Douăzeci de ani mai tîrziu sau Mitul despre președintele întregului popor

Foto: basarabia.md

Xenia Florea

100 de milioane de lei – este suma prevăzută în buget pentru desfășurarea alegerilor prezidențiale directe pe 30 octombrie. Alegerile parlamentare din 2014 au costat în jumătate – 52 de milioane de lei.

Inițial, Comisia Electorală Centrală a cerut de la Ministerul Finanțelor o sumă mai mare. Însă după un șir de consultări, părțile au convenit asupra 100 de milioane pentru turul întîi și doi al scrutinului prezidențial.

Rînd viu

În istoria Moldovei independente, președintele a fost ales direct de două ori. Însă cu adevărat democratice pot fi considerate doar alegerile din 1986. Primele alegeri prezidențiale directe din 8 decembrie 1991 au fost cîștigate de candidatul fără alternativă Mircea Snegur, care pînă atunci era președinte, doar că al RSS Moldovenești. în acest post el a fost numit prin hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM nr. 251-XII din 3 septembrie 1990.

Prezența la vot în 1991 a fost de 84%. 98,17% dintre cetățenii care au venit la secțiile de votare, au votat cu Snegur.

A doua oară, președintele a fost ales în mod direct în anul 1996. Aceste alegeri au fost cu mult mai distractive. În primul rînd, la postul de șef al statului pretindeau 9 candidați (președintele în exercițiu Mircea Snegur, premierul Andrei Sangheli, președintele Parlamentului Petru Lucinschi, primul secretar al CC al PCRM Vladimir Voronin, președintele Partidului Forțelor Democratice Valeriu Matei, precum și candidații independenți Iuliana Gorea-Costin, Anatol Plugaru, Veronica Abramciuc și Mariana Livițchi).

în al doilea rînd, pentru alegerea președintelui în 1996 a fost nevoie de turul doi. În primul tur (prezența la vot era de 68,13%), pe primul loc era Mircea Snegur cu 38,75%. Petru Lucinschi a acumulat 27,66%. Pe locul trei se afla Vladimir Voronin cu 10,23%. Însă în turul doi, victoria era deja de partea lui Petru Lucinschi: 54,02% faţă de 45,98%. Prezența la vot a fost de 71,61%.

Și iată acum, douăzeci de ani mai tîrziu, în Moldova președintele va fi ales din nou de întreg poporul. Reieșind de numărul doritorilor, actualele alegeri directe ar putea înregistra un record al numărului de pretendenți la postul de președinte.

Primul candidat semi-oficial (oficial va deveni după colectarea semnăturilor și înregistrarea la CEC) – liderul Partidului Platforma DA Andrei Năstase. La sfîrșitul lunii martie, consiliul politic al Platformei „Demnitate și Adevăr” l-a binecuvîntat unanim pe președintele lor pentru cursa electorală, dorindu-i ca „toate forțele anti-oligarhice din țară să susțină candidatura lui Năstase”:

însă la rolul candidatului unic din partea opoziției de dreapta pretinde și Maia Sandu. Despre disponibilitatea de a candida la funcția de președinte, dacă alegerile șefului statului vor fi directe, ea a anunțat mai devreme ca Năstase – încă în octombrie anul trecut, iar în martie curent, ea a pledat pentru înaintarea unui candidat unic al forțelor de dreapta – pentru a nu fragmenta electoratul.

Un portret robot aproximativ al candidatului unic de dreapta în expunerea Maiei Sandu arată astfel: „Avem nevoie de un candidat nepătat, cu abilități de manager și intangibil pentru șantaj”. Practic, autoportret.

Un alt favorit al viitoarei curse prezidențiale este liderul socialiștilor Igor Dodon. Vinerea aceasta, Executivul Politic al Partidului Socialiștilor i-a recomandat Consiliului Republicat să-l înainteze pe Igor Dodon în calitate de candidat la postul de șef al statului.

Dodon, ca potențial prezident, s-a aflat de două ori în topul sondajelor sociologice în versiunea Asociației Sociologilor și demografilor. În sondajul din februarie, la întrebarea „Cu cine ați vota în cazul alegerilor prezidențiale directe?”, numele președintelui Partidului Socialiștilor a fost menționat de către 17,5% dintre respondenți. Pe locul doi s-a plasat liderul platformei DA Andrei Năstase cu 14,6%. Ceilalți candidați au obținut mai puțin de 10% dintre voturi. Adică, potrivit sondajului din februarie, cele mai multe șanse de a ieși în turul doi le aveau Dodon și Năstase.

În sondajul din aprilie (acesta s-a desfășurat în perioada 1-19 aprilie), pe a doua poziția după Igor Dodon (32,1%) a ajuns Maia Sandu (17,4%), iar Andrei Năstase (11,9%) a încheiat top trei candidați la postul de președinte.
Dacă Maia Sandu și Andrei Năstase mai au o posibilitate teoretică de a-și uni eforturile și să convină asupra unui candidat unic al opoziției de dreapta, atunci Igor Dodon, practic, nu are șanse să devină candidatul forțelor de stînga.

În urma recentului conflict public și a schimbului de replici dure dintre liderul PSRM și președintele „Partidului Nostru” Renato Usatîi (Usatîi l-a acuzat pe Dodon de o înțelegere cu Plahotniuc), este mai probabilă susținerea celor de la „Partidul Nostru” a candidatului de dreapta (să zicem, dacă Năstase sau Sandu vor ajunge în turul doi împreună cu Dodon), decît apelul față de adepții săi să voteze pentru președintele Partidului Socialiștilor.

Relațiile dintre Igor Dodon și Renato Usatîi au fost întotdeauna tensionate: în acestea este prezent atît spiritul de competiție dintre doi politicieni, ce pretind la rolul de lider pe un eșichier, cît și o anumită gelozie față de ratingurile și succesele lor. Totodată, Usatîi este convins că el a fost scos din cursa electorală a alegerilor din 2014 nu fără concursul lui Dodon.

Iniția, Renato Usatîi, care și de data aceasta a fost privat de dreptul de a participa la alegeri în calitate de candidat la funcția de președinte, în general, intenționa să boicoteze alegerile prezidențiale, „înscenate de Plahotniuc”. Ca ulterior să declare că „Partidul Nostru” va înainta propriul candidat.

„Va fi un candidat bun, spre uimirea multora. Noi sîntem gata să luptăm pentru victorie, în cazul în care alegerile, totuși, vor avea loc”, a declarat liderul „Partidului Nostru”.

Și un alt reprezentant al stîngii - liderul Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin ar putea încerca să devină din nou președinte. În pofida tuturor sciziunilor și crizelor din PCRM, ratingul personal al lui Voronin este încă înalt: sondajul opiniei publice din aprilie desfășurat de Asociația Sociologilor și Demografilor l-a plasat pe liderul comuniștilor cu 10,3% pe locul patru, după Dodon, Sandu și Năstase.

Vladimir Voronin este un recordsman absolut după numărul tentativelor de a deveni președinte. „Debutul” lui a avut loc în cadrul alegerilor prezidențiale directe din 1996, cînd el a fost al treilea după Petru Lucinschi și Mircea Snegur cu 10,23%.

Apoi a fost prima tentativă de alegere a șefului statului în parlament, după reforma constituțională din 2000. Alegerile au avut loc pe 1, 4 și 21 decembrie 2000. Și deși Vladimir Voronin se afla permanent înaintea candidatului forțelor democratice Pavel Barbalat, el nu acumula suficiente voturi, iar votul din 21 decembrie a eșuat, pentru că la ședință s-au prezentat doar 48 de deputați.

Vladimir Voronin a devenit președinte la alegerile din 4 aprilie 2001. Apoi au fost alegerile din 2005. Așa că în cazul înaintării candidaturii președintelui PCRM la funcția de președinte în alegerile din 30 octombrie 2016, aceasta va fi cea de-a șaptea participare a lui în cursa prezidențială.

Potrivit zvonurilor, un alt candidat la prezidențiale ar putea fi și președintele parlamentului Andrian Candu. Se vorbește că el va deveni candidatul comun din partea PDM și PL. Anume de aceea, democrații au fost de acord că lase Chișinăul pe mîinile liberalilor, aprobînd în Parlament (deocamdată, în prima lectură) noul proiect de lege privind statutul municipiului Chișinău, document ce extinde competențele primarului general și limitează atribuțiile consiliului municipal.

Și PLDM și-ar putea înainta candidatul la Președinție. Liberal-democrații încă nu au decis – să iasă cu propriul candidat, sau să susțină candidatul unic al forțelor de dreapta.

Pe de o parte, e mare ispita de a se pune în evidență, pentru a nu se pierde printre noile forțe de dreapta – tinere, ambițioase și care urcă rapid în ratinguri. Însă alte persoane „carismatice”, în afară de Filat, aflat în arest, liberal-democrații nu au. Iar președintele parlamentului Andrian Candu, provocîndu-și foștii aliați, a declarat că Vladimir Filat, chiar aflîndu-se sub anchetă și în arest preventiv, poate candida în calitate de candidat la președinție, deoarece „orice persoană are dreptul să candideze și să fie ales”.

Pe de altă parte, fragmentarea electoratului doar va turna apă la moara democraților, de aceea, e mai bine ca opoziția de dreapta să se țină grămăjoară. Totul va depinde de rezultatele negocierilor cu opoziția extraparlamentară: pentru PLDM este mai „aproape” Maia Sandu decît Andrei Năstase, dar și potențialul electoral al ei e mai înalt decît cel al liderului Platformei DA:

Și deputatul Valeriu Ghilețchi, exclus recent din fracțiunea PLDM, vrea să devină președinte. El a declarat că ar putea candida la acest post în calitate de candidat independent, dacă partidele de dreapta nu vor conveni asupra unui pretendent unic.

Nu-și exclude participare la cursa electorală nici ex-premierul, liderul Partidului Popular European Iurie Leancă. Acum o lună, el a declarat că și-ar putea înainta candidatura la alegerile prezidențiale, dacă așa vor decide membrii formațiunii lui. Însă aceasta este nici pe departe lista completă a persoanelor care doresc să ocupe fotoliul de șef al statului.

Ajustarea mundirului

Săptămîna aceasta parlamentul s-a ocupat activ de „adaptarea” normelor legislative vechi de 16 ani la noile realități. Ar fi fost naiv să credem că, soluționînd problemele politice curente și fiind de acord cu alegerile directe ale președintelui, Vladimir Plahotniuc și analiștii lui nu au calculat variantele nedorite și nu au prevăzut metodele de neutralizare a lor.

Prima etapă a acestei combinații a fost realizată încă în perioada modificării procedurii de alegere a președintelui de către Curtea Constituțională: cînd CC, prin decizia sa a anulat reforma constituțională din 2000 în general, lăsînd în vigoare limitele de vîrstă ale candidaților la președinției, care au fost în vigoare din 2000.

Din punct de vedere juridic, acesta e un paradox, din punct de vedere politic – este un pas bine gîndit, deși unul stîngaci. În consecință: această hotărîre a Curții Constituționale l-a înlăturat automat din cursa electorală pe unul dintre favoriți – liderul „Partidului Nostru” Renato Usatîi, care încă nu a împlinit 40 de ani (potrivit normelor, ce au acționat pînă în anul 2000, limita de virstă pentru candidații la președinție era de 35 de ani).

Pachetul de amendamente la Codul Electoral, elaborat de un grup de lucru creat special și adoptat joia aceasta în primă lectură, de asemenea, ridică anumite semen de întrebare.

Astfel, documentul prevede că toți candidații la postul de șef al statului trebuie să colecteze timp de o lună cel puțin 15 mii de semnătură în susținerea sa: cel puțin cîte 600 semnături din cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul doi, inclusiv autonomia găgăuză, municipiile Chișinău și Bălți.

Pe de o parte, 15 mii este de zece ori mai puțin decît 170 de mii de semnături pentru înaintare, pe care ar trebui să le colecteze candidații la președinție conform prevederilor legale de pînă la reforma din anul 2000. Pe de altă parte, această cifră permite controlul listelor viitorilor participanți la cursa electorală.

„Încercați să colectați 15 mii de semnături, din diferite raioane. Pentru înregistrarea partidului la Ministerul Justiției sînt necesare cel puțin 4 mii de semnături, dar nici așa, nu fiecare e în stare să le colecteze, deoarece este o muncă grea. Dacă nu ai partid cu filiale în raioane, atunci este foarte complicat să colectezi 15 mii de semnături într-o lună”, a declarat pentru NOI.md politologul Vitali Andrievschi.

Astfel, candidaților independenți (mai exact, entuziaștii de nu depind de nimeni și de politică) calea spre postul de președinte la alegerile din 30 octombrie este închisă. Acest număr de 145 mii, permite, în funcție de necesitate, utilizarea candidaților-spoileri – fără șanse la victorie, sarcina cărora este de a atrage o parte din voturile concurenților puternici. Asemenea practică a fost folosită de către conducerea PDM în alegerile parlamentare din 2014.

„Orice reducere a numărului de semnături necesare pentru înaintarea candidaților la președinție, sporește concurența. Însă, pe de altă parte, concurenții politici obțin posibilitate de aplicare a tacticii spoilerilor și candidaților fictive, înaintați împotriva favoritului sau favoriților potențiali”, consider analistul politic Corneliu Ciurea.

Există și alte metode de control al listei candidaților la Președinție sau de neutralizare a concurenților indezirabili. Astfel, la colectarea semnăturilor este interzis ca unul și același cetățean să semneze pentru înaintarea diferitor candidați, în caz contrar, semnăturile sînt declarate nevalabile de către CEC.

Monitorizarea procesului de colectare a autografelor potențialilor candidați la președinție și membrilor grupurilor lor de inițiativă nu e posibilă, de aceea, la această etapă sînt posibile anumite manipulări, după care în joc intervine Comisia Electorală Centrală, care poate depista un șir de încălcări în listele prezentate. Sau depistarea lor în cadrul campaniei electorale: CEC deja are experiența înlăturării candidaților indezirabili chiar în ajunul alegerilor.

Pentru aceasta, desigur, este nevoie de un CEC subordonat. Potrivit proiectului de hotărîre pricind numirea noii componențe a CEC, examinate de parlament săptămîna aceasta, din 8 pretendenți la această funcție, cinci sînt candidații majorității parlamentare. Aceștia sînt reprezentanții PDM Andrei Volentir și Veaceslav Agrigoroaie, Vasile Gafton din partea foștilor liberal-democrați, Rodica Ciubotaru – de la PL și Eduard Răducan de la ex-comuniști.

În asemenea condiții, propunerea majorității de a oferi președinția CEC socialiștilor este cinică, deoarece Maxim Lebedinschi, delegat de către fracțiunea PSRM la CEC, riscă să devină cioara albă.

Prin urmare, pregătirea de viitoarele alegeri prezidențiale este controlată minuțios de către conducerea reală a Partidului Democrat. Dacă la o anumită etapă, totuși, va fi admisă o gafă și noul președinte va deveni o persoană „care nu se înscrie în actualul sistem al puterii”, acesta, potrivit opiniei pesimiste al politologului Zurab Todua, nu se va menține în acest post mult timp.