Misterul celui mai mare meteorit căzut pe Pămînt

Povestea meteoritului Chinguetti rămîne un mister, după mai bine de 100 de ani. Bucata de fier de 4,5 kilograme a fost luată de pe vîrful unui munte de fier de 100 de metri lățime, despre care se crede că era un meteorit uriaș, în Africa, în 1916, relatează digi24.ro, cu referire la Science Alert.

În ciuda numeroaselor căutări, existența acestui meteorit de mari dimensiuni nu a fost niciodată confirmată. Acum, o echipă de cercetători s-a întors să-l caute.

Dacă există cu adevărat, acest munte de fier ar reprezenta cel mai mare meteorit de pe planetă, iar oamenii de știință de la Imperial College London și de la Universitatea Oxford din Marea Britanie vor să folosească hărți ale anomaliilor magnetice (cum ar fi blocuri mari de fier) pentru a încerca să-l găsească.

Bucata mai mică de meteorit a fost luată inițial de către un oficial consular francez, căpitanul Gaston Ripert, care a spus că a fost legat la ochi și ghidat către „dealul de fier” de un șef de trib local.

Meteoritul a fost numit după orașul din apropiere Chinguetti, din Mauritania, nord-vestul Africii. Dar toate încercările ulterioare de a găsi uriașul munte de fier din care a făcut parte inițial au eșuat, iar nimeni nu a reușit să găsească locul în care a fost dus Ripert.

Mai mult decît atît, un studiu din 2001 a concluzionat că fragmentul de meteorit nu ar fi putut proveni dintr-o masă cu un diametru mai mare de 1,6 metri, pe baza unei analize chimice a metalului.

A mințit căpitanul Ripert? Sau pur și simplu a greșit? Poate că nici una, nici alta, spun cercetătorii care au preluat recent misiunea de a găsi meteoritul Chinguetti. Lipsa unui crater de impact ar putea fi rezultatul venirii meteoritului la un unghi foarte mic înainte de a lovi pămîntul, de exemplu, cred ei.

Cercetătorii iau în calcul ca anterioarele căutări să fi rămas fără rezultat pentru că muntele de fier fusese acoperit de nisip, pentru că instrumentele folosite nu erau precise sau pentru că zona de căutare era greșită, pe baza instrucțiunilor vagi ale lui Ripert. Toate acestea sînt posibilități, spun oamenii de știință într-o nouă lucrare.

Poate cel mai interesant, Ripert a descris în mod specific o caracteristică a dealului de fier. Căpitanul a povestit că a găsit „ace” metalice pe care a încercat fără succes să le îndepărteze din bucata sa mai mică de meteorit.

Autorii lucrării speculează că aceste structuri ductile ar putea fi ace de nichel-fier cunoscute sub numele de „structuri Thomson”. Este puțin probabil ca Ripert să fi inventat o astfel de observație, în condițiile în care de aceste structuri nici nu se auzise în 1916.

Pentru prima dată, cercetătorii au folosit modele digitale de altitudine, date radar și interviuri cu localnici pentru a restrînge zonele în care Ripert ar fi fost dus, pe baza relatărilor acestuia.

Folosind ca ghid înălțimile dunelor care ar putea ascunde meteoritul gigant, echipa a identificat zone de interes și a solicitat date pentru aceste locații de la Ministerul Energiei și Minelor Petrolului din Mauritania. Pînă acum, accesul la acele date nu a fost încă acordat.

O abordare alternativă ar fi scanarea regiunii pe jos, în căutarea meteoritului pierdut, deși acest lucru ar putea dura cîteva săptămîni.