 și Planul detaliat de implementare a Strategiei. Ultima dată, în 2008, Guvernul a adoptat Planul de acțiuni pentru executarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale în 2008.

Deci dorința de a schimba și reforma a existat mereu. Și scopurile au fost aproape identice și cu puțin se deosebeau.

Anterior, principalele obiective ale reorganizării administrației publice centrale se considerau:
- redefinirea funcţiilor şi structurii administraţiei publice centrale, abordîndu-le sistemic în baza criteriilor complementarităţii reciproce şi eficienţei organizatorice;
- racordarea structurii actuale a APC la obiectivele principalelor documente strategice ale statului;
- crearea pentru APC a unor condiţii egale de elaborare a politicilor sectoriale şi de exercitare eficace a atribuţiilor;
- asigurarea sincronizării activităţii APC în formularea politicilor sectoriale, examinarea minuţioasă a impactului deciziilor şi simplificarea procedurii de aprobare a acestora;
- consolidarea şi extinderea cadrului participativ al societăţii în procesul decizional.
- perfecţionarea managementului resurselor umane;
- perfecţionarea managementului finanţelor publice.

Reprezentanții Guvernului susțin că strategia propusă deja se axează pe următoarele componente (un joc de cuvinte – anterior erau obiective, acum – componente):
- responsabilizarea administraţiei publice în chestiunile de planificare strategică și operațională, analiza și monitorizarea politicilor;
- elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice (dar cine nu le-a permis ministerelor ca pînă acum să elaboreze, să monitorizeze și să evalueze aceste politici?);
- modernizarea serviciilor publice;
- managementul finanţelor publice prin prognoza macroeconomică, planificarea şi executarea bugetului și controlul financiar;
- managementul resurselor umane prin recrutarea şi selectarea la serviciu prin concurs, clasificarea şi gradarea, motivarea financiară şi nefinanciară, integritatea şi etica profesională.
Nu este complicat de contrapus și comparat – obiectivele/componentele principale ale strategiilor anterioare și prezente. Ele prin puțin se deosebesc, fiind doar cuvinte frumoase.

Despre Strategia de reformă a administrației publice aprobată recent

Guvernul consideră că strategia recent adoptată este un document ce propune etape de luare a deciziilor, care se bazează pe reformele precedente. Și totuși a recunoscut că Strategia a fost elaborată după 11 ani de la adoptarea primelor asemenea documente, care au contribuit la dezvoltarea instituțională.

Guvernul consideră că au mai rămas încă multe chestiuni ce necesită perfectare, iar societatea așteaptă încă multe de la administrație, și dă asigurări că noua strategie propune o nouă și mult mai practică abordare a problemelor.

Comparativ cu strategiile anterioare, reprezentanții Guvernului afirmă că actualul document:
- este axat pe cetățeni, și nu pe birocrați;
- este mai complex, nu se limitează doar la organele publice centrale, ci cuprinde și organele puterii locale;
- presupune o mai bună coordonare în procesul de monitorizare și supraveghere.

În același timp, strategia actuală are și părți pur birocratice. În ea se menționează că documentul este elaborat în conformitate cu:

1) Strategia naţională de descentralizare şi Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de descentralizare pentru anii 2012–2015 (Legea nr.68/2012 și propunerile către Parlament adresate în aprilie a.c. cu privire la extinderea termenului pînă în 2018),
2) Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020” (Legea nr.166/2012),
3) Acordul de asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (ratificat prin Legea nr.112/2014).

Dacă vom analiza în detaliu documentele menționate mai sus, în a căror bază, după cum se afirmă, a și fost elaborată Strategia, atunci vom constata că Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020” presupune susținerea următoarelor ramuri: ocrotirea sănătății, cultura, asistența socială, agricultura și dezvoltarea rurală, mediul ambiant, care au o importanță semnificativă pentru dezvoltarea durabilă a țării. Iar prioritatea Strategiei este dimensionată spre o acoperire bugetară la asigurarea politicilor adecvate în aceste ramuri. Deci, acest document nu conține ceva referitor la reforma APC și APL și atunci despre el se menționează în zadar în contextul strategiei adoptate recent.

Aproape nimic nu se spune despre reforma administrativă nici în Strategia naţională de descentralizare, nici în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de descentralizare pentru anii 2012–2015. Cu atît mai mult că termenul de aplicare a acestuia a expirat deja și nu se potrivește cu un document preconizat pentru următorii ani. Posibil că ceva va apărea / se va clarifica după adoptarea completărilor propuse de Guvern cu privire la extinderea termenului. Însă aceasta poate fi doar DUPĂ un timp, și nu la momentul în care se face referința.

Și numai în Acordul de asociere RM-UE sînt unele articole la temă. UE, în baza unei game de direcții pe interese, inclusiv despre eficiența administrării și reformei funcției publice, intenționează (anume că intenționează și nu mai mult) să contribuie la dezvoltarea politică și social-economică a Moldovei și a semnat respectivul acord.

Informații mai detaliate despre reforma administrației publice pot fi găsite într-un compartiment din două articole – Reforma administrației publice. În art.21 se menționează: „Cooperarea se va axa pe dezvoltarea administrației publice eficiente și responsabile în RM, în scopul susținerii edificării statului de drept, asigurării faptului ca instituțiile statului să lucreze în beneficiul întregii populații a RM și promovării dezvoltării armonioase a relațiilor dintre RM și partenerii săi.”

Și în art.22 se prevede o cooperare care urmează să includă următoarele domenii: dezvoltarea instituțională și funcțională a autorităților publice; modernizarea serviciilor publice; crearea unui serviciu public profesionist; managementul eficient și profesionist al resurselor umane și dezvoltarea carierei și promovarea valorilor etice în rîndul funcționarilor publici.

În Strategie s-a scris mult și despre lupta cu corupția. Da, tema este actuală și în vogă. Și în Acord, în art.50 (și numai), există o prevedere referitoare la lupta cu corupția și fraudele. Dar numai despre faptul că părțile vor coopera în chestiunile ce țin de schimbul de informații, practicile și experiența în lupta cu acest flagel al timpurilor noastre, despre îmbunătățirea metodelor de combatere și de prevenire a fraudei și corupției, precum și despre cooperarea eficientă cu instituțiile și organismele relevante ale Moldovei și UE, doar în cazul controalelor, inspecțiilor și auditurilor legate de gestiunea și controlul fondurilor UE.

Astfel, UE mai mult se îngrijorează cum vom utiliza noi creditele/granturile lor și nimic nu spune despre lupta cu corupții și escrocii noștri. De ce? Acest lucru nu este greu de presupus. Judecați singuri. Pe 27 iunie 2014, Acordul a fost semnat, pe 2 iulie 2014, Parlamentul nostru deja l-a ratificat, iar pe 13 noiembrie 2014, Acordul a fost ratificat și de Parlamentul european.

Și în acest timp, în Moldova se derulau foarte liniștit etapa finală a furtului veacului din sistemul bancar și pregătirea pentru alegerile parlamentare.

Cine după toată această dezordine va mai crede în sinceritatea intențiilor noastre și a foilor de parcurs? Recent se vor împlini doi ani de la acele evenimente, dar un răspuns la întrebarea „cine a furat miliardele?” lipsește.