Speciile de rechini din largul mării, pe cale de dispariție

Populațiile de rechini din largul mării au scăzut cu 71% din 1970, au descoperit cercetătorii.

Cauza principală este pescuitul excesiv, care a pus trei transferuri din aceste specii în pericol de dispariție. Oamenii au vînat rechini timp de secole pentru carnea și înotătoarele lor, transmite Noi.md cu referire la mediafax.ro.

Un grup de pești înrudiți, peștii cartilaginosi, sunt capturați pentru branhiile lor, care sunt folosite în medicină tradițională chineză.

"Rechinii sunt în criză la nivel global", spune World Wildlife Fund. Pescuitul excesiv (vînătoarea pentru carne, înotătoare și alte părți ale rechinilor înainte că aceștia să se poată reproduce suficient de repede) reprezintă cea mai mare amenințare pentru ei, alături de prinderea neintenționată în uneltele de pescuit și efectele schimbărilor climatice, relatează CNN .

Dintre cele o mie de specii cunoscute de rechini și pești cartilaginosi (cele mai apropiate rude vii ale rechinilor), peste o treime dintre ele sunt pe cale de dispariție. Avînd în vedere că rechinii sunt "indicatori ai sănătății oceanelor", odată cu dispariția rechinilor, dispare și echilibrul delicat al ecosistemelor marine.

Studiile au identificat declinuri regionale grave ale unor specii specifice, cum ar fi dispariția rechinilor-ciocan în nord-vestul Oceanului Atlantic. În comparație cu 1970, navele de astăzi sunt mai mari și pescuiesc mai mult cu unelte care prind mulți rechini, cum ar fi liniile lungi de cîrlige cu momeala. De asemenea, mulți rechini au fost întotdeauna vulnerabili la epuizare, deoarece au nevoie de ani pentru a ajunge la maturitatea reproductivă.

Unele specii de rechini, cum ar fi rechinii albi, se înmulțesc lent: le poate lua zeci de ani pentru a ajunge la vîrstă de reproducere, sarcinile durează pînă la trei ani și produc pui mici. În plus, încălzirea apelor schimbă unele dintre tiparele lor de migrație dincolo de zonele protejate, expunandu-i astfel riscului de pescuit.

"Dacă nu facem nimic, va fi prea tîrziu", spune biologul Nick Dulvy. "Este mult mai rău decît în cazul altor populații de animale pe care le-am analizat", adăugînd că tendința de scădere a rechinilor este chiar mai abruptă decît cea a elefanților și rinocerilor, care sunt "emblematici în ceea ce privește eforturile de conservare pe uscat".

În timp ce studiul a constatat că ne putem apropia de un "punct de neintoarcere", există semne încurajatoare că eforturile de conservare încep să funcționeze pentru rechinii albi și rechinii ciocan datorită interdicțiilor, politicilor și cotelor guvernamentale.