Un supraviețuitor de pe Titanic povestește cum a fost salvat de la îngheț

La mai bine de un secol de la scufundarea Titanicului în primul său voiaj, mărturia supraviețuitorului Frank Prentice rămîne și pînă azi o relatare impresionantă și sfîșietoare a terorii resimțite de cei aflați la bord.

Frank Prentice avea 23 de ani cînd a supraviețuit incidentului care a captat atenția întregii lumi. Într-un interviu luat 67 de ani mai tîrziu, era clar că Prentice era încă bîntuit de acea noapte teribilă, notează Noi.md cu referire la digi24.ro.

Peste 1.500 de persoane au murit atunci cînd Titanicul s-a izbit de un iceberg în Oceanul Atlantic pe 14 aprilie 1912, ceea ce a dus la scufundarea vasului. Prentice lucra ca asistent al comisarului de bord și se ocupa de distribuirea banilor și a proviziilor la bordul vasului în prima sa călătorie pe mare.

Într-un documentar BBC din 1979, Prentice și-a amintit momentul în care a simțit pentru prima oară că ceva s-ar putea să nu fie în regulă. „Nu a fost niciun impact propriu-zis”, a povestit Prentice. „A fost ca și cînd ai pune brusc frînă la mașină și asta a fost totul – s-a oprit. Aveam un hublou deschis și m-am uitat afară și cerul era limpede, stelele luceau, marea era complet calmă și mă gîndeam, nu puteam să înțeleg.

Cînd Prentice a ieșit din cabina sa ca să investigheze, a observat puțină gheață, dar nu era niciun semn că vasul ar fi lovit vreun iceberg sau că s-ar fi produs vreo avarie. Sub apă, însă, stricăciunea cauzată așa zisului „vas de nescufundat” era un catastrofală.

A venit, apoi, ordinul ca femeile și copii să se urce în bărcile de salvare, dar Prentice a spus că au fost două motive pentru care mulți dintre pasageri erau reticenți să urmeze instrucțiunile: coborîrea în apă se făcea de la o înălțime de peste 21 de metri, iar nimeni nu se aștepta ca vasul să se poată scufunda. „Nu uitați că aveam 16 bărci de salvare și toate cărau 50 [de persoane] și dacă ar fi fost pline am fi putut salva 800, însă am salvat doar 500.”

Prentice și alți cîțiva bărbați au fost instruiți să strîngă toții biscuiții pe care îi puteau căra din magazie. Pînă cînd au reușit să se întoarcă pe punte, vasul se înclina deja foarte mult și nu și-a mai putut face loc ca să ajungă la bărcile de salvare.

În timp ce se grăbea să își pună vesta de salvare pe el, vasul se scufunda deja foarte repede, iar pasagerii de la clasa a treia care se înghesuiau pe punte erau tot mai panicați. Și, atunci, Titanicul s-a rupt în două. „Dintr-o dată, [vasul] s-a ridicat repede și puteai să auzi cum se trîntea totul prin el.” Prentice se ținea de o scîndură în timp ce jumătate din vas se ridica mult deasupra apei. Nu a avut altă opțiune decît să își dea drumul și să cadă în apă. „Aveam o vestă de salvare pe mine și m-am izbit de apă cu un zgomot puternic”, și-a adus aminte Prentice. Înconjurat de cadavre care pluteau peste tot în jurul lui, Prentice a privit cum vasul a dispărut sub apă.

Nu voia să moară, dar nu își dădea prea mari șanse de supraviețuire. „Înghețam treptat, însă, a dat Dumnezeu și am găsit o barcă de salvare și m-au ridicat înăuntru”, a povestit Prentice. Uitîndu-se în jurul său, Prentice a văzut că era în aceeași barcă cu Virginia Estelle Clark, o femeie pe care o ajutase să își pună vesta de salvare înainte ca vasul să se scufunde.

Prentice reușise să o convingă pe Clark să intre în barca de salvare, asigurînd-o că soțul ei avea să vină și el mai tîrziu. Clark l-a întrebat pe Prentice dacă l-a văzut pe soțul ei. Mai tîrziu, s-a descoperit că acesta era unul dintre cei care și-au pierdut viața. Prentice și-a adus aminte că înghețase aproape de tot, iar Clark i-a salvat probabil viața, acoperindu-l cu o pelerină.

„Eu i-am salvat ei viața, așa cred, iar ea mi-a salvat mie viața.” RMS Carpathia era la aproape 100 de kilometri depărtare cînd a primit mesajul de urgență al Titanicului. Nava a schimbat de îndată direcția de deplasare, reușind într-un final să salveze 700 de supraviețuitori ai naufragiului, pe care i-a adus la New York. Prentice a murit în 1982 la vîrsta de 93 de ani. Pentru restul vieții sale, bărbatul a păstrat un suvenir care i-a adus mereu aminte de tragedia ce i-a umbrit viața încă din tinerețe: ceasul pe care l-a purtat în acea noapte a rămas înghețat în timp – s-a oprit la ora 02:20. „A înghețat așa cum am înghețat și eu – cred că a rezistat cam 20 de minute în apă”, a povestit Prentice. Întrebat dacă îl deranjează să vorbească despre ce I s-a întîmplat pe Titanic, Prentice a răspuns: „Probabil că voi visa despre asta în această noapte; o să am încă un coșmar.” „Ai crede că sînt prea bătrîn pentru asta, dar ai rămîne uimit. Stai întins în pat noaptea și îți revine totul în minte.”