De ce vrăjitoarele zboară pe mături? Explicaţia ŞOCANTĂ din spatele mitului

Foto: free-tarot-reading.net

În Europa Evului Mediu, pîinea era făcută, în mare parte, din secară, iar această plantă poate găzdui ciuperci parazite (Claviceps) care, atunci cînd sunt consumate în doze mari, pot fi letale. În doze mici, în schimb, această ciupercă este halucinogenă.

Informaţii din secolele XIV - XVII menţionează o problemă a europenilor, „boala dansului", în care un grup de oameni dansau pe străzi, adesea rostind cuvintele fără sens şi făcînd spume la gură, pînă în momentul în care se prăbuşeau de extenuare.

Cei care experimentau acest fenomen îl descriau ulterior viziunile pe care le aveau. (Secole mai tîrziu, Albert Hofmann realizează efectul halucinogen al LSD în timp ce studia ciuperca parazită în cauză).

Cu timpul, oamenii au învăţat să utilizeze ciuperca cu scopul de a crea substanţe halucinogene. De asemenea, ei au experimentat aceste trăiri şi cu alte plante precum Atropa belladonna, Datura stramonium, Hyoscyamus niger sau Mandragora officinarum. În scrierile sale din secolul al XVI-lea, medicul de la Curtea Spaniei nota că a confiscat o „un vas plin cu o anumită pastă verde, compusă din ierburi" precum cele menţionate mai sus, din casa unor persoane acuzate pentru vrăjitorie.

Acum, ce rol au jucat măturile aici? Ei bine, pentru a avea halucinaţii, utilizatorii nu foloseau ingerarea, ci o metodă mult mai complicată de distribuire a substanţelor.

Atunci cînd erau consumate, aceste substanţe puteau cauza neplăceri variate precum ameţeală, vomă şi iritaţii ale pielii. Însă, ceea ce au observat oamenii a fost că atunci cînd absorbeau substanţele prin piele, ei aveau parte de halucinaţii fără a obţine efectele secundare. În plus, ei au mai constatat şi că zonele corpului care absorbeau cel mai bine substanţele erau subraţul şi zona genitală.

Ca urmare a acestor observaţii, oamenii au creat alifii pe care, pentru a le aplica au împrumutat o tehnologie de utilizată în casă: mătura, mai exact mînerul ei.

Astfel, potrivit unei investigaţii din 1324, atunci cînd a fost cercetat dulapul unei doamne s-a descoperit că aceasta ascundea o cremă cu care ungea un băţ, pe care se aşeza şi se mişca uşor.