Sensul ascuns al ieșirii Marii Britanii din UE

Foto: mail.ru

Veaceslav Matveev

Marea Britanie a votat la referendum ieșirea din UE. S-a produs un eveniment care pentru un om simplu este echivalent cu înfrîngerea Angliei în fața selecționatei Islandei la campionatul european de fotbal.

Ce-i drept, consecințele vor fi cu mult mai semnificative și palpabile. Acest eveniment s-a produs nu ieri, dar atunci cînd elitele vechi au pierdut în fața cercurilor liberale și libertariene lupta pentru Europa. Acum totul se desfășoară după principiul domino. Cad toate castelele din nisip, construite la repezeală, cu scopul distrugerii lor ulterioare.

Cine va cîștiga?

Oamenii naivi din Occident considerau că vechea lume eurocentrică, care a pierdut toate luptele și s-a transformat într-o fabrică de turism, show și diferite distracții libertariene, va continua să-i hrănească gratuit pe toți. Nu, nimeni nu va mai hrăni pe nimeni. Vechea Europă, pierzînd economia și domeniile serioase ale industriei, s-a transformat într-o anexă, pentru care luptă trei forțe – SUA, China și Rusia. Cine va cîștiga?

Posibil că nu va învinge niciuna dintre ele. Posibil, pe avanscenă va apărea un nou jucător, posibil, lumea trece la etapa cînd familii concrete și corporații conspirologice vor decide viitorul. Cert e una – Europa nu doar că nu mai este independentă, dar nici nu este actuală pe harta geopolitică a lumii. Toate ambițiile ei au rămas în trecut. Iar viitorul aparține altor regiuni mult mai energointensive ale spațiului geopolitic.

Cineva mi-a povestit cum trei arabi din Danemarca îl loveau peste obraji pe un locuitor din Copenhaga. Un arab îl lovea, iar ceilalți filmau și nimeni nu a intervenit, nici chiar prietenii acelui danez lovit peste obraji. Ce putem cere de la așa o populație? Ce putem cere de la suedezi, de la țara unde femeile conduc armata, iar bărbații, urmașii vikingilor, devin gospodine și merg cu cărucioarele la grădiniță? Ce putem cere de la olandezi, în a căror țară, în biserici sînt organizate expoziții – sesiuni foto cu domnișoare de moravuri ușoare? Ce putem cere de la norvegieni, care, de dragul educației conservatoare, iau copii din familii și-i lasă pe mîinile părinților adoptivi? Iar acești copii nu au privilegii la studii în cadrul universităților. Este un coșmar permanent, care sub ochii noștri se transformă în marasm. Această lume e rea la fel ca și noua ei morală.

Europa nu mai este actuală

Prin urmare, de pe această corabie, ce se duce la fund, au început să fugă toate vietățile, brusc și nechibzuit. Or, unde va fugi Marea Britanie, dacă în cazul ieșirii din UE din ea vor pleca Scoția și Irlanda de Nord, apoi, probabil, și Wales? În asemenea ritmuri se va ajunge și pînă la Cornwall și insula Man. Aici este evidentă graba și nechibzuința.

Însă la nivelul unde se decide dacă Britania va rămîne sau nu în UE nu poate fi grabă și decizii nechibzuite. Totul are loc atunci cînd se decide sus. Înaltele cercuri conspirologice decid viitorul. Ulterior, acestea obțin susținerea înaltelor cercuri financiare și oligarhice, iar apoi întreprinzătorii încep să finanțeze procesul. Cînd totul e decis și toate figurile sînt plasate la locurile lor, prin intermediul presei, informația este aruncată poporului, care mai apoi, pregătit de mass-media, decide ce va fi și ce nu.

El, poporul, este complet zombat de presă. Priviți noutățile. Țările care nu au legătură unele cu altele spun la știri una și aceeași. Aceasta confirmă ideea mea că procesul este reglementat și este o făcătură. În această lume nici chiar un măr nu cade din pom fără permisiunea lor (a aristocrației „negre”). Și Newton nu are dreptate atunci cînd afirmă că mărul cade din cauza gravitației. El cade pentru că așa a hotărît zeul lor financiar. Cel puțin, aceasta este poziția lor de viață.

Dar mărul a căzut

Marea Britanie a căzut din UE. Albionul, învăluit în ceață, slăvit de milenii, numit anterior și Avalon, insula merelor, insula regelui celților Bran, înhumat sub Londra, și a lui Artur, ce își are odihna de veci la Glastonbury, adică cavoul aristocratic mondial, s-a trezit. Dumneavoastră credeți că puteți să-l treziți la viață pe un britanic sau un englez? El nu va lua niciun șervețel de pe masă fără permisiunea reginei, comandantului regimentului sau a maestrului din loja masonică. Atunci ce s-a întîmplat?

Iată ce. Cei din familia Bilderberg, numiți pe nedrept ”guvernul din umbră”, nu mai sînt necesari. Vechea aristocrație a lumii albe nu mai este actuală, ea și-a jucat rolul istoric. Ei au fost eliminați din geopolitică. Ei sînt radiați din istorie. Adunările lor sînt ridicole pentru toți, cu atît mai mult pentru clanurile Rothschild, Rockefeller, Warburg și oligarhii din China și Hong Kong. Ei sînt aruncați la periferia istoriei, deoarece ei sînt astăzi niște marginali politici.

Mulți dintre ei știu acest lucru. De exemplu, Monaco a acceptat condițiile și acestui stat, precum și familiei Grimaldi i s-a permis să trăiască, să studieze oceanul să dezvolte mișcarea olimpică. Unii dintre ei, precum Liechtensteinul sau Luxemburgul, opun rezistență. Se opune nu poporul, ci familiile aflate la guvernare. Cel mai greu a ajuns la conștiința dinastiei Windsor din Marea Britanie. Însă recent totuși a ajuns, după ce președintele Republicii Populare Chineze a sistat incorect o întrevedere cu regina. Majestății Sale i s-a indicat cine e stăpînul. Lor nu li s-a iertat nici moartea principesei Diana, nemaivorbind despre posibilitatea de a rămîne pe tron.

Așadar, Europa este condamnată și curățată

Ei i s-a explicat locul său istoric, ca unul dintre jucătorii neindependenți. A unui jucător care, în caz de criză, primul va fi lichidat. Cu Europa procedează la fel ca și cu Grecia, iar anterior cu Iugoslavia. Pentru toți era clar că aceste țări sînt grănicerii vechiului continent, însă în timp ce una a fost distrusă, alta este subminată încet și metodic, știind că porțile de Est ale Europei nu va avea cine să le apere. Or, dumneavoastră nu credeți că Macedonia sau Muntenegrul pot deveni grănicerii Europei?

Anterior, după destrămarea URSS, se spunea că acest lucru nu mai este important, deoarece dușmanul nu mai există. Însă astăzi aceasta este o poveste relatată de un idiot la fel ca și el, un imbecil analfabet. Estul arde și acolo se formează ceva foarte înspăimîntător. Acest lucru teribil și apocaliptic va șterge de pe fața pămîntului mai întîi Israelul, Libanul și Siria, apoi va merge spre Vest. Despre faptul cine stă în spatele acestui proces, vom vorbi puțin mai tîrziu, acum este important însuși faptul distrugerii artificiale și iscusite a Europei.

Aceeași soartă este hărăzită și Statelor Unite, dacă acestea își vor deschide frontierele de sud. Elita lor sofisticată va fi măturată de cartelurile de droguri din America Centrală și de Sud. Dușmanul se află foarte aproape, chiar lîngă ușă. Însă Europa totuși e cea mai progresistă! Ea a decis din propria voință să lase dușmanul să intre. Și asta în timp ce elitele cunosc faptul dezindustrializării și demilitarizării conștiente. Toți acolo sus înțeleg ce viitor poate avea acest continent, unde a fost distrusă întreaga bază economică. Mai mult, au mai impus un acompaniament marasmic, ce poate fi salutat fie de homosexualii, fie de hipioți bătrîni și beți.

Pe Europa o așteaptă același viitor ca prezentul RSA sau al Detroitului. Acolo la fel se vorbea despre liberalism, însă astăzi nimeni nu vorbește despre faptul cum sînt distruse plantațiile și latifundiile ce aparțineau burilor. Astăzi, nimeni nu-și aduce aminte de Detroitul înfloritor – capitala automobilistică a SUA. Acest oraș a devenit un adevărat experiment, iar rezultatele sînt evidente. Eu cred că ele sînt evidente și pentru elitele europene, cu atît mai mult pentru elita britanică.

În ce constă particularitatea Marii Britanii

Particularitatea e simplă – e o țară necurățată. O țară învingătoare, care nu are pentru ce să-și ceară scuze. Ce-i de făcut cu ea? Ea, cu apucăturile sale aristocratice, este o piedică, deoarece este prea independentă și conservatoare. Ei nu-i place nici dezarmarea, nici proiectele de imigrare. Ei nu-i este nimic pe plac. Ce-i de făcut cu acești urmași ai lui Welington, Nelson și Churchill? Ei trebuie înlăturați. Și e de dorit cît mai departe. Cel mai bine e să fie înlăturați în general din istorie și geopolitică. Așa consideră aristocrații „negri” ai lumii, cei care demult nu mai mizează pe elitele naționale și identitatea istorică a popoarelor.

În Marea Britanie există o mare problemă istorică – elita aristocrată independentă și încă destul de bogată. Elita cu valorile sale morale și de familie. Dar cel mai important – familia regală Windsor, care „acoperă” această elită. Anume aici este problema.

Prin ce este interesantă familia Windsor pentru analiza noastră? În primul rînd, este cea mai mare monarhie din lume. În al doilea rînd, cea mai bogată, în al treilea, tot ceea ce se numește guvern din umbră și ni s-a permis să criticăm este cercul aristocratic al Europei. Anterior, acesta se numea Ordinul Sionului , iar acest cerc este protejat de familia regală. Și Bilderberg. Și Ordinul Maltez, și lojele masonice ale arcului regal – tot ceea ce înconjoară lumea, este protejat de familia Windsor.

Problema aristocrației „negre”

Însă în interiorul acestei familii mai există o problemă și mai importantă pentru aristocrația „neagră”. Această problemă se numește „moștenitorul tronului, prințul Charles”. În ultimul timp se obișnuiește ca această figură politică să fie ridiculizată. Da, anume politică, or, rolul acestei persoane atît ieri, cît și astăzi, și posibil mîine, este foarte importantă. Prințul Charles este o figură neordinară și neunivocă. El este scopul multor structuri distructive în lumea politică și în conspirologie, or, el este dușmanul lor.

Prințul Charles (eng. – Prince Charles; numele complet Charles (Carol) Philip Arthur George Windsor (născut pe 14 noiembrie 1948) – este feciorul cel mai mare al reginei Marii Britanii, Elisabeta II, și al prințului consort Philip, ducele de Edinburgh, moștenitorul tronului britanic, mareșal al Forțelor Aeriene Regale ale Marii Britanii. Doar o singură menționare a tuturor însemnelor lui regale costă mult și nu în zadar de pe timpul principesei Diana această persoană este înjosită și umilită în toate cercurile liberale ale Europei. Însă acest om, mîine-poimîine ar putea deveni regele celei mai mari monarhii din lume și nu doar. El va deveni liderul Comunității Britanice, Australiei și Canadei.

Doar după el în tabelul rangurilor și în ierarhia monarhică urmează și copiii lui. Charles și principesa Diana au avut doi copii – prințul William, în prezent ducele de Cambridge (născut pe 21 iunie 1982) și prințul Harry (Henri) (născut pe 15 septembrie 1984).

Vom menționa, de asemenea, că pe 9 aprilie 2005, prințul Charles s-a căsătorit a doua oară – cu dragostea vieții sale, Camila Parker Bowles, născută Shand. Prințul Charles nu doar se ocupă activ de binefacere, este membru al diferitor comunități, inclusiv este patronul a peste 350 de structuri, el este fondatorul „Fondului Prințului” („The Prince’s Trust”) și alte 15 organizații de caritate. Principalele domenii de interes sînt ocrotirea mediului și perfecționarea mediului urban. Charles este interesat de medicina alternativă și activitatea lui de popularizare a acesteia a devenit subiect de discuții în societate. Totodată, prințul se ocupă de problemele minorităților naționale și ale popoarelor mici.

Sînt interesante și importante următoarele date: după tată (fostul prinț grecesc Philip din dinastia Glucksburg) Charles este stră-strănepotul țarului rus Nikolai I (prin nepoata lui Nikolai, Olga Konstantinovna – soția regelui Greciei George I); prințul consideră că este rudă genetică a lui Vlad Țepeș (Dracula).

Cu atît mai interesantă pentru analiza noastră este următoarea circumstanță – viziunile lui politice și istorice, care se evidențiază prin independență și prezența propriei ideologii.

În 2005, jurnaliștii de la publicația „Mail on Sunday” au reușit să obțină acces la notițele personale ale prințului Charles (Prince Charles). Astfel a apărut un material senzațional, ce conținea fragmente din notițele moștenitorului tronului despre diferite personalități politice din Marea Britanie și China. Prințul s-a pronunțat destul de deschis în privința unor acțiuni ale acestora.

În toiul scandalului privind scurgerea informației s-a pronunțat și consultantul politic al prințului Charles. El a menționat că Charles nu a fost niciodată adeptul vreunul partid și se consideră disident. Este un moment foarte important. Știți ce înseamnă cînd moștenitorul tronului este disident? Mai ales, în Occident.

Toate acestea vorbesc despre faptul că viziunile lui sînt extrem de diferite față de pozițiile liderilor politici. Mai mult, de pozițiile adoptate în UE și Marea Britanie. În anii 1990, acest om s-a pronunțat hotărît împotriva forțelor din culisele mondiale, declarînd că ne poate salva doar Rusia și renașterea ei.

Însă cel mai important lucru este că el este un adversar hotărît al masoneriei. Înaltul statut social al masonilor în Marea Britanie era susținut pe parcursul mai multor ani, datorită susținerii familiei regale, însă astăzi totul e altfel. Prințul Charles a devenit pentru prima dată în ultimii 200 de ani moștenitorul trolului care a refuzat să facă parte din frăția masonică.

Potrivit unor informații neconfirmate, dar care circulă în Anglia și dincolo de hotarele ei, prințul Charles a fost îndreptat împotriva masonilor de către tatăl său, prințul Philip, care a intrat în loja masonică cu foarte puțină dorință, sub presiunea socrului său, regele George al VI-lea. Supunîndu-se voinței monarhului, Philip totuși nu a dorit să participe la activitățile masonice. De aceea, în prezent, Marele Magistru al masonilor britanici este verișorul reginei, ducele de Kent.

Apropo, există informații că prințul ar fi acceptat în secret Ortodoxia și nu în zadar el este văzut deseori pe muntele Athos. Precum se știe, tatăl său, Philip, ducele de Edinburgh, este de origine grecească și a trecut de la Ortodoxie la Biserica Anglicană. Iar pe linia maternă, prințul Charles, precum am menționat, are strămoși direcți de la țarul Nikolai I – el este stră-strănepotul marii ducese Olga Konstantinovna. Probabil, din aceste motive, prințul Charles nutrește simpatie și atracție față de ortodoxie. Nu oare din această cauză anumite cercuri distrug intenționat Grecia?

Un moment important! În cadrul întîlnirii cu enoriașii Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” de la Washington, Episcopul Callistus a declarat: „Moștenitorul tronului, prințul Charles, desigur, are un interes deosebit față de Ortodoxie și are un șir de prieteni ortodocși, cu care discută aspecte ale credinței ortodoxe. El a efectuat mai multe pelerinaje pe Muntele Sfînt Athos. Însă dacă el ar deveni ortodox, atunci acest fapt ar crea impedimente constituționale serioase. Așa că, probabil, el nu poate renunța la anglicanism, dar va ține cont și de contextul ortodox”.

Ce se întîmplă și prin ce este dictat „Brexit”-ul

Așadar, să facem niște concluzii preliminare. Ce se întîmplă și prin ce este dictat „Brexit”-ul? Este o ieșire planificată a Marii Britanii din UE. („Brexit” – cu accentul pe E, este un neologism englez, format din primele litere ale cuvintelor „Britania” și „exit” – „ieșire”). Răspunsul este evident. Familia regală britanică este singurului lucru ce unește Regatul Unit într-un tot întreg.

Dacă Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, atunci Scoția și butoiul cu pulbere de pe insulele Irlandei de Nord ies din componența Regatului Unit și, posibil, vor adera la UE. Toate acestea constituie o bombă cu efect întîrziat pentru tronul familiei Windsor. De ce? Dinastia Windsor unește toată elita aristocratică britanică.

Odată cu pierderea puterii, toți lorzii și domnii devin simpli cetățeni, or, statutul lor special este posibil doar în cadrul sistemului ierarhic al Britaniei monarhice. Odată cu prăbușirea elitei se prăbușește întreg statul, deoarece fără monarhie, el nu are bază juridică. În regat nu există măcar o constituție. Totul ce îl unește este monarhia controlată de aristocrația monarhică și legile pe care le semnează regina.

Pieirea monarhiei este distrugerea statului în cîteva formațiuni independente, care au propriile tradiții istorice statale. Trebuie să înțelegem că puterea nu-i va fi oferită prințului Charles, iar rolul mesianic al lui Wiliam este o idee necesară doar familiei regale și unui șir de loje masonice.

Dinastia Rothschild nu mai protejează această familie. Ultima vizită a conducerii RPC a demonstrat atitudinea lor față de familia Windsor. Regina și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu încălcarea etichetei (acest moment este foarte important pentru analiza noastră). Cu atît mai mult cu cît familia Rothschild are demult o altă capitală – Hongkong. Iar rolul de generator al industriei mondiale nu mai aparține demult Marii Britanii – aceasta a fost dezindustrializată încă de guvernul lui Margaret Thatcher.

Oligarhii lumii nu mai au nevoie de Marea Britanie, aceasta a fost înlocuită de SUA, care totuși țineau cont de rolul Regatului Unit, deoarece mulți lideri americani aveau rădăcini britanice și erau legați de dinastia Windsor prin interese comune.

China nu are asemenea interese. Băncile familiei Rothschild au umplut această țară cu aur și valută. În Europa, practic, nu există un fond de aur. Acesta a fost scos sau în SUA, sau în RPC. Însă familia regală a Britaniei prezintă totuși anumite pericole. Care?

Primul – politic, deoarece controlează aristocrația britanică și este strîns legată cu monarhiile europene. Al doilea – ea controlează serviciile secrete, armata și flota. Al treilea – ea controlează Clubul Bilderberg. Al patrulea – prințul de Kent, verișorul reginei, este liderul masoneriei engleze, iar majoritatea lojelor din lume sînt supuse masoneriei engleze, ce constituie o mare putere. De aceea, ceea ce se întîmplă în prezent, practic, este o condamnare nu doar pentru familiile aristocrate din Europa, dar și a întregii lumi conservatoare vechi, iar Marea Britanie este doar începutul.

Este o condamnare pentru masoneria engleză cu vechile ei tradiții ale templierilor. De ce? Noi trăim într-o vreme a mesianismului și nu trebuie să uităm că unul dintre titlurile reginei este – „cea care se înalță pe tronul lui David”. Astfel, răscoala regizată din Marea Britanie este o împușcătură în capul națiunii britanice, o provocare cu bătaie lungă. Noile pericole mondiale necesită schimbarea hărții politice și sociale a Europei. Aceasta este o consecință a luptei cîtorva forțe pentru puterea mondială. Iar acestea au proiecte mesianice diferite.

Prima forță este Ordinul Sionului, în care familia regală din Marea Britanie este jucătorul-cheie. Această forță are drept scop instalarea pe tron a monarhului suprem. El se va numi regele Europei. La acest rol pretind diferite familii – de la Habsburgi, Burboni, Stuarzi, pînă la Windsor. Însă prințul Charles a fost discreditat intenționat. Și șansele lui astăzi s-au diminuat. Însă ele există și vine timpul adoptării acestor decizii. Profețiile Sfîntutlui Malachia și ale lui Nostradamus despre marele monarh al Europei, care va purta sîngele lui Hristos, încă nimeni nu le-a anulat.

A doua forță este guvernul mondial, care controlează structura financiară a lumii. Corporațiile transnaționale, băncile familiile oligarhice. Aici actorii-cheie sînt familiile Rothschild, Warburg, Dupont, Schiff etc. Această forță are un alt proiect, destul de liberal, dar cu iz monarhic și mesianic. Ea mizează pe dominația mondială. Europa nu-i trezește interesul. De aceea, Europa este cedată. Cedată hoardelor migranților islamici, care de facto sînt o bombă cu efect întîrziat. Pentru a-i împinge în Europa, a și fost nevoie de acest spectacol de la Libia, Siria și Irak.

Și cea de-a treia forță sînt templierii americani și masoneria scoțiană de nivel înalt controlată de ei. Aceștia joacă temporar împreună cu Ordinul Sionului și aristocrația europeană. Însă eu au avut întotdeauna propriul proiect – Republica Mondială mesianică a Ordinului Templierilor. După capitularea Vaticanului și slăbiciunea politică a Rusiei, doar aceste forțe luptă pentru Noua Ordine Mondială și cum va fi aceasta se decide astăzi în Marea Britanie, iar mîine – la alegerile din SUA. Însă acesta este subiectul unui alt studiu.