Scăderea în oxigenul oceanului duce la extincţia în masă a vieţuitoarelor marine.
Un studiu bazat pe analizarea evenimentului anoxic al oceanelor din Toarcian (Jurasic mediu), de acum 183 de milioane de ani, a dezvăluit că anoxia a durat un milion de ani, pînă cînd oceanele jurasice s-au reoxigenat.
Cercetătorii de la Universtiatea Exeter au descoperit că scăderea în oxigen duce la o cantitate mai mare de carbon organic care va fi îngropată în sedimentul fundului oceanic, ducînd eventual la creşterea nivelului de oxigen din atmosferă care apoi reoxigenează oceanul.
Conducătorul acestui studiu, Sarah Baker, precizează că „odată ce ai intrat într-un eveniment major precum anoxia, sistemului Pămîntului îi ia mult timp să se reechilibreze”.
Evenimentul de acum 183 de milioane de ani este caracterizat printr-o tulburare majoră a ciclului de carbon la nivel global.
Modele au prezis că o creştere în carbon organic îngropat ar trebui să ducă la o creştere în oxigenul atmosferic şi la terminarea evenimentului anoxic după un milion de ani. Pentru a testa această ipoteză, savanţii au examinat mostre de cărbune fosil pentru a căuta dovezi ale incendiilor, - evenimente mai des întîlnite în perioade cu oxigen abundent.
Au găsit astfel de dovezi după un milion de ani de la evenimentul anoxic. Baker precizează că „susţinem că o creştere semnificativă în apariţia incendiilor a fost declanşată în principal de o creştere în oxigenul atmosferic”. De asemenea, cercetătoarea a precizat că „studiul nostru furnizează primele dovezi bazate pe fosile că o asemenea schimbare în nivelurile de oxigen atmosferic se pot petrece pe parcursul a unui milion de ani”.
Adăuga comentariu